în română și cehă din turneul în cehia întreprins la începutul lunii iunie 2017, organizat de către mircea dan duță, traducătorul textelor lui viku în iubita lui limbă cehă, limbă în care mircea scrie poezie de atâția ani, în care trăiește de atâția ani, chiar dacă se găsește mai tot timpul în românia, așa mircea l-a văzut pe viku zen la bucurești într-un club și a rămas zen, spunând că trebuie să-l aducă în fața intelectualității cehe iubitoare de poezie, așa că așa s-a făcut de-un turneu în cehia înainte de rusalii și în timpul rusaliilor, atunci când se cobora de la cer duhul sfânt întru binecuvântare, se ridicau la cer versuri și muzică și imagine și mișcare chiar pe malurile pline de vâltori ale vltavei, dar pe viku zen trebuie să ni-l închipuim flow, adică fiind acea curgere din cuvânt în sentiment și apoi în muzica lui octavian dănilă, în sunetele lui, care se întorc la ea în suflet, dar care oricând se pot face râu și pot să dispară cu tot și toate în imaginile care-i continuă cuvintele, așa că noi aici doar un crâmpei aducem din ceea ce s-a petrecut în cehia, iute, grăbit, ca un… zumzet. (Peter Sragher)

| echilibrul e un lucru fragil | rovnováha je křehká záležitost |
|---|---|
| permite-mi să trăiesc cosmosul să-l simt ca o haină deschide-te deschide-mă deschide-i trage copertina peste lume nu de frică sau să te ascunzi dincolo e o grădină nu există pereți nu există granițe nu există judecăți doar un sens absurd urmărind cablul de înaltă tensiune mergând mergând și privind lumea printr-un ciob ea e este o sticlă spartă toți trăim în realități paralele cum ne privește mulțimea de cioburi de sticlă din mulțimea de ochi dincolo de copertina trasă în fața lumii această hartă e un peisaj cu tupeu și maximă sufocare cu trup și inimă folosește-ți creierul norocul meu că îmi place să învăț proiecție proprie ce liniște s-a făcut. s-a făcut liniște în drumul lui să treacă atatea și atatea să construiască atatea poduri peste prăpastii picioare goale și grele până să ajungă să simtă delicatețea confortului a simțit mai întâi delicatețea supraviețuirii adică ușor ordonat și adunat fiecare lucru bun minor chiștoc cu chiștoc că cine știe mâine mă întorc și am să fac cumva și trebuie trasă din nou copertina ață cu ață corp cu corp afirmație cu afirmație să schimbăm o suprafață îl am în palmă ca pe o floare de lotus liniște să nu-l sufle vântul echilibrul e un lucru fragil timpule stai timpule stai și continuăm să mergem în aceeași stare ca un ciclop șchiop cu ceasurile oprite și mergem și mergem urmărind același fir de înaltă tensiune cunoștințe noi conștiințe noi infinitul-i mult prea larg | dovol mi, abych zažil vesmír abych ho cítil jako kabát otevři se otevři mě otevři mu spusť oponu nad světem a to nikoli strachem anebo aby ses pod ni schoval na druhou stranu je zahrada nejsou zdi nejsou hranice nejsou úvahy jenom nesmyslný význam jezdící jezdící podel kabelů výsokého nápětí a dívající se na svět střepem svět je rozbitou lahví všichni žijeme v paralelních skutečnostech podle toho jak se na nás dívá spousta skleněných střepin spoustou očima zpoza opony kterou spustili nad světem tato mapa je krajina drzá a definitivně udusená má tělo a srdce použij svého mozku ještě že se rád učím vlastní projekce už je takové ticho. už je ticho na jeho cestě aby tamtudy mohlo chodit tolik a tolik věcí aby se stavělo tolik mostů nad propastmi nahé a těžké nohy než ucitil něžné pohodlí poznal nejdřív něžné přežití tojest po lehoučku popořádku sebral každou dobrou drobnou věc nedopálek za nedopálkem protože kdo ví třeba se zítra vrátím a nějak to udělám a bude znovu třeba spustit oponu celou nit za nití tělo za tělem tvrzení za tvrzením a bude třeba vyměnit nějakou plochu mám ji na dláni vypadá jako lotosový květ ticho prosím aby ho vítr nevyfoukal rovnováha je křekhá věc čase počkej čase počkej a pokračujeme v chůzi stejně jako dosud jako kulhaví kyklopové budeme nosit na ruce zastavené hodiny a jdeme a jdeme podel stejného kabelu vysokého napětí nové známosti nové znalosti nekonečno je až moc široké |