Ye Lang şi Zhu Liangzh, Elemente fundamentale ale culturii și civilizției chineze

0
79

În plină caniculă, Editura Integral a lansat pe piaţă o lucrare extrem de complexă, grea, la propriu şi la figurat, și anume Elemente fundamentale ale culturii şi civilizaţiei chineze, autori Ye Lang şi Zhu Liangzhi, traducere Roxana Rîbu. Este un volum greu din punct de vedere fizic pentru că numără peste 350 de pagini, în format „revistă”, tipărit pe o hârtie mai plină decât cea obişnuită şi, ca urmare, greu de ţinut în mână. Poate fi lecturat comod numai aşezat la masă sau la birou şi, eventual cu un instrument de scris în mână pentru a lua notiţe – ca-n vremuri, pentru mulţi, uitate.

Este greu şi din punctul de vedere al conţinutului, căci cuprinde patru capitole („Înţelepciune şi credinţă”, „Creaţie şi schimburi”, „Artă şi estetism”, „Tradiţii şi obiceiuri populare”) în care îşi găsesc locul treizeci și șapte de subcapitole pe teme extrem de diverse, de la filosofie la medicină, de la artă la sport, de la invenţii tehnice la tradiţii populare etc., toate bogat ilustrate.

Lucrarea se adresează atât cititorilor chinezi – care, în momentul istoric prin care trece China, sunt chemaţi să-şi cunoască propria cultură „într-un mod mai activ şi mai pătrunzător” –, cât şi cititorilor din străinătate, cărora le poate oferi nu doar „o prezentare vie şi interesantă, ci şi cunoştinţe noi şi profunde privind cultura chineză”.

Din punctul de vedere al cititorului, fie el chinez sau european, cartea prezintă două avantaje incontestabile: domeniile abordate sunt extrem de variate şi articolele pot fi citite „pe sărite”, în funcţie de interesul imediat. Lucrări de tip enciclopedic despre cultura şi civilizaţia chineză au fost scrise de autori din lumea largă (americani, englezi, francezi, germani…), dar, după ştiinţa noastră, aceasta e prima carte de o asemenea complexitate, scrisă de autori chinezi şi tradusă în limba română. Este meritul Roxanei Rîbu, care a trudit cu stoicism la tălmăcirea unei lucrări puternic impregnate de caracter chinezesc, al cărei stil nu poate fi definit, din punct de vedere european, drept „simplu şi clar”, cum consideră autorii că au folosit. De altfel, despre problemele de traducere pe care le pune un astfel de text, aparent simplu (limbă chineză contemporană standard, noţiuni de cultură şi civilizaţie în mare parte cunoscute de sinologi), ne propunem să discutăm pe larg într-un articol separat.

Lasă un răspuns