Author Archives: Tatiana Segal

Shi – o poezie impersonalizată, formalizată. Dar, mai ales, poezie

|Nr. 27, Omagiu „Florentina Vișan“, Revista de Traduceri Literare

Profesor la Catedra de Limba şi Literatura Chineză (ocupaţie care solicită enorm intelectual şi emoţional căci, departe de a fi beneficiarul unei suite de vacanţe dese şi lungi, cel care o practică este răspunzător, măcar parţial, de viitorul copilului altcuiva), cercetător-sinolog (lucru nu tocmai uşor, în condiţiile în care activitatea de bază este aceea de a pregăti săptămînă de săptămînă texte noi, ce urmează a fi discutate în clasă), responsabil,…

Profesori care şi-au pus amprenta pe cei 60 de ani de sinologie

|Nr. 16, Revista de Traduceri Literare, Șase decenii de studii sinologice

Majoritatea celor care au păşit pe poarta secţiei de „Limba şi literatura chineză” au petrecut în facultate patru sau, mai nou, de cînd s-a introdus sistemul Bologna, cinci ani. M-am referit la o majoritate pentru că există şi cîteva excepţii. Din cîte ştiu, a existat un singur repetent: colegul meu bulgar, Nikolai Nikolaev (parcă aşa suna numele lui de familie). Pe vremea aceea, examenul la limba chineză era din doi…

Dinu Luca: „La sfârșitul anilor 1990 am descoperit avangarda chineză”

|Interviu, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Dinu Luca este cel mai tînăr dintre cei trei traducători români ai scrierilor lui Mo Yan, dar primul care s-a apropiat de un text al lui, în 2008. În toamna anului 2012, când scriitorul chinez devenea laureat al premiului Nobel pentru literatură, una din cărţile lui, Obosit de viaţă, obosit de moarte, tradusă de Dinu Luca se afla sub tipar şi a putut fi lansată la Târgul de carte Gaudeamus.…

Luminiţa Bălan: „Problemele ridicate de traducerea operelor lui Mo Yan sunt numeroase”

|Interviu, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Luminiţa Bălan, elevă din clasa a II-a primară a doamnei profesor Florentina Vişan, „îmbolnăvită” şi ea de chineză, este astăzi profesor universitar la Departamentul de de Limbi şi Culturi Orientale a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti şi co-director al Institutului Confucius din Bucureşti. Ca şi profesoara ei, dar poate în mai mare măsură (totdeauna discipolii îşi întrec maeştrii!), Luminiţa Bălan a îmbinat activitatea de la…

Florentina Vișan: „Pe Mo Yan l-am tradus ca pe o «curgere de apă»”

|Interviu, Nr. 11, Revista de Traduceri Literare

Doamna prof. univ. dr. Florentina Vişan, omul care, pe cînd aveam 16 ani şi eram licean în clasa a zecea, m-a îmbolnăvit de chineză, o boală rară ce nu omoară, dar de care, odată contaminat, nu te vindeci niciodată. Doamna Florentina Vişan face parte din ceea ce am putea numi „a doua generaţie” de profesori la catedra de limba şi literatura română şi, în afară de mine, i-a avut discipoli,…

Retraducerea – moft sau necesitate

|Nr. 09, Retraducere, Revista de Traduceri Literare

Plăcerea „vinovată” a oricărui împătimit de literatură, mai ales atunci cînd cunoaște bine limba în care este scrisă cartea pe care dorește s-o savureze, este să se delecteze cu textul în original. El știe foarte bine că traduttore, traditore. Oricît de bun ar fi un traducător – și, din fericire, sînt destul de mulți –, oricît de mult s-ar strădui să găsească cele mai potrivite cuvinte prin care să redea…

Lu Xun: „Răzbunare (2)” – o piatră de încercare

|Atelierul traducătorului literar, Nr. 05, Revista de Traduceri Literare

Lu Xun (1881-1936), pe numele real Zhou Shuren, este unul dintre fondatorii literaturii chineze contemporane. Născut într-o familie de literați, în primii ani de școală primește o educație tradițională bazată pe Clasicele confucianiste. Urmează apoi cursurile Școlii Navale din Nanjing și Școlii de căi ferate și mine unde sistemul de învățămînt este de tip occidental (cursuri de limba germană, chimie, geologie etc.). În această perioadă descoperă teoria evoluționistă a lui…

Sumiya Haruya – o punte între culturi

|Interviu, Nr. 05, Revista de Traduceri Literare

Profesorul Sumiya Haruya s-a născut cândva în veacul trecut, undeva, într-o fermă din Japonia fiind unul dintre descendenții familiei Sumiya care numără deja 18 generații. Tatăl lui, Sumiya Saburo, a fost poet-agricultor; unchiul Etsuji a fost un renumit istoric al economiei și rector la Universitatea Doshisha din Kyoto, iar un alt unchi, Iwane, a fost pictor al MAVO[1], cerc artistic premergător al avangardismului din Japonia. Pasionat în adolescență de limba…

„Traducător literar” – o ocupație inexistentă

|Drepturi de autor – Traducători literari, Nr. 04, Revista de Traduceri Literare

Opera unui laureat al Premiului Nobel pentru literatură, ca sa începem cu cea mai mare recunoaștere internațională de care se poate bucura un scriitor, dar și scrierile care au obținut diferite premii internaționale sau naționale de renume, filme recompensate cu statuete diverse (de la Ursul de la Berlin la Oscarul american), piese de teatru din patrimoniul cultural mondial… străbat meridiane și ajung la cititori sau/și spectatori datorită strădaniei unor truditori…

Lansarea romanului Lumea de orez de Su Tong

|Noutăți editoriale

Romanul Lumea de orez (titlul original 米, respectiv „orez”) de Su Tong (pe numele real Tong Zhonghui, n. 1963, în Suzhou), tradus din limba chineză de Dinu Luca, a avut o dublă lansare, una la București, pe 9 septembrie a.c., și a doua la Brașov, pe 10 septembrie a.c. În București, evenimentul, organizat de Editura Humanitas Fiction, reprezentată de Denisa Comănescu, în colaborare cu Institutul Confucius din București, reprezentat de…

Lansarea romanului Ding visează de Yan Lianke

|Noutăți editoriale

Intrat pe rafturile librăriilor pe tăcute, atât de discret, că nici măcar autorul versiunii în limba română nu a știut de apariția lui, romanul Ding visează (titlul original: Ding zhuang meng, respectiv, 丁庄梦), traducere din limba chineză și note de Roxana Rîbu, editura ALLFA, reprezintă, după Bucurați-vă de viață!, roman publicat tot de editura ALLFA, în 2013, rezultatul muncii aceleiași traducătoare, fiind a doua prezență a lui Yan Lianke în…

Totemul lupului – o continuă provocare (II)

|Nr. 02, Recenzie, Revista de Traduceri Literare

Când încheiam prima expunere cu privire capcanele pe care transpunerea în limba română a cărții lui Jiang Rong, Totemul lupului, le-a întins traducătoarei Roxana Rîbu, deși ne limitasem la două, nu bănuiam că vom reveni atât de curând cu elemente noi, dar, așa cum precizam anterior, acest text îndeamnă la citiri multiple, în diferite registre, și la o analiză atentă a fiecăruia dintre ele. Traducerea reprezintă pilonul central, corelat cu…