traducere din bulgară Lora Nenkovska
Întâmplarea face să fi aflat de la bunul meu prieten din Bulgaria, poetul și muzicianul Petar Tchuhov, că a murit în luna ianuarie un valoros poet bulgar. Nu citisem niciun rând din creația scriitorului dispărut – păcatul traducătorilor literatri din limba bulgară, care nu ne prea răsfață cu poezia contemporană bulgară în limba română – și am văzut că Petar i-a dedicat o poezie. Mi-am zis că trebuie să fi fost un scriitor bun dacă Petar a fost atât de atașat de el, știind că prietenile lui se bazează pe spirit. Așa că l-am rugat să mă ajute să pot publica câteva din creațiile sale lirice în limba română. Acest lucru s-a întâmplat cu sprijinul talentatei traducătoare bulgare Lora Nenkovska. Și, recunosc a fost bucurie să-l descopăr și să mă bucur de poezia lui. (Peter Sragher)
* * *
Omenirea este un om
Omenirea este un om
Care nu știe
Dacă e la începutul sau la sfârșitul
rătăcirii sale.
Omenirea este un om:
Care abia s-a trezit și s-a ridicat din pat,
Sângele îl doare, capul îi este amețit
Stă speriat și privește:
Oare acum e copilăria lui spasmodică
Sau doar indispoziția lui stranie
Este greaua, ultima și sacadata
Gâfâială
Pe care o cunoaștem,
Fiindcă e gâfâiala dinainte de Moarte
Să iubești Bulgaria
mergi pe stradă
și vezi o pisică roșcată
și ea se uită la tine peste umăr
și nu-i pasă deloc de tine
iar tu îți zici
eh ce zveltă, haioasă și deșteaptă ești
și apoi privești îndelung o magnolie
care stă să înflorească
așa – pur și simplu de răsfăț
înghesuită lângă transformator
și apoi o vezi pe cerșetoarea șchioapă
care s-a stabilit în restaurantul ars și părăsit.
cum și-a cumpărat o bere bună
rece, la doi litri
și se așează la umbra nucului
de lângă magazin, iar tu te duci
așa – că n-ai ce face
să vezi alunul și teiul
pe care i-ai plantat la două aniversări ale tale
acolo, în spatele blocului militar stupid
în care stai
și te gândești o clipă la viață, la moarte
zâmbești și pleci spre
casă.
Ceva pentru trezire
cerul gri stă pe loc
și așteaptă să devină roz
începe o zi
cineva va muri
altul va trăi
la cinci până și coțofenele zac leneșe
în cuiburile lor împestrițate cu lucruri furate
eu sunt poet și nu dorm
eu și camioanele de gunoi
descuiem ziua
iată zorile.
O zi plictisitoare
Afară e o zi plictisitoare la început de martie
Și ea e lipsită, la fel ca mine,
De orice inspirație posibilă,
Parcă e împletită din lână gri deschis
De care s-a hrănit o familie de molii
Ducând o viață tristă, așteptând două palme care să se lovească
Sau un săculeț de naftalină
Care să pună capăt drumului lor pământesc plictisitor
Afară e o zi cenușie la început de martie
Zgomotul străzii se furișează gri
Ocolind cu grijă acele pinilor negri
Așternându-se nepăsător pe pământ
Strecurându-se sub picioarelor oamenilor posomorâți
Iar eu stau și privesc televizorul aprins
Și pe ecran văd siluete deplasându-se,
Mâini care se mișcă, guri care se deschid
Și vorbesc despre lucruri gri fără importanță:
Despre Sfârșitul lumii și despre mânia care i-a cuprins pe oamenii
Care în cenușiul ăsta nu atrag atenția
Stau, în așteptarea Sfârșitului lumii,
Într-o stare de indiferență cenușie și fără prea mari speranțe
Într-o zi plictisitoare
La începutul lui martie.
Acesta sunt
Puternic ca un leu
Plângăcios ca un bebeluș
Fricos ca o babă
Periculos ca un virus
Modest ca fulgii de ovăz
Deștept ca o femeie vicleană
Prost ca un bărbat gras
Curajos ca un șoarece
Suspicios ca un șobolan
Nemuritor ca o efemeridă
Plin de speranță – ca un copil
Lipsit de speranță – ca iarba cosită
Pur ca apa
Acesta sunt eu
Da!
* Kalin Terziyski (Sofia, 22 martie 1970 – 22 ianuarie 2026) bine-cunoscut poet, scriitor și scenarist bulgar. A absolvit Facultatea de Medicină din Sofia, după care s-a specializat în psihiatrie. După obținerea licenței, a lucrat o vreme ca psihiatru la al doilea spital psihiatric ca mărime din Bulgaria. În anul 2000 a renunțat la meseria de medic și s-a consacrat exclusiv scrisului. A lucrat ca scenarist pentru televiziune și posturi de radio, iar în 2006 a întemeiat clubul literar „Literatură*Dictatură“. A obținut Premiul Uniunii Europene pentru Literatură (2011).
Petar Tchuhov
Profund îndrăgostit de viață, dar, în aceeași măsură, și dezamăgit de ea, Caio, așa cum era cunoscut Kalin Terziyski printre prietenii și admiratorii săi, a căutat cu disperare o modalitate de a împăca perioadele de beție cu perioadele de abstinență totală, de optimism și depresie. A fost un om foarte energic, activ, însă când și-a pierdut sentimentul că are un scop în viață, energia sa a devenit autodistructivă. Indiferent de meandrele vieții sale, K. Terziyski ocupă un loc important în domeniul creației literare bulgare contemporane, ca scriitor original, sensibil și onest.
Cuvinte pentru Caio
Cuvintele
te trăgeau în jos
tu
le trăgeai în sus
acum
ni le-ai lăsat nouă
traducere de Peter Sragher
