O seară magică – poezie din Slovacia și România la Bratislava, 22 ianuarie – când Oľga Gluštíková își prezintă cartea abia apărută. Totul începe cu un ritual aproape magic: mai multe dintre cărțile ei, așezate pe o masă neagră, cu o copertă albă, la lumina albă din sala Restaurantului Nervosa, poeta le presară cu semințe și ce pare a fi pământ, căci nimic nu este sigur, nu din cauza cuvintelor polisemantice, ci din pricina atmosferei de semiobscuritate, iar semințiele și pământul ar fi, poate, menite să prevestească primăvara în acea răcoroasă, împlinită de ninsoare zi, dar Ol’ga nu se lasă în ruptul capului și continuă să presară cu atenție, cu delicatețe, chiar cu un zâmbet pe chip, primăvara, rostind abia auzit cuvinte în slovacă sau o fi o limbă tainică, oricum eu nu înțeleg, dar par să intuiesc sensul cuvintelor, cum că Dunărea tot e aproape și o să vadă ce face ea, cum pregătește totul pentru o primăvară de vis și o să abată câtă apă este nevoie, pentru ca semințele ei, care oricând pot fi cuvinte, să rodească și să devină frumusețe. O frumusețe frustă ne propune poeta slovacă, unde există mereu în poeziile ei o punere în abis a problemelor aparent simple, dar care devin obiect al meditației profunde, dincolo de cotidian, care ne trec prin inimă aidoma unor săgeți care nu ucid, dar care te fac să sângerezi, să sângerezi un gând, un sentiment. Și sângele poate deveni oricând idee pentru Oľga Gluštíková . (Peter Sragher)
traducerea poemelor: Adriana Furíková și Mircea Dan Duță
| Spisovateľka Elena (48):
I. pýtajú sa, o čom budú ďalšie moje knihy:
o čase a o mojich ústach sú v nich prvé mŕtve zuby
o tom ako som za jednu noc zo záclon ušila pridlhé svadobné šaty
o tom, aké dcéry majú numizmatky
o kúpaní dieťaťa a mame čo sa podobala na otca
II. pýtajú sa, čo po nás zostane:
zapisovanie tela nedokonalé cykly nevyrovnané zuby červené rukopisy:
po domácom pôrode dieťa zabalené do kuchynskej utierky
|
Elena, scriitoare (48 de ani)
I. ei se întreabă despre ce voi scrie în următoarele mele cărți:
despre timp și despre gura în care mi-au apărut primii dinți morți
despre rochia de mireasă exagerat de lungă pe care într-o noapte am cusut-o dintr-o perdea
despre acelea dintre fiice care s-au măritat cu numismați
despre scăldatul copilului și despre mama care semăna cu tatăl
II. ei se întreabă ce vom lăsa în urma noastră
însemnările de pe trup ciclurile imperfecte dinții inegali manuscrisele roșii:
și după nașterea la domiciliu un copil înfășat într-un prosop de bucătărie |
| O svätej Frustrácii (20):
musíme povedať, že jej predchodkyne boli lekárky, vojačky, snajperky treťorodičky, upratovačky aj kuchárky
a ona: od detstva akoby netelesná len trochu antropomorfná trochu humanoidná
vždy v ťažkom rozpoložení
umývaná šampónom bez vône už v detstve odstrihnutý vrkoč
pri jedení rybacej konzervy myslí na svoje beztvárie
s obavou, že sa stane mužom ihneď po odložení podprsenky
|
Despre Sfânta Frustrare (20):
trebuie spus că acelea dinaintea ei au fost doctorițe, ofițerese, lunetiste mame cu trei copii, femei de serviciu și bucătărese
iar ea: din copilărie parcă lipsită de forme doar un pic antropomorfă un pic umanoidă
întotdeauna încruntată
s-a spălat numai cu șampon fără arome au tuns-o scurt încă din copilărie
iar acum, mâncând pește la conservă, se gândește că nu are forme de femeie
temându-se că de îndată ce își scoate sutienul se va transforma în bărbat
|
| Spolubývajúca o Eme (22):
sťažuje sa mi že sa zafarbili sukne – a pritom vie že na rozdiel od našich predchodkýň ich nemôžeme oprať v riekach zafarbili sa a večer potom sedíme pod otvoreným oknom: hovoríme o mesačných bremenách s rozopnutým telom ako kozmonautky s malými krokmi do kúpeľne, v stave? – stále v beztiažovom stave a neprestávame sa smiať, že v jedno ráno opäť vstaneme z mŕtvych: celé pomýlené prepočítané a predčasné z kaluže vlastnej narúžovanej krvi
|
Colega de cameră despre Ema (22):
mi se plânge că i s-au pătat fustele – deși știe că spre deosebire de străbunele noastre noi nu le putem spăla în apele râurilor ni s-au pătat fustele și apoi seara ne așezăm sub fereastra deschisă vorbim despre povara lunară cu trupul imponderabil precum ale femeilor-cosmonaut îndreptându-ne cu pași mărunți către baie – oare am rămas? – lipsa de gravitație persistă și nu ne oprim din râs, căci într-o dimineață vom reînvia complet zăpăcite, pripite și premature din băltoaca propriului sânge mânjit în roz |
| Marína (18) o padajúcej hviezde:
v noci medzi dvomi a tromi padal meteorit – iba záblesk a mama mi prezradila že presne toľko trvá byť vieš čím…
že vie podľa starkej že v nej tiež postupne čosi oťažieva čosi na spadnutie
maternica ako prastarý kameň
|
Marína (18) despre o stea căzătoare:
noaptea între orele două și trei a căzut un meteorit – o străfulgerare și atât iar mama mi-a mărturisit că exact atât durează să rămâi știi tu cum…
că știe din spusele bunicii că și în ea crește ceva tot mai greu ceva ce stă să cadă
uterul ca un bolovan străvechi |
| Irina (14) o vnútornostiach:
štyri noci za sebou sa v spánku sťahujem:
panelák plný sutín vlhký dom s výkladom ponurá miestnosť za tržnicou
vo dne – v krajine s vojakmi ležia ruky, nohy, vlasy na uliciach oddelené od tiel delia moje detské izby od domova
žlté pančuchy sú domov pre moje ešte nerozvinuté dievčenské telo
|
Irina (14) despre interioare:
de patru nopți încoace mă tot mut în vis:
un bloc plin de moloz o casă igrasioasă cu vitrină încăperea sumbră din spatele talciocului
pe timp de zi – într-un peisaj cu soldați zac pe jos smulse din trupuri mâini, picioare, smocuri de păr și separă camerele mele de copil de restul casei
ciorapii galbeni sunt casa trupului meu de fată încă neîmplinit |
| O RYBÁCH A RODOCH
(BIOLOGICKÉ CYKLY)
Martina (30) o vystúpení z rodokmeňa:
už tri desať ročia sledujem svoj rod: svetlé vlasy / úzke panvy / krivé chrbtice
píšem potom básne – plná gravitácie, zapletená do katastrálnej mapy, viac krát uložená na miestnom cintoríne / smrť všadeprítomná /
tak kde ste, moje menovkyne: šelesty, depresie, zubné vady kde ste, všetky trampoty s rodom keď svoju sukňu vláčim v blate po zemi
|
DESPRE PEȘTI ȘI NEAMURI
(CICLURI BIOLOGICE)
Martina (30) despre desprinderea din arborele genealogic: de treizeci de ani încheiați îmi analizez neamul: păr deschis la culoare / bazin îngust / șira spinării strâmbă
apoi scriu poezii – îmbibată cu gravitație, rătăcită pe harta cadastrală, de mai multe ori depusă în cimitirul local / moartea omniprezentă /
așadar, unde sunteți, voi, cele ce-mi purtați numele: sufluri sistolice, depresii, defecte dentare unde sunteți voi, toate problemele familiale atunci când îmi frec fusta prin noroiul de pe jos
|
