L-am descoperit pe fotograful pasionat de Marea Neagră pe Facebook (dovadă că nu este doar o rețea care-ți răpește timpul și intimitatea cu lăcomie de la lucruri importante, dar are și beneficii de natură spirituală), eu însumi fiind îndrăgostit de-o viață de marea sărată, neliniștită, calmă, furtunoasă, înspumată, nemiloasă, calină, iar fotografiile lui Dan C. Mihăilescu mi s-au părut sensibile și semnificative din unghiurile în care le surprinde, în prim-planurile pe care le descoperă cu fiecare fotogramă, fie seară sau dis-de-dimineață, fie cu spuma ce domină nisipul lis, fie o lumină plină ori filtrată prin nori. El reușește să scoată în evidență atâtea culori ale mării nestatornice, dar ce-ți topesc inima, încât am decis să-i cerem îngăduința de a prezenta câteva din fotogramele sale iubitorilor de fotografie, dar și iubitorilor mării, asigurându-l că nu întreprindem prin aceasta un act de promovare a domniei sale (care promovare afirmă cu propriile-i cuvintele că nu-i face plăcere), ci intenționăm doar să recunoaștem talentull său de fotograf.
Fotograful – îndrăgostit până peste cap de marea ba turcoaz, ba în nuanțe de albastru marin, ba verde deschis precum o frunză cântată de soare în buza primăverii, cu nisipul ce-nghite lacom valurile cu spumă cu tot, plesnește cu valurile nisipul ce-nghite totul, chiar și violența mării nestăpânite sau calma ei așezare pe țărm – nu este un om al cuvintelor multe, aruncate la întâmplare, când se caracterizează: ”…despre mine nu sunt multe de spus și nici nu-mi place să vorbesc prea mult despre mine. Nu am cu ce să mă laud și nici nu intenționez să impresionez pe nimeni și nici măcar să mă promovez.”
Un moment al emoției de-o clipă, stârnită de un val ce scoate la suprafață nu numai spumă și un val supărat, ci o culoare, o multitudine de culori în schimbare, o formă efemeră, dar înainte de toate un sentiment atingându-i sufletul. Așa că ni se confesează: ”…sunt doar un mare pasionat de mare și de fotografie, nimic nu mă relaxeză mai mult decât această combinație cu accente meditative.” Da, aceste imagini surprinse cu aparatul de fotografiat devin materie pentru o meditație profundă asupra existenței, vieții, menirii omului. Dan C. Mihăilescu ne mărturisește: ”M-am născut într-o zi de joi la răsăritul soarelui, la ora 5. După câteva zeci de ani persist în a căuta acea stare periodic, în fapt o stare de renaştere. Pentru asta îi sunt recunoscător pasiunii mele, fotografia, care mi-a arătat Viaţa dar în special Natura. Natura pentru mine înseamnă Marea.”
Iar renaștera o poate găsi, credem noi, doar în marea care a existat înainte de-a exista noi.
(pentru mai multe detalii:https://www.danmihailescu.ro/me )
