Prezentare și traducere de Mircea Dan Duță
Poezia poetului slovac pe care vi-l propunem aici este încifrată, aproape ermetică, abundând în jocuri de cuvinte și chiar cuvinte inventate de autor, aspecte care reprezintă tot atâtea provocări pentru traducător. Există, de asemenea, expresii în limbi străine padri del comune, și chiar semne de punctuație specifice altor limbi, cum ar fi limba spaniolă:
(¡ ah !
¿ dacă nu trebuie să fiu acolo
aș putea să nu fiu acolo ?)
Fiecare dintre aceste elemente cuprinde, desigur, o componentă semantică și una de expresie, care trebuie „livrate“ amândouă cititorului prin intermediul filtrului numit traducere. Trecerea expresiei prin acest filtru este mai degrabă convențională și constă în procesul propriu-zis al traducerii, adică transpunerea cuvântului sau a sintagmei din limba-sursă în limba-țintă. În ceea ce privește componenta semantică, lucrurile sunt mai sensibile. Conotația simbolică este mai dificil de transpus dintr-o limbă în alta, cu excepția cazului în care în limba-țintă există un idiom asemănător cu cel din limba-sursă atât la nivelul formei, cât și la acela al conținutului. Ceea ce pentru limbile slovacă și română se aplică destul de puțin. Din acest motiv, dar și din altele, legate de complexitatea, însă și de universalitatea mesajului auctorial, am ales să traducem expresia, lăsând pe seama cititorului descifrarea încărcăturii semantice a acesteia, a simbolurilor și/sau a metaforelor. Suntem, desigur, conștienți de faptul că sunt situații când traducătorul trebuie să intervină și în câmpul fragil a ceea ce autorul transmite dincolo de cuvânt sau expresie, dar credem că nu este cazul poeziei lui Péter Šulej. Încifrarea și ermetismul despre care aminteam la început sunt dublate de o anume universalitate a simbolurilor și a metaforelor, care conferă efortului destinatarului final al textului, adică cititorul român, o cale de acces la conotațiile inițiale mai liberă (ceea ce nu înseamnă neapărat și mai simplă), poate, decât ar fi făcut-o o încercare de „neaoșizare“ intenționată a tropilor din original.
* * *
0. (kniha signálna)
signály /
toto sú signály
plochy kde básnik
básnikom sa stáva
signály i nesignály lebo:
signál čo sa dá povedať
už nie je ten signál
meno čo sa dá (po)menovať
už nie je to meno
/ tajomné záblesky na pozadí kt. nás sprevádzajú od nepamäti
rozhraničenosti odkiaľ sme sa vydali skúmať
premenlivosť vecí
cvalom okolo obrov
cupi-lupi popri
slimači
darmo signál do zdieľateľnice zapadne
aj tak váhanie pred každým člnom
obzeranie – smútok za teplým tuskulom
dlhá rovná čiara na kt. sme sa ocitli flatline //
a pritom rieka sa bez nás naďalej k moru červíkuje vibruje chveje
škoda plakať nad odfúknutým včerajškom
slová samoty boli vyrieknuté
začiatky koncov ďalších trilógií
v prítomnej neprítomnosti
zmelancholnenie
/ utečenci z imaginárneho času
potrava kt. dennodenne prijímaš
slová čakajúce na svoju báseň
vo fronte s číselnými operáciami (tik-tak)
lovci signálov finanční poeti
zatratenci ekonomickí hrdinovia
padri del comune kapitáni lodí vstupovači do náhod
zlodruhovia
dni rozúčtované do poslednej cifry
umelcov na grantonautov
premenili
// (¡ ach !
¿ ak tam nemusím byť
mohol by som tam nebyť ?)
háky-báky signály od serverových architektov
po odozve už prebúdzači nejednej ootéky
prinajmenšom vytýčenia tokanísk
prehrot v každej jednej situácii
strážkyňa dňa (asi) unavená
okolnosti – za plotom číhajúci lapikurkári
/ vyrobené z esenciálnej poézie
klopú na dvere
signál knihou je text
je more sú vlny
bude z ničoho
šuštiac zožltnutými stránkami
to kniha kniha sama
od rána do rána (autorom)
svoje príbehy rozpráva
v nelade & nesklade
postáva i zvádza
otázky pulzy správy
nódy zvuky (pre)bliky
rotácie a znova signály
vis motrix
všetko vo všetkom
0. (cartea semnalelor)
semnale /
acestea sunt semnalele
suprafeței unde poetul
poet devine
semnale și nesemnale fiindcă:
semnalul ce să-ți povestesc
nu mai este acel semnal
nume care se poate (de)numi
nu mai este acel nume
/ sclipiri misterioase în fundal care ne-au însoțit din timpuri imemoriale
demarcații de unde am pornit să explorăm
variabilitatea lucrurilor
galopând în jurul giganților
alături de
melci
semnalul gratuit va încăpea oricum în camera comună
și așa ezitare înaintea fiecărei bărci
privind în jur – tristețe în spatele castelului cald de la țară
o linie lungă și dreaptă pe care ne-am trezit flatline//
și totuși râul continuă să-și croiască drum spre mare fără noi vibrează tremură
e păcat să plângi după ziua de ieri care s-a spulberat
cuvintele singurătății au fost rostite
începuturile finalurilor altor trilogii
în absența prezentă
melancolizare
/ refugiați din timpul imaginar
hrana pe care o consumi zilnic
cuvinte care își așteaptă poezia
stând la o coadă cu operații numerice (tic-tac)
vânători de semnale poeți finanțiști
blestemați eroi economici
padri del comune căpitani de nave pătrunzând în întâmplare
ticăloși
zile contabilizate până la ultima cifră
artiștii în grantonauți
transformându-i
// (¡ ah !
¿ dacă nu trebuie să fiu acolo
aș putea să nu fiu acolo ?)
semnale de la arhitecții de servere
după răspuns au trezit deja mai multe ooteci
cel puțin marcarea teritoriilor de luptă între masculi
dramatizare inutilă în fiecare situație
gardiana zilei (probabil) obosită
circumstanțe – în spatele gardului pândesc
oamenii de nimic
confecționate din poezie esențială
bat la ușă
semnalul printr-o carte este un text
este o mare sunt niște valuri
va veni din nimic
foșnind pagini îngălbenite
este o carte cartea însăși
de dimineață până dimineață (de autor)
își spune poveștile
în discordie și dezordine
stă și seduce
întrebări pulsuri mesaje
noduri sunete (pre)blițuri
rotații și din nou semnale
vis motrix
totul în tot
* Născut în 1967 la Banská Bystrica, locuiește la Bratislava, Slovacia. Este poet și scriitor, autor a unsprezece volume de poezie, a două cărți de povestiri și a patru romane, a unor studii și articole despre arta și literatura contemporane. Scrierile sale au fost traduse în multe limbi. Scrie și versuri pentru formații de muzică alternativă, piese de teatru pentru radio, elaborând și concepte pentru dans contemporan împreună cu soția sa, coregrafa Petra Fornayova. În anul 1994, a întemeiat Editura Drewo a Srd, care a tipărit multe lucrări importante de literatură slovacă și din întreaga lume. În 1999, a fondat Vlna (Undă), un trimestrial de artă și cultură contemporană. Fiecare număr se concentrează pe o team anume, cu multe articole despre literatura contemporană, teatru, muzică, artele frumoase și dans. Peter Šulej a fost și cofondatorul și dramaturgul „Ars Poetica“, un festival international de poezie, iar acum coorganizează Festivalul international de literatură Novotvar, care se desfășoară în fiecare an la Bratislava.
