Colocviul de italienistică al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti
Dedicat cu precădere limbii, literaturii şi politicii din spaţiul italian, colocviul organizat de Catedra de Limba şi Literatura Italiană a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea din Bucureşti, ce s-a desfăşurat în zilele de 26 şi 27 septembrie, prin implicarea experimentatelor profesoare, cercetătoare şi traducătoare Anamaria Gebăilă, Corina Anton, Miruna Bulumete și subsemnata, a înregistrat destule momente de savoare intelectuală şi pentru traducători, traductologi şi pentru toţi cei ce păşeşc în spaţiul care înglobează două limbi şi două culturi, pentru a le tălmăci.
Tema principală a colocviului Limba, literatura şi politica a fost reflectată în peste şaizeci de lucrări, prezentate în patru sesiuni paralele şi, în primul rând, de conferinţele plenare care au reprezentat principalul punct de atracție al întâlnirii academice, conferinţe susţinute de Andrea Cortellessa de la Universitatea Roma Tre, de Smaranda Elian de la Universitatea din Bucureşti şi de Maurizio Trifone de la Universitatea din Cagliari. Sub titlul «Verso la vita». Dalla «poesia civile» alla «passione della realtà» („«Spre viaţă». De la «poezia civilă» la «pasiunea pentru realitate»“), profesorul Cortellessa a realizat un adevărat parcurs de vastă erudiţie prin poezia italiană a secolului al XX-lea, în încercarea de a demonta o idee (poate prea) cristalizată a criticii literare italiene, anume că scriitori „angajaţi“ au respectat o orientare reacţionară, preponderent de dreapta, înainte de al Doilea Război Mondial şi una progresistă, preponderent de stânga, în perioada ce a urmat conflagrației menționate. Spicuind momente relevante din viaţa şi opera poeţilor, profesorul a pledat pentru o dihotomie mai fină, ce vede, pe de o parte, intelectuali care concep relaţia dintre universul estetic şi cel politic în mod activ, încercând să acţioneze în cadrul istoriei şi asupra ei, pe de altă parte pe aceia care au trăit aceeaşi relaţie în mod pasiv, supunându-i-se.
În domeniul lingvisticii, conferinţa lui Maurizio Trifone, intitulată «è finita la pacchia!»: il lessico della politica italiana („«è finita la pacchia!»: vocabularul politicii italiene“), a propus un bogat şi, pe alocuri, spumos excurs prin politica italiană actuală, condus pe firul câtorva cuvinte-cheie, veritabile simboluri ale protagoniştilor scenei politice din ultimele decenii, argumentând împotriva clişeelor şi a calcifierii limbajului, ce împiedică o reală dezbatere politică, aşezându-se în calea unor confruntări autentice de idei pe tărâmul dialogic al problemelor urbei, statului, Europei şi lumii. Un mai ridicat interes pentru domeniul traducerilor a stârnit însă conferința plenară susţinută de Smaranda Elian despre opera poetică a lui Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, susţinută şi de apariţia foarte recentă la Editura Humanitas a volumului Poesie / Poezii de Lorenzo de Medici, cu traducere şi aparat critic semnate de distinsa profesoară şi cu prefaţă de Paolo Orvieto, poate cel mai important cercetător actual al operei Magnificului.
Volumul este remarcabil, mai întâi deoarece este prima antologie în limba română dedicată poeziei lui Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, apoi datorită strădaniei îngrijitoarei de ediție şi traducătoarei de a cerne şi de a selecta cele mai reprezentative texte dintr-o creaţie deosebit de bogată şi stufoasă, cum este opera poetică a însemnatului om politic renascentist. Selecţia s-a ghidat după cunoscuta ediţie italiană semnată de Paolo Orvieto. Ea îi oferă publicului român versiuni pline de farmec şi rafinament, bazate pe o strategie ce respectă versul în rimă al originalelor, feluritele genuri poetice abordate şi variatele structuri prozodice la care recurge acest original poet, căruia îi place să experimenteze. Întregul demers se bazează pe o vastă bibliografie critică, organizată şi prezentată de Smaranda Elian cu acurateţea caracteristică unui abil şi erudit cercetător şi cu limpezimea pe care profesorul de vocaţie o oferă expunerilor sale, pentru a netezi calea discipolilor către o materie a cărei frumuseţe se vădeşte şi prin claritatea cu care este expusă. Căci ce este oare profesorul de limbi şi literaturi străine, dacă nu un mediator / un traducător al unei alte culturi în cea proprie, cu misiunea de a îmbogăți orizontul de cunoaștere al discipolilor şi de a-i invita să descopere noi orizonturi de cunoaştere. Conferinţa plenară a Smarandei Elian, dedicată operei Magnificului, susţinută de importantul volum de traduceri menţionat, s-a axat pe cele câteva (puține) elemente politice din poezia acestui om politic, care separă, îndeobște, afacerile de stat de plăcuta scriere de versuri.
În cadrul colocviului, alături de sesiuni dedicate gândirii politice, romanelor şi adaptărilor cinematografice cu subiect conex discursului politic în diferite perioade istorice, de la începuturile literaturii italiene până în zilele noastre, gândirii politice şi cercetării istoriografice, instrumentalizării discursurilor cu scop politic, literaturii şi Rezistenţei în Italia celui de-al Doilea Război Mondial, ideilor politice ale femeilor sau implicării acestora în evenimente încadrabile în tema pricipală propusă, a existat şi o sesiune dedicată traducerilor şi politicii, pe care o vom prezenta în rândurile ce urmează.
În cadrul acesteia, José García Fernández, de la Universitatea din Oviedo, a dedicat un studiu transpunerii din italiană în spaniolă a monografiei anticlericale Misterele mănăstirii din Napoli (I misteri del chiostro napoletano, 1864, Los Misterios Del Convento Napolitano, introd. de M. G. de Sande, trad. de José García Fernández), scrisă de activista politică din epoca Renaşterii Naţionale italiene Enrichetta Caracciolo, traducere ce i-a prilejuit cercetătorului formularea unei suite de consideraţii despre capcanele tălmăcirii între limbi înrudite, cu structuri morfosintactice asemănătoare şi cu asemănări lexicale înşelătoare. Discuţia despre două limbi din familia neolatină a generat reflecţii privind dificultăţile întâmpinate în transpunerea operelor din alte limbi romanice către limba română, discursul fiind corelat şi îmbogăţit cu trimiteri la noul domeniu de studiu al intercomprehensiunii, disciplină tot mai abordată de romanişti, care promovează şi cercetează abilitatea oamenilor de a înțelege o limbă înrudită fără a o vorbi, aplicând diverse strategii, cunoștințe și competențe.
În cadrul aceleiaşi sesiuni, Aurora Firţa-Marin s-a referit la prefeţele nuvelelor lui Giovanni Verga traduse în limba română în anii ’50 și ’80 ai secolului trecut. Cercetarea a venit în completarea celei începute la prima ediţie a Colocviului Italianistica bucarestina (2023), ocazie cu care autoarea a aprofundat prefeţele ce însoţesc romanele Familia Malavoglia şi Mastro-don Gesualdo de acelaşi scriitor, semnate de ilustra profesoară Nina Façon (1909–1974), continuatoare a fondatorilor Catedrei de Limba Italiană de la Universitatea din Bucureşti. De data aceasta, au fost analizate prefaţa la Nedda (Editura Tineretului, București, 1959), semnată de distinsa profesoară Despina Mladoveanu de la Catedra de Italiană, şi cea la Iubita lui Gramigna (Editura Univers, București, 1983), scrisă de experimentata traducătoare din limbile franceză şi italiană Olga Mărculescu, subliniindu-se felul în care acestea se adaptează la exigenţele ideologice ale epocilor în care au fost scrise.
În aceeași sesiune, JessicaAndreoli a vorbit despre proiectul de cercetare pe care îl desfăşoară la Universitatea „La Sapienza“ din Roma: Invizibilele sau traducerile din literatura română în prima jumătate a veacului al XX-lea. Menţionându-le mai cu seamă pe traducătoarele Rina d’Ergiu Caterinici, Nella Collini, Agnese Silvestri Giorgi, pentru care activitatea de traducere a însemnat deopotrivă independenţă economică şi posibilitatea de a înfăptui un act de cultură, cercetarea a oferit vizibilitate traducătoarelor de secol al XX-lea din limba română în limba italiană, printr-o preţioasă abordare bazată pe documente de arhivă, importantă prin noutatea ei şi prin dezvăluirile pe care le-a prilejuit.
În sesiunea intitulată Receptare şi manipulare în scopuri politice, Corina Anton, membră a Filialei București a Traducătorilor Literari şi directoarea Centrului de Studii Medievale a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, a vorbit despre receptarea Divinei Comedii în România anilor ’50 prin filtrul unei ideologii care ridica în slăvi arta realistă în chip de critică la adresa capitalismului și având caracter anticlerical şi antiburghez, care căuta cu orice preţ indicii ale luptei de clasă şi care nu ezită să vadă în Dante un poet revoluţionar, ce critică exploatarea poporului mărunt, un justiţiar aflat de partea celor mulţi şi prin prisma faptului că a scris opera sa de căpătâi nu în latină, ci în limba vernaculară. Inedita cercetare, bazată pe studiul presei din epocă, creionează un portret inedit al florentinului – de precursor al „omului nou“, socialist.
Sunt prea numeroase comunicările de înaltă calitate pentru a putea fi enumerate fără a relua mare parte a programului conferinţei. Nu pot fi totuși trecute cu vederea intervenţiile lui Edoardo Lombardi Vallauri de la Universitatea Roma Tre (Pragmatica degli impliciti nella comunicazione politica italiana), a Mihaelei Gavrilă de la Universitatea „La Sapienza“ din Roma şi Davide Borrelli de la Universitatea Suor Orsola Benincasa din Napoli (Giorgia Meloni ed Elly Schlein. La leadership femminile italiana alla prova della politica estera), a Mirunei Bulumete de la Universitatea din Bucureşti (Quando l’antifascismo si fa allegoria surreale), a Anamariei Gebăilă de la Universitatea din Bucureşti (Valori attenuativi e vaghi di quasi e cosiddetto nei discorsi del Presidente della Repubblica Italiana Sergio Mattarella), a lui Vincent Mobilia de la Universitatea din Catania (Giuseppe Cesare Abba e la narrazione politica del Risorgimento: letteratura, retorica e costruzione dell’identità nazionale), a Oanei Boşca Mălin de la Accademia di Romania din Roma (Guerra e resistenza dalla propria pelle al romanzo e poi sulla pellicola), a lui Luca Somigli de la Universitatea din Toronto (Il genere giallo e la rappresentazione del fascismo: il caso de „Il commissario De Vincenzi“ tra romanzo e serialità televisiva) şi Eirini Koutroumpi şi Georgia Milioni de la Universitatea Capodistriacă din Atena (Se son parole, pungeranno: la forza retorica dell’antiproverbio politico). Încheiem această scurtă prezentare a celei de-a doua ediţii a Colocviului Italianistica bucarestina al Universităţii din Bucureşti şi Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine (DLLRCN), reamintind că sesiunea dedicată traducerilor a continuat, de fapt, subiectul principal al primei ediţii a Colocviului Italianistica bucarestina, ce a avut loc în 2023, sub titlul Traducerea în regimurile totalitare. Aspecte lingvistice, literare şi istorice şi că actuala ediţie, organizată sub patronajul Ambasadei Italiei la Bucureşti, cu sprijinul Institutului Italian de Cultură de la Bucureşti, al Accademia di Romania din Roma, al Filialei Bucureşti a Societăţii „Dante Alighieri“ şi al Centrului de Lingvistică Comparată şi Cognitivism, s-a desfăşurat sub egida Consorţiului „Civis“, ce conectează Universitatea din Bucureşti la o prestigioasă reţea academică europeană care susţine comunicarea, mobilitatea, integrarea şi transferul de cunoştinţe între membrii alianței, şi nu numai.
