Luminiţa Bălan: „Problemele ridicate de traducerea operelor lui Mo Yan sunt numeroase”

0
62

Luminiţa Bălan, elevă din clasa a II-a primară a doamnei profesor Florentina Vişan, „îmbolnăvită” şi ea de chineză, este astăzi profesor universitar la Departamentul de de Limbi şi Culturi Orientale a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti şi co-director al Institutului Confucius din Bucureşti. Ca şi profesoara ei, dar poate în mai mare măsură (totdeauna discipolii îşi întrec maeştrii!), Luminiţa Bălan a îmbinat activitatea de la catedră cu munca de cercetător, viaţa de familie cu migala traducătorului şi, de cîţiva ani, cu răspunderea directorială.

Dintre traducerile publicate, menţionăm: Xunzi, Calea guvernării ideale, traducere din limba chineză clasică, studiu introductiv, note şi comentarii, Editura Polirom, 2004; Zhuangzi, Călătorie liberă, traducere din chineza clasică, note, studiu introductiv, glosare şi bibliografie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009 (co-traducere cu Tatiana Segal); Mo Yan, Baladele usturoiului din Paradis, traducere din chineză şi note, Editura Humanitas, 2013 şi Mo Yan, Ţara Vinului, traducere din chineză şi note, Editura Humanitas, 2014.

Deşi activitatea didactică este atât de complexă şi cere atât de multă muncă de pregătire pentru fiecare oră, aţi dedicat timp şi traducerii din chineză. De ce v-aţi apropiat în primul rând de Xunzi, cel care a conceput Calea guvernării ideale?

Într-adevăr, activitatea didactică solicită un efort foarte mare, atât pentru predarea efectivă a orelor de curs, cât şi pentru pregătirea lor, însă după părerea mea şi traducerea este o activitate necesară pentru promovarea unei culturii atât de bogate precum cea chineză. Pentru cei care nu au acces la limba chineză, cunoaşterea acestei culturi poate fi posibilă prin intermediul traducerilor. Volumul uriaş de lucrări care merită traduse, fie că sunt de literatură, filosofie sau din alte domenii, solicită un efort foarte mare, dar până la urmă activitatea didactică ajunge să se îmbine foarte bine cu activitatea de traducere, atunci când există cu adevărat pasiune.

M-am apropiat în primul rând de Xunzi, pornind tot de la activitatea didactică. La cursul de Civilizaţie chineză, pe care îl ţin pentru studenţii anului I de la secţia de limba chineză a Universităţii din Bucureşti, discutând despre confucianism, am descoperit că în pleiada marilor filosofi ai antichităţii se numără şi Xunzi, însă în literatura de specialitate acesta este adeseori omis sau tratat foarte lapidar. Lesne de înţeles cât de puţin cunoscut era în România. În urma lecturării unor fragmente ilustrative în traducere proprie, am descoperit că opera lui Xunzi suscită un real interes, datorită faptului că aici se regăseşte nu doar fondul de gândire confucianist, ci şi o serie de concepte şi perspective specifice legismului, asimilate de filosof şi care pun o amprentă specială. Aşa am ajuns la concluzia că opera lui Xunzi merită să fie tradusă, pentru a face cunoscută gândirea celui care a fost considerat ultimul  mare confucianist al perioadei pre-imperiale (înainte de 221 î.e.n.).

Aţi putea menţiona care au fost cele mai mari dificultăţi întâmpinate în traducerea cărţii lui Xunzi?

Cea mai mare dificultate cu care m-am confruntat pe parcursul traducerii acestei lucrări, care a durat mai bine de cinci ani, a fost echivalarea termenilor specifici sistemului de gândire chinez. Unii termeni, care constituie adevărate concepte cheie, au apărut şi în alte lucrări de filosofie chineză, care au mai fost traduse, cum ar fi, de pildă, Analectele lui Confucius. Am încercat să păstrez echivalările cu care era obişnuit deja cititorul român, însă în unele situaţii, în care în opera lui Xunzi erau folosiţi termeni specifici sistemului său, a fost necesară consultarea unor lucrări de filosofie şi de exegeză care m-au ajutat la înţelegerea tuturor intensiunilor acestor termeni, în vederea identificării echivalentului român cel mai adecvat.

Cu siguranţă, pasajele a căror rezolvare v-au adus multe satisfacţii au fost numeroase. Aţi putea aminti măcar unul?

În opera lui Xunzi există un capitol cu totul diferit de celelalte, şi anume un capitol în care sunt cuprinse cinci poeme – rapsodii (fu) – un gen destul de nou la vremea epocii pre-imperiale. Pe parcursul traducerii lor am încercat să surprind cât mai bine sensul versurilor şi să ofer o echivalare ritmată, pe alocuri rimată, care să prezinte specificitatea acestui gen de poezie.

Cum se face că în ultimii ani v-aţi îndreptat atenţia spre texte din literatura contemporană?

În ultimii ani, mai cu seamă după ce scriitorul Mo Yan a obţinut Premiul Nobel pentru literatură, interesul cititorilor şi editorilor români pentru cunoaşterea literaturii care a produs un atare scriitor a devenit foarte mare. Literatura chineză se numără printre marile literaturi ale lumii şi, din păcate, după Revoluţia din 1989, s-au făcut prea puţine eforturi pentru traducerea lucrărilor literare chineze. În acest context, am răspuns solicitării editorilor de a traduce câteva din operele lui Mo Yan şi sper ca şi pe viitor să existe o continuitate a acestor proiecte.

Ce probleme ridică trecerea de la traducerea din limba chineză clasică la cea din limba contemporană?

Practic, în cazul meu era vorba de trecerea de la traducerea unui text sofisticat, de filosofie, scris într-o limba arhaică, la texte scrise într-un limbaj foarte colocvial, care adeseori m-a pus în faţa unor provocări specifice. Echivalarea, în aceste caz, presupunea adaptarea la un alt stil, cu totul diferit, în care predomină expresiile colocviale, argotice. A dispărut rigoarea stilului clasic, apetenţa pentru simetrie şi ritm şi a apărut, în schimb, fraza foarte lungă, elaborată, adeseori dezlânată, înţesată de expresii colocviale. Pe de altă parte, traducerea textului literar, în limba contemporană, a eliminat nevoia realizării de note şi comentarii, pentru textul filosofic, ceea ce a redus considerabil timpul şi efortul necesare pentru realizarea traducerii.

Scriitura lui Mo Yan nu se lasă uşor transpusă în altă limbă, dar cititorilor le-aţi oferit lecturi foarte incitante. Puteţi să ilustraţi o problemă de traducere care v-a solicitat mai mult?

Problemele ridicate de traducerea operelor lui Mo Yan sunt numeroase şi adeseori au fost rezolvate prin consultarea unui vorbitor nativ, cu cunoştinţe din dialectul zonei de nord – est, din care provine scriitorul. Pe lângă faptul că Mo Yan foloseşte multe cuvinte şi expresii dialectale, el apelează adeseori la expresii frazeologice, de tipul proverbului, zicătorii sau aforismului, pentru care nu întotdeauna am găsit echivalentul în limba română într-o formă lexicală asemănătoare. Traducerea literală a expresiei ar fi făcut-o de neînţeles pentru cititorul  român, în multe cazuri. Prin urmare, în unele situaţii, în care nu am găsit un echivalent în limba română, am renunţat la folosirea unei expresii frazeologice şi am redat sensul, în defavoarea formei lexicale. Acest lucru, însă, nu s-a întâmplat de foarte multe ori. În general, am căutat să identific expresii asemănătoare în limba română.

Lasă un răspuns