Recent, traducătoarei Riina Jesmin din Estonia i-a fost conferit Premiul pentru Traducere pe anul 2016 de Cultural Endowment of Estonia (Fundația Culturală din Estonia) pentru traducerile din limba română a cărților Întoarcerea huliganului de Norman Manea și Craii de Curtea-Veche. scris de către Mateiu Caragiale. Riina Jesmin locuiește pe o insulă mare și frumoasă din vestul Estoniei, Hiumaa, unde a fost o vreme bibliotecară și de ani buni se dedică exclusiv traducerilor literare din mai multe limbi. Româna însă îi este cel mai la suflet, așa cum îmi mărturisește în acest interviu.
Cum te-ai apropiat de limba și literatura română ?
În anul 1985 am făcut cunoștință cu Natalie Alver, o româncă, traducătoare de literatură română în Estonia. Ea a fost deportată din Basarabia în Kazahstan, pe vremea Uniunii Sovietice. Acolo s-a măritat cu un estonian și, mai târziu, au reușit să se mute în țara natală a soțului, în orașul Haapsalu din Estonia. Ea este cea care mi-a propus să învăț limba română chiar cu ea. Primele cărți le-am tradus din limba română împreună. În 1987 am participat pentru prima oară la cursurile de vară organizate în România de Universitatea din București. În același an a apărut și prima mea traducere din limba română. Era vorba de proza președintelui de atunci al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă Română, și anume D.R. Popescu. Volumul se intitula Dor.
Ai avut vreun mentor care te-a făcut să iubești româna ?
Sunt foarte fericită și recunoscătoare că am avut în Natalie Alver mentorul și profesoara mea de limba și literatura română, și nu numai de limbă și literatură, dar și de istorie, mentalitate și așa mai departe. Clasicul estonian A. H. Tammsaare a scris ceva de genul : Trebuie să muncești, să trudești, atunci vine și iubirea. Acum știu ce înseamnă aceste gânduri și sentimente.
Limba română mi-a plăcut de la început, am iubit-o de la început, dar am muncit mult și pot spune că iubesc limba și literatura română cu fiecare traducere mai mult.
Cum te descurci la traducere ? Există un dicționar român-estonian de calitate ?
Nu e chiar ușor, pentru că nu există nici un dicționar român-estonian de calitate. La început am lucrat cu dicționarul român-rus și, bineînțeles, cu Dicționarul explicativ al limbii române. De la o vreme încoace, de când s-a dezvoltt puternic internetul, pot să folosesc și dicționarele online. Dicționarul explicativ al liimbii române conceput de Academia Română rămâne și astăzi sursa mea primară.
Cât de cunoscută este literatura română în Estonia?
Cred că nu e chiar atât de cunoscută ca, de pildă, literatura engleză sau literatura finlandeză și a țărilor din Peninsula Scandinaviei, dar pentru mine a fost o surpriză foarte placută când – cu prilejul ceremoniei de decernare a Premiului pentru Traducere din acest an – mulți estonieni prezenți la festivitate mi-au spus că au citit traducerile mele și că literatura română este interesantă. Depinde, desigur, și de cărțile alese pentru a fi traduse. Am vrut întotdeauna grijă să aleg cărți de calitate.
Ai putea să ne spui care din autorii/autoarele români/românce ți-au plăcut cel mai mult să le traduci în limba estonă ?
Mateiu Caragiale, Norman Manea, Mircea Eliade, Gabriela Adameșteanu, Vasile Voiculescu, Ana Blandiana, de fapt pot spune că mi-au placut toți autorii români traduși de către mine. „Craii de Curtea-Veche” a lui Mateiu Caragiale e pentru mine o carte foarte specială. Când am citit volumul pentru prima oară în anii 1980, m-am gândit că e intraductibil, dar, mă rog, am putut să-l traduc până la urmă.
Ai primit recent un important remiu pentru traducere pentru cele două cărți sus-menționate traduse din limba română, așa cum ne-ai spus mai înainte. Poți să ne spui ce înseamnă pentru tine această apreciere a muncii tale? În trecut ai mai primit premii pentru traducere literară ?
Pentru mine înseamnă foarte mult și mă bucur în special de faptul că am primit premiul pentru traducerile din literatura română, nu cea engleză sau americană (traduc si din limba engleză în estonă), pentru că în primul rând vreau să fac literatura română cunoscută în Estonia. Cred că aceasta este misiunea mea. Am fost nominalizată pentru premiul Fundatiei Culturale Estone (Eesti Kultuurkapital) de trei ori (2002, 2003, 2004) și am primit, tot pentru traducere, premiul prestigioasei reviste „Looming” în 1996 si în 2002.
În anul 2012, la cererea poetului și performerului Jaan malin și a poetei Triin Soomets, te-ai înhămat la retroversiunea literară – a 16 poeți și poete contemporane estoniene în limba română. Cum a fost lucrul la antologia de poezie ”Un cărăbuș sărută luna”, care a apărut la editura Tracus Arte în primăvara anului 2015?
A fost greu, totuși. Nu există nici un dicționar eston-român bun. Au fost niște momente când mi-am spus că sunt nebună că am acceptat și m-am întrebat de ce m-am apucat de o treabă atât de grea. Nu mai făcusem asta niciodată.
Cum ai colaborat cu confruntatorul ?
Am știut de la început că cineva din România trebuie să corecteze textele mele. Problema e că aici, în Estonia, nu prea am cu cine să vorbesc româna, căci locuiesc pe o insulă. Colaborarea cu tine – când ai venit pentru trei zile pe insula Hiumaa, ca să lucrăm la definitivarea textelor poetice în limba română – a fost plăcută. Eu sper să colaborăm de asemeneala o antologie a poeziei române, care să fie tradusă în limba estonă..
Cum sunt plătiți traducătorii din Estonia pentru traducerile de literatură: proză, poezie, dramaturgie ?
Despre plată nici n-aș vrea să vorbesc*. Depinde și de editură, dar … sunt la noi foarte puțini traducători de literatură liberi-profesioniști, din aceia care să se descurce numai cu remunerația primită pentru traduceri. Eu sunt una dintre aceștia (știu că mai sunt și alții, dar puțini la număr). Să nu uităm însă că eu traduc din două limbi.
Ce proiecte de viitor ai în legătură cu literatura română ?
Aș vrea, cum am menționat deja, să traduc și poezie română. Din poezia română în limba estonă există numai o cărticică de Mihai Eminescu.
_______________
- Remarcăm delicatețea Riinei Jesmin, care nu a dorit să se pronunțe asupra acestei chestiuni, care ne preocupă pe noi în România, ca traducători de literatură.Din câte știu eu – care am fost de mai multe ori în Estonia – acolo pentru retroversiune se plătește circa 12 euro pentru o pagină (1.800 de semne pe pagină).
