Sfârșit de mai, lacul Balaton, mai exact, Balatonfüred, Casa Traducătorului, nume care poate sună pompos, dar definește foarte bine menirea acelei case: ai ocazia ca timp de câteva zile, sau, de ce nu, depinde de proiect, o lună-două să te dedici trup și suflet, nederanjat de nimeni, minunatei activități de traducere.
O îndeletnicire care se poate exersa cel mai bine în condiții de vacanță. Împrejurări de care am avut parte din plin eu și echipa de traducători, reunită din nou după doi ani, conducătorul seminarului nefiind altul decât mult-talentatul și -exersatul în ale traducerii domn’ profesor George Volceanov. Invitatul special ale acestei escapade a fost domnul Peter Sragher, sufletul FITRALIT-ului, care, vădit influențat de imprevizibilele schimbări atmosferice ale locului, ne-a delectat cu un poem special despre o furtună care, din fericire, sau din păcate, n-a mai avut loc.
Despre partea așa-zisă tehnică a seminarului n-o să vă povestesc, las asta pe seama colegiilor mei mult mai experimentați și mai îndreptățiți s-o facă. În schimb, ca să dau o pată de culoare mai personală acestei descrieri destul de anoste, o să vă mărturisesc faptul că eu de ani buni îmi petrec o mare parte din concediul de vară pe malul celălalt al lacului, la o aruncătură de băț mai zdravănă de Füred, dacă o iei în linie dreaptă deasupra apei, sau la o jumătate de oră, dacă treci cu bacul la Tihany și te avânți pe șaua unei biciclete închiriate spre locul cu pricina. Să mai spună cineva că n-avem scrise deja paragrafele noastre în marea carte a destinului!
Lăsând gluma la o parte, ce să vă mai povestesc, o să închei cu o impresie de ansamblu: Balatonfüred (și în general toată regiunea de lângă marea maghiară, denumire des folosită de locuitorii țării vecine), un loc cu multă liniște, un loc unde aș reveni oricând.
