va fi cercetată de către noi, deopotrivă cu limitele vocabularului, precum și riscurile de a paria pe disponibilitatea expresivă a cuvântului (mai ales atunci când nu avem de ales).
Ca pasionat traducător de poezie, am pledat adesea cauza flexibilității ca atitudine și ca metodă a tălmăcitorului în abordarea transpunerii unui text – mai ales, a unuia poetic – dintr-o limbă în alta. Altfel spus – și nici pe parcursul rândurilor de față nu intenționez să mă dezic de acest principiu –, cred că nu există rețetă pentru abordarea unui poem în vederea traducerii. Iar variantele față de care manifest cel mai înalt grad de precauție, fără însă a le exclude în totalitate, sunt tălmăcirea ortodoxă, de dicționar („zi și tu pe românește ce-a zis ăla acolo-n limba lui, că doar d-aia ai învățat-o, nu mai pierde vremea cu interpretările și, la o adică, dacă te fluieră careva, poți să-l trimiți la original, să demonstrezi că n-ai inventat nimic”) și re-crearea (mai mult sau mai puțin „de la zero”) a textului în limba-țintă, atunci când elemente specifice dinafara ariei stricte a semanticului convențional traductibil (jocuri de cuvinte, ritm / rime exterioare sau interioare, metafore sau idiomuri complexe, elemente grafice pe care autorul le-a gândit drept indispensabile pentru înțelegerea textului, elemente de context, intertextualitate, citate directe sau indirecte, aluzii la realități culturale, sociale, politice sau istorice și la opere de artă necunoscute publicului vorbitor al limbii-țintă) fac imposibilă limitarea la dicționar și, într-o măsură însemnată, chiar contraproductivă utilizarea acestuia („zi-i acolo ceva pe românește, să sune din coadă, desenează ceva floricele prin text și aranjează-l în formă de romb, ca să semene cu originalul, și nu te mai chinui cu traducerea, că la halu-n care se exprimă autorul, nici ai lui n-au priceput nimic din ce zice”). Cârcotașii ar putea invoca lărgirea la extrem, poate chiar forțarea limitelor definițiilor autohtonizării, respectiv alienării / cosmopolitizării ca tehnici de abordare a tălmăcirii textului. Și nu s-ar putea nega un anumit grad de îndreptățire a unui atare reproș potențial: la urma urmei, fidelitatea ortodoxă a traducerii înseamnă a-l obliga pe cititor să se adapteze în exclusivitate modului de a gândi, de a se exprima și de a scrie al autorului în limba și în contextul culturii sale, așadar în termenii translatologiei, alienare / cosmopolitizare, în timp ce refacerea textului în limba-țintă, cu integrarea completă în spiritul acesteia și al culturii și mentalității cititorului vorbitor al acestei limbi, altfel spus adaptarea textului la capacitatea de înțelegere a acestuia (ceea ce nu trebuie neapărat să și fie ceva atât de rău precum le-ar putea suna unora) reprezintă aproape o definiție de dicționar a autohtonizării. În ciuda tuturor acestor comentarii și speculații, dintre care, așa cum arătam, unele pot reprezenta manifestări sau atitudini – justificat sau nu – critice, există situații când cele două opțiuni (în aparență) extreme de mai sus nu pot fi cu totul evitate. Acesta e motivul pentru care am ales pentru numărul curent al revistei și pentru ilustrarea („tezistă”, ar putea reproșa unii) a acestor considerații două autoare care, fiecare în felul ei, ne obligă să regândim din temelii conceptul de „traducere personalizată” și să căutăm soluții de a-l adapta unor situații cu adevărat specifice. Astfel, creația la limita experimentului a Mariei Feryna, una dintre cele mai originale și apreciate ale poeziei cehe contemporane, se caracterizează (printre multe altele) prin neobișnuita „stranietate” a expresiei chiar și în limba în care a fost scrisă, și aceasta atât la nivelul construcției stilistice, metaforele complexe, neașteptate și originale ale autoarei excluzând orice trimitere la un eventual déjà-vu sau raportarea la eventuale aspecte familiare, anterior cunoscute cititorului (și, riscând să mă repet, subliniez: cititorului care vorbește, gândește și citește în aceeași limbă în care scrie), cât și la nivelul lexicului în sine, lucrul cu cuvintele însemnând pentru Feryna mult mai mult decât combinarea acestora în propoziții și fraze, în cauză fiind puse adesea nu numai dimensiunile semantică, fonetică și chiar grafică ale cuvântului, ci și relațiile dintre acestea, raportul dintre semnificație și aspect, dintre „ce spune”, „ce este” și „cum arată” (doar în aparență) convenționala unitate lexicală, în ultimă instanță autoarea nesfiindu-se să interogheze, în sens și la nivel artistic, valabilitatea teoriilor saussuriene cu privire la arbitrariul conexiunii dintre semnificant și semnificat:
| Jejich hovory | Convorbirile lor |
|---|---|
| cepeněly nohy věty oddělovali mrkáním a zaklínali tajným jazykem z něhož dosud rozluštili jen had, hadr, dráp, pád tušili hrad, nenašli pak už jenom psali krs krs krs (imperativ řinoucí se) Ústavy pracně zkoumaly mlčenou syntax jejich hovorů chaos zvaný odbíjená s neurčitky Po jednom zvláště překotném mlčení zachytili trn poslední indicia která je měla odradit naše slovesa nesmí být rozluštěna! had, hadr, dráp, pád, trn, krs že i trn by se ustrnul | picioarele au înțepenit au separat propozițiile clipind și au blestemat într-o limbă necunoscută din care până acum au descifrat numai năpârcă, cârpă, carp, card, cad bănuiau că și țarc, dar nu s-a confirmat pe urmă n-au mai făcut altceva decât să scrie rinp, rinp, rinp (imperativ scurgându-se) Institutele au cercetat în mod laborios sintaxa tăcută a convorbirilor lor haosul numit volei cu formele verbale nedefinite După o tăcere neobișnuit de grăbită au înregistrat cuvântul spin ultimul indiciu menit să-i descurajeze verbele noastre nu pot fi descifrate! năpârcă, cârpă, carp, card, cad, spin, rinp că până și spinul s-ar putea pietrifica |
În aceste condiții, sarcina traducătorului este nu numai dificilă, ci și destul de ingrată, întrucât, așa cum anticipam, originalitatea stilistică, dar și de construcție a textului face imposibil rapelul la puncte de sprijin de natură culturală, intelectuală sau gnoseologică familiare cititorului străin (în cazul nostru, român), nerămânând decât varianta transpunerii mai mult sau mai puțin fidele (ce-i drept, sub condiția unei ireproșabile acurateți a tălmăcirii – desigur, cu excepția jocurilor de cuvinte
| had, hadr, dráp, pád (...) krs krs krs | năpârcă, cârpă, carp, card, cad, (...) rinp, rinp, rinp), |
și celelalte, „condamnate” din start, cel puțin în parte, la filtrul inevitabil al autohtonizării, întrucât traducerea fidelă șarpe, cârpă, gheară, cădere, spin nu ar fi avut nicio relevanță semantică în contextul poemului, având ca efect mai degrabă îndepărtarea cititorului român de semnificația textului decât revelarea acesteia), și lăsând în seama receptorului străin al operei literare în traducere interpretarea și înțelegerea acesteia, exact așa cum a procedat și autoarea față de cititorul ceh.
Voi încerca să argumentez și pe baza unui text care experimentează mai puțin la nivel lexical, păstrând însă, în aceeași măsură cu cel anterior, complexitatea structurii metaforelor și profunzimea conținutului ideatic și intelectual al acestora (bazat, în acest caz, pe o neașteptată paralelă între ideea „ieșirii din trup”, apropiată autoarei prin prisma orientării sale sexuale, și depășirea propriei condiții).
| Vyprovodí aby zamkl Za oknem deset dvacet plíce Nejblíže paty Špičkám nezamčeno | Îl conduce ca să încuie ușa În spatele ferestrei zece douăzeci plămânii Cel mai aproape sunt călcâiele Pentru vârfuri nu este încuiat |
În exemplul următor, autoarea, renunțând încă o dată la experimentul „pur” lexical, apelează în măsură mai mare pe cultura istorică a cititorilor săi, dar și pe capacitatea lor de a realiza analogii de natură antropologică și chiar general-umană:
| Myš ze sebe nevypotíš | Șoarecele din tine nu se elimină prin transpirație |
|---|---|
| Jediné – vdupané vykusuje piští šikuje perští lučištníci svými šípy dokázali zastínit slunce a teď v jejich čele jediná malá mokrá myš kluzká dokud nezaschne jedině malá mokrá myš umožní plně pochopit rozdíl mezi koutem a pokojem nemluvě o závěrečném o nevyhnutelném splynutí (o tom radši ani nemluvě) | Toată ziua tropotește crâmpoțește chițăie mărșăluiește arcașii persani întunecau soarele cu săgețile lor iar acum în fruntea lor doar un șoarece mic și murat alunecos până când i se va usca blana doar un șoarece mic și murat te poate ajuta să înțelegi complet diferența dintre un colț și o cameră ca să nu mai vorbim despre inevitabila contopire finală (despre asta mai bine să nici nu vorbim) |
Sper ca aceste exemple să fie suficiente pentru a dovedi că, în condițiile de față, traducătorului nu-i rămâneau prea multe variante în afara alienării / cosmopolitizării, așadar a traducerii fidele la nivelul lexicului, renunțând la o eventuală „autohtonizare” a semnificațiilor.
Cu o situație aproape diametral opusă avem a face în cazul autoarei poloneze Weronika M. Lewandowska, în a cărei creație un rol important îl joacă rima, ritmul interior, muzicalitatea și aliterația. Din acest motiv, am considerat necesar ca aceste elemente să fie păstrate și în limba română, riscând să sacrificăm uneori o corespondență semantică desăvârșită – de tip „dicționar”, de tip „unu la unu” – între textul original și traducerea în limba română, pentru a face loc în măsură suficientă și elementului de ritm și muzicalitate, fără de care textul s-ar fi transformat în cu totul altceva. (Desigur, nu am făcut rabat de la aspectul semantic, urmând ca elementele de sens „pierdute” pe parcurs în favoarea celor de formă să fie recuperate undeva pe parcurs, dar nu neapărat la locul pe care îl ocupau în original.) Înainte de a trece la argumentări pe baza textelor, trebuie însă menționat fără echivoc că un aspect esențial în anatomia creației artistice a Weronikăi Lewandowska este reprezentat de interpretarea profund personală a textelor chiar de către autoare: un spectacol la limita dintre recitare propriu-zisă, muzică, spoken word și slam poetry, personalizată însă prin însemnătatea deosebită pe care o are în cadrul întregului complex artistic componenta lexical-semantică, textul, cuvântul. În lipsa acestei dimensiuni, opera artistică ar fi incompletă, în aceeași măsură în care ar fi privată de ritmul interior, componenta muzicală sau aliterativă. Din acest motiv, transpunerea într-o limbă străină, de o dificultate comparabilă celei aferente traducerii creației Mariei Feryna, dar de o natură diferită, nu s-a redus la re-crearea textului în limba română, ci a presupus regândirea sa pe baza originalului, în care au fost inserate elemente de ritm, aliterație, rimă interioară și exterioară, specifice limbii române, redistribuind elementele de natură semantică, în încercarea de a renunța la mai puține dintre ele și de a afecta în cât mai mică măsură forma originală a operei, înțeleasă în complexitatea factorilor care o definesc.
Vom exemplifica prin poezia Weronikăi Lewandowska:
| noc | noapte |
|---|---|
| noc koc świerszcze jeszcze nie mieszczę się w mieście duszne mokre jest powietrze uciekam ściekam po skórze po wodę łyk łyk łyk kosmyk moich włosów w twoich ustach noc koc splot naszych ciał samolot spadający meteor zboża łoża nas noszą kołyszą unoszą ponoszą i jesteś w moich objęciach ujęciach bez pojęcia dla tych którzy nie spróbowali uchwycić w oku dali oddali oddali ich krótkowzroczność lekkonośność nas wsysa lekkonośność nas wsysa wysyła daleko i jeszcze swierszcze noc noc noc koc koc nic nas nie trzyma wszystko nas unosi ponosi ponosi dotyk kosmyk moich włosów w twoich ustach czas ustał ustał na ustach w długim pocałunku trunku moim trunku trunku moim trunku winnym tylko słodyczy winnym słodkim półwytrawnym sprawnym gestem mnie łapiesz gdy potykam się po drodze boso roso mnie orzeźwiasz otrzeźwiasz jak światło w oknie domu nikomu ani słowa nie jestem na to jeszcze gotowa przemykamy na górę chmurę mam w sobie opadam na podłogę opadam na niego opadam na niebo opadam opadam nieopodal dali co to zaczęła poczęła nas popchnęła mnie do ciebie noc koc noc i jeszcze świerszcze szeleszczą ciszą opuszczam się na jedną noc opuszczam się na koc opuszczam się samą na jedną podróż wzdłuż i wszerz ciebie noc noc noc noc noc bliska końca noc świt świst świst noc dzień dźwoni dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień/noc dzień/noc dzień/noc dzień | noapte cearșaf fără șoapte și pe deasupra greieri locul nu-mi găsesc în oraș e grotesc aer jilav îmbâcsit mirosuri grele fug curg pe propria mea piele apă aș vrea gâl gâl gâl un mic smoc cosmic din părul meu în gura ta noapte cearșaf trupurile noastre ghem coapte avion meteror în cădere pat neadunat ne-a purtat ne-a legănat ne ține ne susține bine minune ești în îmbrățișările mele nebune aceia ce n-au încercat cu ochiul distanța a o prinde a o cuprinde n-au cuprins ideea ca pe un orb vederea scurtă și a minții ușurătatea ne absorb ne alungă departe și pe deasupra greieri noapte noapte noapte cearșaf cearșaf fără șoapte nimic nu ne reține nu ne ține nu ne susține totul ne ia pe sus ne poartă ca pe o taină ne poartă ca pe-o haină ca pe atingerea grea a unui mic smoc cosmic din părul meu în gura ta timpul s-a oprit împotmolit între două guri într-un sărut nesfârșit tu cea mai dulce dintre băuturi licoare ce mă-mbeți necontenit vin vinovat doar de propria-ți dulceață vin dulce demisec ce știi prea bine c-un gest la locul lui a mă susține desculță când mă poticnesc în cale îmi dai puteri dintr-ale tale dulceața ta mă luminase precum pe geamul unei case niciun cuvânt sunt mută ca o stâncă pentru-a vorbi nu-s pregătită încă în văzduh ne-om muta am nori în toată ființa mea voi cădea la podea pe el voi cădea pe cer voi cădea nu departe voi cădea voi cădea la depărtarea de-unde totul a-nceput ea ne-a născut ne-a conceput și m-a-mpins spre-mbrățișarea ta noapte pătură fără șoapte noapte cu jind și pe deasupra greieri tăcerea foșnind mă voi abandona pentru o noapte mă voi abandona pe pătura fără de șoapte mă voi abandona atâta cât îmi va dura călătoria de-a lungul și de-a latul tău – atât noapte noapte noapte noapte noapte ce vei sfârși curând fără de șoapte noapte răsărit va foșni a foșnit noapte zi ziua sună zi ziuă zi zi ziuă zi zi zi zi zi / noapte zi / noapte zi / noapte zi |
Ne vom mărgini la a explica prelucrarea primelor versuri în traducere românească:
Pentru menținerea muzicalității și crearea unui ritm interior specific limbii române, am adăugat șoapte, și pe deasupra și e grotesc, fără a sacrifica nimic din elementele semantice sau de conținut care construiesc contextul „narativ” al fragmentului.
Așadar, pe baza exemplelor furnizate de opera acestor două autoare, cred că putem trage concluzia că o formă de flexibilitate în abordarea traducerii unui text este și disponibilitatea de a apela, la nevoie, și la elemente care țin de „extremitatea” spectrului melodic, incluzând aici forme mai „radicale” de alienare / cosmopolitizare, respectiv autohtonizare.
