prezentare și traducere – peter sragher
poeme din volumul christian loidl, niemandsspiegel / oglinda nimănui,
ediție bilingvă, traducere, prefață și note de peter sragher,
editura kriterion, bucurești, 1999
Un performer de vis, așa cum arătam în articolul anterior. Și aici trebuie spus: cuvintele nu pot da întreaga măsură a talentului său artistic, căci existența creativă a lui Chris Loidl a fost legată de voce, timbru, mimică, de colaborarea sa cu muzicieni. Uneori, poezia sa era o notație săracă în cuvinte, dar atât de bogată, cât un poem fără sfârșit. Cuvintele le cântărea așa cum orfevrul se apucă de o mică bijuterie, rafinată până la ultimul detaliu, emanând o atracție inexplicabilă, doar atât, cuvintele nu au materialitate, ci trezesc abia senzații, gânduri și se prefac câteodată în corpul unei idei. Uneori, a compus descântece sau, cum vom vedea în ultima poezie, adevărate incantații. Chris a făcut din fiecare apariție în fața publicului, și nu numai, chiar și în timpul întâlnirilor cu prietenii și alți poeți, o surpriză, o bucurie, un mister de fiecare dată. A lăsat în urma sa un gol, prea repede și neașteptat dispărut dintre noi, poate aidoma misterelor pe care le descoperea de fiece dată, cu ochii lui strălucind de plăcerea de a fi martorul acestora sau, câteodată, chiar cel care le dădea viață. Prietenii lui literați însă nu lasă să se aștearnă pe opera sa praful uitării și organizează adesea evenimente culturale din opera sa, în memoria sa. Ca misterul să fie invocat încă o dată, și încă o dată.
***
kurz
kleiden sich die frauen, früher als die kinder
wie klingt der wind, der märzwind? wie riecht
ein grasbüschelweise erwachendes feld, überweht
von herdrauch?
an der bank lehnt keine krücke an
der zurückgelassenen lehne,
kein frost knackt in ärmeln und krägen
geschirr
klappert geschirr, das angekündigte an-
kommen und drinnen wohnen
bei den töpfen, dem lieb
gewordenen kram
zwischen vorhang und wind
spielt der wellensittich
mit seinem käfig
pizzicato
scurt
se-mbracă femeile, mai curând decât copiii
cum sună vântul, vântul de martie? cum miroase
o pășune trezită în fiece smoc de iarbă, peste care adie
fumul căminului?
de bancă nu se reazemă nicio cârjă de
spătarul lăsat pe spate,
niciun ger nu trosnește în mâneci și gulere
vesela
zornăie vesela, sosirea anun-
țată și locuirea înăuntru,
la vase, la vechiturile deve-
nite dragi
între perdea și vânt
cântă papagalul cu pene ondulate
cu colivia sa
pizzicato
traum von einfacher kunst
ein älterer herr spielt piano
eine sonate
auf einer schreibmaschine.
er greift in die tasten mit
der bewegung eines, der
gläser auswischt.
in einem aus-
holen faltet er alles – musik und maschine –
Stracks
in den geshstock, auf den
gestützt
er entschreitet.
vis despre arta simplă
un domn mai bătrân cântă la piano
o sonată
la o mașină de scris.
se-nfige în clape cu
mișcare unuia care
șterge pahare.
își ia a-
vânt și-ndoaie totul – muzică și mașină –
pe dată
în bastonul pe care
sprijinindu-se
o ia din loc.
hab mich verlaufen in aber- und
aber-abdukten
mich in abteien geduckt, die keine bibel erhellt
wo der satan die geißel auf-
jauchzen läßt auf den rücken des hündleins
das sich auf dünnlichen beinchen
zuckend verzieht
es fügt sich es fügt sich es fügt sich
arsch backe an backe dahin
gewuchtet und wurstelnd
allen die wüst
lallend die zunge an-
zupfen, zu zeigen: hier
hat sich’s ausgezeigt!
alle zurück in den turnsaal!
freilich verlangt kakao, wie ihn der kaiser verschlang
ein ritual, und mit blutschweren augen
wacht der aztek, daß nie ein andrer im reich als nur er
seinen kakao erhielt, doch den kakao
schlürft er still aus kristallenen gralen.
m-am rătăcit în alte și
alte abducturi
m-am ghemuit în mânăstiri, care nu-s luminate de nicio biblie
unde satan face biciușca să izbucneas-
că-n chiote de bucurie pe spatele cățelușului
ce se retrage tresărind de durere pe
piciorușele lui subțirele
se potrivește se potrivește se potrivește
bucă de cur la bucă
azvârlindu-se și zbenguindu-se
pentru toți care, gângurind a pustiu,
apucă limba care-arată: aici nu
mai e nimic de-arătat!
toți înapoi la sala de gimnastică!
desigur cere cacao, așa cum a-nghițit-o împăratul
un ritual, și cu ochii îngreuiați de sânge
veghează aztecul ca niciun altul din împărăție decât el
să-și primească cacaoa, însă cacaoa
o soarbe în liniște din graluri de cristal
ich bring dir aus der unterwelt
ich bring dir aus der unterwelt
langsame augen
langsame augen
mit käferzungen leck ich dich
mit käferzungen leck ich dich
mit eulenaugen schab ich an dir
mit eulenaugen schab ich an dir
ich bring dir aus der unterwelt
ich bring dir aus der unterwelt
langsame augen
langsame augen
îți aduc din iad
îți aduc din iad
ochi înceți
ochi înceți
cu limbi de gândac te ling
cu limbi de gândac te ling
cu ochi de bufniță te răzuiesc
cu ochi de bufniță te răzuiesc
îți aduc din iad
îți aduc din iad
ochi înceți
ochi înceți
* Christian Loidl (1957–2001) s-a născut la Linz și a locuit la Viena. Și-a dat doctoratul în litere cu o lucrare despre poeta austriacă Doris Mühringer. Poet, performer, traducător literar. Ca poet, a lucrat cu muzicienii: Marwan Abado, Martina Cizek, Bernhard Lang, Otto Lechner și Wolfgang Musil. Operă (între altele): weiße rede (limbaj alb), poezii, edition umbruch, Viena, 1990; wir müssen leise sein wie pfirsiche (trebuie să fim abia auziți ca piersicile, casetă audio; mortu tombu miyi / falsche prophezeiungen (mortu tombu miyi / profeții false), CD, edition selene, Klagenfurt–Viena, 1994; Wiener Mysterien (Mistere ale Vienei), proză, edition selene, Klagenfurt–Viena (1995); farnblüte (floare de ferigă), edition selene, Klagenfurt–Viena (1996); pupille (pupilă); niemandsspiegel / oglinda nimănui, ediție bilingvă, traducere, prefață și note de peter sragher, editura kriterion, bucurești, 1999; schwarzer rotz. gedichte und messerschnitte für h.c. artmann (gem. Mit Jo Kühn) <muci negri. poezii și decupaj, hârtie pentru h.c. artmann, (împreună cu Jo Kühn)>, selene, Viena, 2002.
