Chestiunea paternității nu e tranșată în cazul acestei poezii, cuprinsă totuși, de pildă, în volumul de Opere complete comentate, apărut la prestigioasa editură Nauka din Moscova între 1995 și 2000 și care a fost preluată chiar și în manuale școlare. Textul, pentru care nu s-au păstrat nici manuscris autograf, nici copie dactilografiată autorizată, nici vreo ediție antumă, a fost publicat pentru prima oară în 1971, în articolul „Опыт атрибуции стихотворных текстов с проблемным есенинским авторством” („Încercare de atribuire a unor texte poetice posibil eseniene”) de L. F. Sokolova și V. P. Timofeeva, din culegerea Теория поэтической речи и поэтическая лексикография (Teoria limbajului poetic și lexicografia poetică) apărută la Șadrinsk.
Comentând asemănările lexicale, prozodice și de atmosferă cu volumul Moscova cârciumărească, autorii articolului trag concluzia că avem a face cu o poezie scrisă de Esenin în anii 1923-1924.
La câțiva ani după, în 1978, criticul și teoreticianul literar S. A. Reiser, în a doua ediție a cărții sale Основы текстологии (Bazele textologiei), desființează practic analiza și verdictul celor doi cercetători precedenți, conchizând că e vorba probabil de imitația realizată de un autor necunoscut după Esenin. Dintre principalele sale argumente, amintim neregularitatea silabică a versurilor originalului și absența nejustificată a rimei între versurile 1 și 3 ale strofei a 3-a, cu totul atipică pentru poetul matur care era Esenin la vremea respectivă. Judecând după faptul că poezia e azi menționată peste tot ca aparținându-i lui Esenin, opinia lui Reiser n-a fost împărtășită de prea mulți specialiști. Textul are, în mod cert, intonații eseniene.
Îi sunt profund recunoscătoare lui Alexandru M. Călin pentru ajutorul acordat în procesul de traducere a poeziei.
| Месяц рожу полощет в луже, С неба светит лиловый сатин. Я стою никому не нужен, Одинокий и пьяный, один. А хорошего в жизни мало, Боль не тонет в проклятом вине, Даже та, что любил, перестала Улыбаться при встрече мне. А за что? А за то, что пью я, Разве можно за это ругать, Коль на этой на пьяной планете Родила меня бедная мать. Я стою никому не нужен, Одинокий и пьяный, один. Месяц рожу полощет в луже, С неба светит лиловый сатин. | Luna-și spală obrazu-n băltoacă, Ceru-i – tot – violet satinat. Sunt doar eu; lumii nu-i pasă dacă Azi pe lume stau singur și beat. E durere în viață atâta, Că n-o-neacă blestemul din vin. Chiar și-acea ce-o iubeam hotărât-a Să n-o bucure că ne-ntâlnim. Și de ce? Fiindcă beau – de aceea. Însă drept e să fiu ocărât, Când planeta ea însăși e beată Unde-am fost de măicuța născut? Sunt doar eu; lumii nu-i pasă dacă Azi pe lume stau singur și beat. Luna-și spală obrazu-n băltoacă, Ceru-i – tot – violet satinat. |
