Dan Caragea, traducător al lui Pessoa

0
1210

Mihai Zamfir
Mihai Zamfir

A apărut de curând o carte ce va marca o dată scrisă cu roșu în calendarul traducerilor în românește: e vorba de volumul Mesajul de Fernando Pessoa, în românește de Dan Caragea (Editura Leviathan, București, 2022). Prin ea, Dan Caragea a atins o dublă performanță: traducerea integrală a volumului de Pessoa și, mai ales, producerea unui text românesc scris în prozodia originală, adică respectând cu strictețe strofele, măsura, ritmul și rimele portugheze. Fiind bilingvă, cartea oferă cititorului posibilitatea de a confrunta în permanență versurile aparținând lui Pessoa cu transpunerea lor în limba română.

Simbolic și stilistic, volumul Mensagem ocupă un loc aparte în vasta producție literară a lui Pessoa. Reprezintă singurul volum antum de poezie portugheză al autorului și apărut (în 1934) cu doar un an înaintea morții poetului: o experiență literară de decenii întregi, materializată prin mii se versuri, se sintetizează într-un volum de dimensiuni modeste, dar a cărui greutate se măsoară în aur pur.

Venind la capătul unei cariere prodigioase, Mensagem a absorbit atât esența poeziei antume scrise de autor, cât și pe aceea a heteronimilor, adică a versurilor compuse de poet sub alt nume și care configurează opere literare distincte, descinzând din tradiții culturale diferite.

Dan Caragea, student în prima serie de absolvenți ai Secției de Portugheză de la Universitatea din București, a început să-l traducă pe Pessoa încă de la primele sale tentative în aria traducerilor. Asistent și apoi lector la Catedra de portugheză, înainte de a părăsi definitiv România, a inclus – între primele poezii lusitane cărora le-a oferit variantă românească (vezi o Antologie a poeziei portugheze, publicată în 1990) – și poezii ale lui Pessoa. Mai mult, chiar și câteva mostre din Mensagem au căpătat atunci o primă formă în românește.

A realiza transpunerea în indiferent ce limbă străină a volumului Mensagem reprezintă una dintre cele mai riscante aventuri pe care un traducător le poate trăi: aici, discursul poetic pessonian, după ce s-a desfărșuat în poeme întinse uneori pe sute de versuri, ajunge la o concentrare extremă. Toate aceste poezii, care iau ca temă personaje importante ale istoriei portugheze, se construiesc pe o singură trăsătură de bază, iar poezia rezultată ia forma unui comentariu etic, istoric, teologic ori filozofic. Pentru a realiza performanța de a uni ideea cu formula memorabilă, discursul lui Pessoa a suferit o contragere gravă a dimensiunilor, concomitent cu alegerea acelor cuvinte al căror plurisemantism devine el însuși valoare poetică. Stilistica lui Mensagem nu se mai întâlnește în nicio altă arie a poeziei autorului și are foarte puține corespondențe în toată literatura portugheză a secolului XX.

În această „luptă cu îngerul“, Dan Caragea a ieșit, de cele mai multe ori, victorios. Evident, variantele românești nu ating mereu un nivel literar comparabil cu acela al originalului, dar traducerea apărută acum mi se pare, de departe, cea mai reușită dintre cele întreprinse la noi până astăzi. În plus, e singura care realizează o performanță spectaculoasă – respectarea scrupuloasă a formei originalului.

Ceea ce deosebește varianta Dan Caragea de toate celelalte traduceri pessoniene este și impresionantul aparat critic ce ocupă a doua parte a volumului. Găsim aici nu doar date amănunțite de istorie literară privitoare la fiecare dintre cele patruzeci și cinci de poezii ale volumului, ci și numeroase însemnări privitoare la istoria Portugaliei, istorie pe care versurile din Mensagem o comentează în registru simbolic. Începând cu această ediție, publicul românesc va avea posibilitatea de a lua contact în mod eficient cu unul dintre cei mai mari poeți europeni ai secolului XX.

Opera lui Pessoa este uriașă ca dimensiuni, dar Mensagem, singurul său volum antum de versuri portugheze, reprezintă de multă vreme o emblemă a lui Pessoa însuși.

Cariera de traducător a lui Dan Caragea a început de mult, încă din anii 1980. Un progres lent, dar sigur a înregistrat traducătorul odată cu fiecare nouă etapă a scrisului său. Actuala versiune românească a volumului Mensagem de Pessoa reprezintă, poate, punctul cel mai înalt al artei traducătorului Dan Caragea, deoarece materializează rezultatul asumării unei sarcini extrem de dificile, traducerea poeziei în tipar original perfect.

Fernando Pessoa-Mensagem-Lisboa-1934

*

Pentru a ilustra aprecierile domnului Profesor Mihai Zamfir, am avut inițiativa de a solicita editorului dl. Costin Tuchilă permisiunea de a publica o serie de poezii din volumul sus-amintit lui Pessoa, pe care le reproducem în cele ce urmează.

În cuvintele dlui Profesor: ”Dan Caragea este cel mai bun traducător din portugheză pe care îl avem.” (Fitralit)

***

OS CAMPOS

PRIMEIRO

O DOS CASTELOS

A Europa jaz, posta nos cotovelos:

De Oriente a Ocidente jaz, fitando,

E toldam-lhe românticos cabelos

 Olhos gregos, lembrando.

O cotovelo esquerdo é recuado;
O direito é em ângulo disposto.
Aquele diz Itália onde é pousado;
Este diz Inglaterra onde, afastado,
A mão sustenta, em que se apoia o rosto.

Fita, com olhar sfíngico e fatal,

O Ocidente, futuro do passado.

O rosto com que fita é Portugal.

***

CÂMPURILE

PRIMUL

CEL AL CASTELELOR

Stă Europa rezemată-n coate,
Din Orient spre Occident privind;

 Romanticele plete-i curg pe spate,

 Elini ochi amintind.

E cotul stâng de trup apropiat;

 Iară cel drept în unghi e îndoit.

 Italia e-acela așezat;
Acesta-i Anglia ce, depărtat,

În mână-i ține chipul sprijinit.

Cu ochi de sfinx scrutează îndrăzneț

Apusul, viitor a ce-i uitat.

E Portugalia chipu-i semeț.

***

OS CASTELOS

PRIMEIRO

ULISSES

O mito é o nada que é tudo.
O mesmo sol que abre os céus

É um mito brilhante e mudo —

O corpo morto de Deus,
Vivo e desnudo.

Este, que aqui aportou,

Foi por não ser existindo.

Sem existir nos bastou.

Por não ter vindo foi vindo

E nos criou.

Assim a lenda se escorre

A entrar na realidade,
E a fecundá-la decorre.

Em baixo, a vida, metade

De nada, morre.

***

PRIMUL

ULISE

Mitu-i nimicul ce e dat
Să fie tot. Soarele, sus,

Deschide Ceruri, mitizat —

Trupul cel mort al lui Isus,

Viu, despuiat.

Acesta, ce a ancorat,

Fiindcă n-a fost, a țărmuit.

Neexistând, ne-a-ndestulat.

Cum n-a venit, a poposit —

Ne-a-ntemeiat.

Legenda e nepieritoare

Când intră în realitate

Și-o fecundează în crezare.

Iar jos, viața, jumătate
Din nimic, moare.

***

AS QUINAS

PRIMEIRA

D. DUARTE, REI DE PORTUGAL

Meu dever fez-me, como

Deus ao mundo.

A regra de ser Rei almou meu ser,
Em dia e letra escrupuloso e fundo.

Firme em minha tristeza, tal vivi.

Cumpri contra o Destino o meu dever.

Inutilmente? Não, porque o cumpri.

SCUTURILE

PRIMUL

EDUARD, REGE AL PORTUGALIEI

Truda m-a zămislit, ca Domnu’ o lume.

Ca Rege, -am animat a mea ființă,
Cu scrupul am urmat legi și cutume.

Nestrămutat în chinu-mi am trăit.

Impus-am Sorții trudă și voință.
Fără vreun rost? Ba nu, c-am împlinit.

A COROA

NUNÁLVARES PEREIRA

Que auréola te cerca?
É a espada que, volteando,

Faz que o ar alto perca

Seu azul negro e brando.

Mas que espada é que, erguida,

 Faz esse halo no céu?
É Excalibur, a ungida,
Que o Rei Artur te deu.

Sperança consumada,
S. Portugal em ser,
Ergue a luz da tua espada

Para a estrada se ver!

Fernando Pessoa

COROANA

NUNO ÁLVARES PEREIRA

Ce aureolă te-nconjoară?
E spada ta rotită-n vânt,
Ea din văzduh face să piară

Albastrul lui intens și blând.

Ce spadă așa de ridicată,

Face halou pe ceru-nalt?

Excalibur e, unsă toată,

Ce regele Artur ți-a dat.

Și când speranța nu alină,
Noi, Conetabil, te urmăm;

Ridică spada-ți de lumină
Ca drumul vrednic să-l vedem!

Articolul precedentPremiul Șeic Hamad conferit Profesorului Nicolae Dobrișan pentru opera sa de traducere din arabă
Articolul următorDan C. Mihăilescu ”Persist în a-mi căuta renașterea”

Lasă un răspuns