Peter Sragher, În căutarea fidelității pierdute în traducerea lui Marcel Proust

Revista noastră, de cele mai multe ori, invită la discuții și la exprimarea de opinii argumentate  din punct de vedere profesional – oricum, cu siguranță, profesionist – despre valoarea sau calitatea unor traduceri literare în limba română din literatura universală. Considerentele din articolele dedicate respectivelor traduceri sunt cât se poate de serioase, la obiect, analizele sunt de profunzime, autorii articolelor fiind ei înșiși traducători literari cu experiență, excelenți cunoscători atât ai limbii-sursă, cât și ai limbii-țintă. Cele mai bune dintre traducerile de beletristică ce apar anual sunt semnate nu doar de membri ai Filialei București–Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit), ci, în aceeași măsură, de membri ai altor filiale din țară, ca și de nemembri ai Uniunii. Unele traduceri literare de excepție sunt premiate în fiecare an de Fitralit într-o festivitate pe măsură.

Este desigur cu neputință ca Revista de traduceri literare să se ocupe de fiecare dată, cu aceeași acribie, de imensa cantitate de traduceri literare care apar în România. Ne străduim, oricum, să analizăm și să comentăm traduceri din opera autorilor renumiți. Când este vorba de retraduceri din mari scriitori, atenția noastră este – trebuie să fie – cu atât mai mare, căci este obligatoriu ca ele să răspundă câtorva repere fundamentale, unele chiar de statut editorial: este cu adevărat nevoie de (câte) o nouă traducere? Îndeplinește aceasta toate criteriile de calitate necesare? Respectă ea stilul și spiritul originalului?

Sub semnul acestor dezbateri se situează, bunăoară, o analiză aprofundată pe care – în continuarea studiului său publicat în 2020¹ – o face Marina Vazaca traducerii operei proustiene În căutarea timpului pierdut, realizată de Cristian Fulaș (vezi următorul articol din revista noastră la acest link: https://www.fitralit.ro/08-05-2026-marina-vazaca-din-nou-despre-marcel-proust-in-cautarea-timpului-pierduri-a-treia-traducere-integrala-in-limba-romana/). Unul dintre motivele demersului său comparativ are la bază existența celor două traduceri anterioare în română (Radu Cioculescu, 1987, și Irina Mavrodin, 2002). Opera marelui scriitor francez a însemnat un punct de cotitură în proza începutului de secol XX – alături de Ulysses² al lui James Joyce, într-o perioadă în care literatura își găsea un nou stil de exprimare. Retraducerea operei magistrale a lui Joyce, realizată de către Rareș Moldovan după mulți ani de trudă, constituie o realizare de primă mână (aici un interviu cu Rareș Moldovan, apărut cu ani în urmă – înainte de public area traducerii sus-amintite – în Revista de traduceri literare, în care își mărturisește profesiunea de credință privind traducerea literară, dar și munca dificilă de retraducere a operei lui Joyce: https://www.fitralit.ro/28-02-2019-rares-moldovan-traducerea-a-devenit-a-doua-mea-natura/ ), dovadă nu numai a unei profunde cunoașteri a limbii engleze, ci și a unui talent aparte de traducător.

Nu întâmplător, lui Rareș Moldovan i-a fost conferit Premiul pentru Traducere din literatura universală al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2024, fiind una din cele nu mai puțin de 80 de traduceri literare supuse jurizării.

În cadrul ”Simpozionului internațional despre traducere și retraducere literară”, desfășurat în luna octombrie 2024 <organizat de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București (FLLS-UB) și Fitralit>, Marina Vazaca a susținut o comunicare științifică pe tema retraducerii de către scriitorul Cristian Fulaș³ a operei capitale a lui Marcel Proust. Marina Vazaca – o excelentă cunoscătoare a versiunii originale a operei  lui Proust– este, în prezent, cea mai avizată expertă în privința versiunilor românești ale operei acestuia așa cum arătam mai sus¹.

Retraducerea oferită cititorilor de Cristian Fulaș conține, din păcate, stângăcii și chiar neîngăduite carențe în cunoașterea limbii și culturii franceze. Și chiar în acest context trebuie să menționăm faptul că Academia Franceză i-a conferit în anul 2023 „Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises“ (…) ”pentru servicii remarcabile aduse limbii și literaturii franceze”. Chiar dacă într-un preambul își justifică anumite opțiuni de natură gramaticală, este discutabil dacă aceste încercări de individualizare a acestei retraduceri sunt în folosul marelui scriitor francez. Aici trebuie să notăm o opțiune cu totul discutabilă, și anume folosirea imperfectului în locul perfectului simplu. În opinia lui Prof.univ.dr. emerit Coman Lupu, excelent lingivst și un traducător de marcă din limba spaniolă și franceză: ”În nicio limbă romanică imperfectul nu se poate echivala cu perfectul simplu sau cu perfectul compus!”, ceea ce subliniază și Marina Vazaca în ampla sa discutare a traducerii Fulaș.  

Și apoi, numele lui Cristian Fulaș apare pe copertă echivalat cu cel al lui Proust, ca dimensiuni… Modestia lui Rareș Moldovan se reflectă în modul prin care îi apare numele pe coperta cărții traduse, cum puteți vedea din alăturarea celor două coperți de mai sus.

Și cum în cercul cunoscătorilor limbii franceze, dar și al traducătorilor literari, inclusiv al universitarilor, se vorbea de toate aceste neajunsuri – discuții care n-au trecut granița să ajungă și la Paris -, a fost de datoria noastră de a semnala printr-un adevărat studiu de caz al Marinei Vazaca doar o foarte mică parte din acestea.

Atunci când purcezi la o întreprindere atât de grea precum traducerea operei capitale a lui Proust,  – un autor deloc ușor de redat în limba română –, trebuie să posezi toate atuurile unui traducător de elită, pentru a putea înfrunta și depăși dificultățile și chiar capcanele pe care ți le pune în față un stil deosebit de original, e necesar să ai cunoștințele culturale și de civilizație aprofundate ale contextului epocii de acum mai bine de o sută de ani, să ai ceea ce s-ar putea numi „chimie“ cu stilul și spiritul autorului tradus. Nu mai vorbim de experiența ca traducător, adunată de-a lungul anilor de trudă pe texte.

Și tot nu este de ajuns pentru a-l traduce pe Marcel Proust.

¹ Marina Vazaca, Á la recherche du temps perdu. Două traduceri integrale în limba română. Radu Cioculescu și Irina Mavrodin : în ”Provocarea retraducerii literare. Rescrierea literaturii universale în limba română. Actele Simpozionului internaționa de retraducere literară (4-5 noiembrie 2019)”, Editura Universității din București, București, 2020 pag. 141-153.

² James Joyce, Ulise, traducere nouă de Rareș Moldovan, ediţie îngrijită, cuvânt-înainte şi note de Erika Mihálycsa şi Rareş Moldovan, Editura Polirom, Iași, 2023.

³ Prozatorul și traducătorul literar Cristian Fulaș a publicat în trei ani de zile (2022-2024) traducerea celor șapte volume ale operei Á la recherche du temps perdu de Marcel Proust la Editura Cartier din Chișinău, Republica Moldova.