Traducerea literară și/vs lexicografia

1
139

O dezbatere

Poate unii dintre colegii noștri de breaslă – și nu numai – se vor întreba, pe bună dreptate, de ce deschidem o dezbatere privitoare la traducerea literară și / vs  lexicografie. Este oare avenită o astfel de discuție de nivel academic? Sau își găsește rostul între articolele publicate de revista noastră?

Motivul este mult mai simplu decât pare la prima vedere. Colegul nostru de breaslă, al Filialei București–Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit), într-o intervenție mirobolantă, pentru a folosi un eufemism – la finalul ședinței Consiliului Uniunii Scriitorilor din România (CUSR) din data de 15 martie 2024 – postula, cu toată forța vocii dumisale, și nu numai, având astfel pretenția de a exprima un adevăr ultim, dincolo de orice dubiu, că cei care alcătuiesc dicționare sunt traducători literari.

Ceea ce trebuie subliniat aici este că domnul profesor George Volceanov nu a ridicat această chestiune, care îl tulbură, între colegii săi de breaslă de la Fitralit – unii dintre ei, chiar profesori universitari, care au scris cărți ce abordează teoria traducerii literare –, ci a considerat de cuviință să soluționeze definitiv chestiunea, într-o luare de poziție în forul de deliberare al USR, și anume CUSR, așteptând validarea de la președintele de atunci al USR, academicianul Nicolae Manolescu. Care a și venit. Domnia sa a considerat chestiunea încheiată. Noi, trebuie spus, nu.

Este democratic, deontologic și principial să te adresezi breslei din care faci parte, pentru a vedea și alte păreri posibile. Vechiul dicton latinesc audiatur et altera pars este valabil nu doar ca principiu juridic, ci se afirmă ca normă în toate sferele existenței umane, inclusiv în cel artistic, din care face parte traducerea literară.

Henning Bergenholtz (Universitatea din Aarhus) și Rufus H. Gouws (Universitatea din Stellenbosch) – Schemă de relaționare între lexicografie și traducere

Leon Levițchi – marele profesor de limba și literatura engleză al Universității din București, inițiatorul, în a doua parte a secolului trecut, al traducerii operei marelui William Shakespeare și el însuși unul dintre traducătorii prezenți în această întreprindere de amploare – a fost și un lexicograf de primă mărime, contribuind la alcătuirea mai multor dicționare. Domnul George Volceanov l-a avut drept mentor pe Leon Levițchi și i-a călcat pe urme. Așa că, la începutul secolului nostru, a devenit inițiatorul retraducerii operei lui Shakespeare în limba română el însuși unul dintre traducătorii prezenți în această întreprindere de amploare, contribuind, ca lexicograf, și la alcătuirea mai multor dicționare.

Să fii traducător al unor opere literare și să alcătuiești dicționare bilingve este unul și același lucru? Este vorba, în ambele cazuri, despre traducere literară? Aceste întrebări i le-am pus profesorului Coman Lupu, care a scris un succint articol pe această temă – pe care îl publicăm în acest număr al revistei noastre aici https://www.fitralit.ro/30-04-2024-lexicografia-vs-traducerea-literara/ –, iar una dintre lexicografele de valoare de la noi din țară, doamna Monica Busuiuoc, a scris de asemenea un articol pe această temă, definind, pe scurt, lexicografia (vezi: https://www.fitralit.ro/30-04-2024-ce-este-lexicografia/). Așa că vă prezentăm, în cele ce urmează, primele luări de poziții pe această temă.

Cu siguranță, discuția rămâne deschisă și altor preopinenți, pentru că este importantă nu numai pentru dezvoltarea teoretică a acestui binom – traducător literar–lexicograf –, ci este relevantă și dintr-o perspectivă practică, și anume pentru stabilirea indiscutabilă a criteriilor de judecare a candidaturilor la calitatea de membru/ă al/a Fitralit de Comisia de Validarea a Fitralit.

P.S. Tot căutând raporturile dintre lexicografie și traducere literară – fără a avea pretenția de a da o soluție irefutabilă unei dezbateri care se găsește abia într-o fază incipientă –  am descoperit un studiu serios a doi profesori universitari din Danemarca și Africa de Sud – a căror formulă, reprodusă de noi ceva mai sus – ce ne duce de la lexicografie până la traducere printr-o serie de relaționări, arătând cu claritate că lexicografia este o bază serioasă pentru traducere, neputând fi însă echivalată sau confundată cu traducerea de orice fel. (a se vedea studiul: Henning Bergenholtz (Universitatea din Aarhus) și Rufus H. Gouws (Universitatea din Stellenbosch), What is Lexicography? Această lucrare științifică se poate citi la următorul link: ajol-file-journals_398_articles_84816_submission_proof_84816-4741-207027-1-10-20130123 (1).pdf. Cei interesați în mod deosebit de acest punct de vedere pot lua legătura în mod direct cu cei doi cercetători în domeniul lexicologiei la e-mailurile care sunt oferite în cadrul articolului sus-menționat.

Articolul precedentComan Lupu – Lexicografia vs traducerea literară
Articolul următorProgram de candidatură pentru funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor din România

1 COMENTARIU

  1. Vă mulțumesc pentru mesaj.
    Dacă interesează părere mea in calitate de traducator și comentator de texte literare, repet ceea ce am spus și cu alt prilej: a asimila o traducere literară cu întocmirea unei lucrări lexicografiei e cum ai lua perele drept mere. Traducerea de texte literare ca de altfel orice tip de traducere are nevoie imperios de dicționare, si nu doar de dicționare lingvistice. Dar de aici si până a confunda cele două operații intelectuale e cale lungă si tot odată un non sens. La urma urmei e o chestiune de vanitate si totidată de un conmplex de inferioritate din partea celor care pretind ca lexicografia este tot una cu traducerea de tip literar. Lexicografii, mai importanți decât își imaginează ei înșiși sunt in domeniul nostru de activitate baza de susținere a traducerii literare.

    Va doresc Dvs., Domnule Sragher, si tuturor colegilor de breaslă zile pascale senine si pline de speranță in bine! IIn primul rând, să nu uităm ce anume celebrăm in aceste zile!

Lasă un răspuns