Iro Nikopoulou, cea care a executat sculptura din bronz pentru „Premiul Daedalus” al Societății Scriitorilor, s-a născut în Atena, în 1958. A studiat pictura și scenografia la Înalta Școală de Arte Plastice. A avut numeroase expoziții de grup și personale în Grecia și în străinătate. Este inclusă în Dicționarul Vizual al Artiștilor Greci din secolele XVI–XX al Editurii Melissa (1999). Lucrările sale se află în colecții publice și private (Colecția Parlamentului Elen, Colecția „Vorre”, Colecția „Nikas”, Muzeul Organizației Căilor Ferate din Grecia, ONU, Crucea Roșie Olandeză – Amsterdam etc.).
Din 1986, se ocupă în paralel și cu literatura, publicând poezie, romanul Ca în oglindă (Metaichmio, 2003) și volumele de povestiri Omletă cu ciuperci (Nefeli, 2007), Elenistic: Ghicitoarea (Gavriilides, 2013), Nineteen Poems. Six Short Stories (Gavriilides, 2015), Oraș sigur (Gavriilides, 2015), Prin tine, Iro Nikolopoulou și alte povestiri de breaslă (Gavriilides, 2019), Antologie de povestiri (24 Grammata, 2020). A contribuit la numeroase antologii de grup. Din 2010, coordonează recenzia digitală pentru povestiri mici / proză scurtă Planodion – Povești / Povestiri Bonzai și a îngrijit, împreună cu Iannis Patilis, edițiile antologiilor de proză scurtă Povești / Povestiri Bonzai pentru anii ’14, ’16 (Gavriilides). A publicat volume de poezie, dintre care menționăm: Mitul drumețului (Editare privată, 1986), Vântos (Planodion, 1999), Nu mă căutați aici (Planodion, 2009), Înainte și după liniuță (Gavriilides, 2018). Poeziile și povestirile sale au apărut în presa periodică și cea cotidiană și au fost traduse în bulgară, croată, engleză, finlandeză, română, rusă, spaniolă și turcă. Este membră a Uniunii de Arte Plastice din Grecia, a Societății Scriitorilor din Grecia și a Cercului Poetic.
***
ΤΟ ΠΡΙΝ ΚΑΙ ΜΕΤΑ ΤΗΝ ΠΑΥΛΑ
(1978–)
Μοιάζει κάπως σαν απειλή θανάσιμη
εκείνη η παύλα
απ’ την χρονολογία γέννησης μετά
λες και δεν είναι πιο σημαντική η έναρξη
αλλά η εκκρεμότητα της λήξης
Κάθε που βλέπω ζώντος βιογραφικό
άγχος με πιάνει δέος πανικός
και αποστρέφω ένοχα το βλέμμα
από φόβο μήπως όσο κοιτώ
συμπληρωθεί
Στα μάτια μου μπροστά
εκεί
ο αριθμός που λείπει
Θα ’ναι τότε εξ επαφής
σαν να εκτέλεσα
Έναν τελείως άγνωστό μου
Από τη συλλογή ΤΟ ΠΡΙΝ ΚΑΙ ΜΕΤΑ ΤΗΝ ΠΑΥΛΑ, Γαβριηλίδης, 2018
ÎNAINTE ȘI DUPĂ LINIE
(1978–)
Seamănă oarecum cu o amenințare de moarte
acea liniuță
ce vine după data nașterii
ca și cum nu începutul este mai important
ci expirarea în așteptare
Oricând văd biografie vie
anxietate mă cuprinde, frică, panică
și îmi întorc cu vinovăție ochii
de teamă că în timp ce privesc
va fi completat
În fața ochilor mei
acolo
numărul lipsă
Va fi atunci ca și cum
de foarte aproape aș fi executat
Un absolut necunoscut mie
Din volumul ÎNAINTE ȘI DUPĂ LINIUȚĂ, Gavriilides, 2018.
–––––––––––––––-
ΜΕΡΕΣ ΤΟΥ ΣΗΜΕΡΑ
Α’
Οι μικρές πτήσεις του απρόοπτου
στο σύνορο της μέρας
Η κοίλη πλευρά των κοχυλιών
το ράγισμα του οστράκου
Οι βελούδινες μορφές-ραφές του σκότους
κρύα ρυάκια που διασχίζουν
το παλιό πατρικό σαλόνι
παφλάζοντας μες στον καθρέφτη
Κι εκείνη η αράχνη
που απλώνει ρίζα
στης πόλης την κοιλιά
ως το πρωί και με κατέχει
Τρυγάς δυό στάλες φως
ζυμώνεις με άπλετο σκοτάδι
και να το γκρίζο το άσφαλτο
απόσταγμα του τέλους
Από τη συλλογή ΤΟ ΠΡΙΝ ΚΑΙ ΜΕΤΑ ΤΗΝ ΠΑΥΛΑ, Γαβριηλίδης, 2018
ZILE CONTEMPORANE
I
Micile avânturi ale neprevăzutului
la granița zilei
Partea concavă la cochilii
fisura din carapace
Catifelatele forme-cusături de întuneric
pâraie reci traversând
vechiul salon părintesc
pleoscăind în oglindă
Și acel păianjen
care întinde rădăcină
deasupra abdomenului urban
până dimineața mă și posedă
Culegi două picături de lumină
frămânți cu întuneric deplin
și iată asfaltul cenușiu
esență de sfârșit
Din volumul ÎNAINTE ȘI DUPĂ LINIUȚĂ, Gavriilides, 2018
–––––––––––––––-
ΜΕΡΕΣ ΤΟΥ ΣΗΜΕΡΑ
Β’
Τις νύχτες με ξυπνά η μακρινή βοή
διαδηλώσεων που έλειψα
σχήματα καπνών βουβές χειρονομίες
Πάλλονται σώματα
φωνές ο αέρας πήζει
τα πέλματα χτυπάνε καταγής
μικρό ρυθμό χταπόδι
που απλώνει τρίμματα τριγμούς
ψίχουλα μέλλοντος τόπου
Στις σφιγμένες χούφτες τους ζυγιάζουν
καλούμπες λεπτεπίλεπτες ονείρων
Μην τραγουδάτε ακόμα
Πλημμυρίζουν τα στενά
τις εισόδους των πολυκατοικιών
τις σκάλες ανεβαίνουν
Στριμώχνονται μες στο μικρό σαλόνι
αισθάνομαι τ’ αθόρυβά τους βήματα
να πλησιάζουν στο υπνοδωμάτιο
ανοίγω και περνούν απέναντι
Πλευρό αλλάζω
και ενώνομαι μαζί τους
Από τη συλλογή ΤΟ ΠΡΙΝ ΚΑΙ ΜΕΤΑ ΤΗΝ ΠΑΥΛΑ, Γαβριηλίδης, 2018
ZILE CONTEMPORANE
II
Noaptea mă trezește vacarmul îndepărtat
al demonstrațiilor la care am lipsit
forme de fum gesturi mute
Se zbat trupuri
strigăte aerul se îngroașă
tălpile lovesc de pământ
cadență slabă caracatiță
ce se întinde fărâme scârțâituri
firimituri din viitorul țării
În pumnii lor încleștați cântăresc
frânghii de vise delicate
Nu cântați încă
Inundă ulicioarele
intrările în blocuri
scările urcă
Se înghesuie în micul salon
le simt nezgomotoșii pași
apropiindu-se de dormitor
le deschid și ei trec alături
Mă întorc pe partea cealaltă
și mă alătur lor
Din volumul ÎNAINTE ȘI DUPĂ LINIUȚĂ, Gavriilides, 2018
–––––––––––––––-
ΕΙΣ ΤΟ ΟΝΟΜΑ
Ξανά στο φως
Μια μέρα βροχερή το αποφάσισε
λευκό κολλαριστό και μου παρέδωσε
το ρούχο το βαφτιστικό μου
Σαράντα χρόνια ολόκληρα
στα σκοτεινά το μούλιαζε
σε όξινες χλωρίνες
και ζεματιστά νερά
Να φύγουνε τα λάδια κι οι ευχές
να φύγουνε κι οι Μοίρες οι κακές
γεμίσαν τα χεράκια της
στίγματα γεροντικές κηλίδες
σαν να ‘πινε σαράντα χρόνια
απρόσεκτα καφέ στα μουλωχτά
Λευκό κοκαλωμένο το κοιτώ
μέσα στην πλαστική σακούλα
δύσκολα ν’ ανασαίνει
της κάθε μέρας το μικρό σφαχτό
στον ήλιο επιστροφής αεροβάφτισμα
στην αγκαλιά μου το παρηγορώ
εκείνο το μικρό που ακόμα κλαίει
Από τη συλλογή ΤΟ ΠΡΙΝ ΚΑΙ ΜΕΤΑ ΤΗΝ ΠΑΥΛΑ, Γαβριηλίδης, 2018
ÎN NUMELE
Din nou în lumină
Într-o zi ploioasă s-a hotărât
alb apretat și mi-a înmânat
îmbrăcămintea botezului meu
Patruzeci de ani întregi
în întunecime l-a înmuiat
în cloruri acide
și apă fierbinte
Să plece uleiurile și dorințele
să plece și Parcele cele rele
i s-au umplut mânuțele
de pete de bătrânețe
de parcă ar fi băut patruzeci de ani
nepăsătoare cafea pe furiș
Alb împietrit îl privesc
în punga de plastic
greu cum respiră
zilnic micul sacrificat
pedobaptisma de revenire la soare
în îmbrățișarea mea eu consolez
micuțul acela care încă plânge
Din volumul ÎNAINTE ȘI DUPĂ LINIUȚĂ, Gavriilides, 2018
–––––––––––––––-
ΜΗ ΜΕ ΨΑΧΝΕΤΕ ΕΔΩ
Θα γυρίσω, είπε, στα ποιήματα
σηκώθηκε μαύρη νύχτα
τράβηξε το δωμάτιο κατά τη θάλασσα
μούσκεψε ως το κόκαλο
στ’ όνειρο είχε ηλικία μαύρου κοχυλιού
Από μακριά οι τράτες τραβούσανε τη βάρδια τους
προς το ξημέρωμα
αποξεχάστηκε να γράφει με το μάτι
τις οροσειρές
το λευκό στα καμπαναριά
το τρίξιμο της κουκουναριάς τ’ απομεσήμερο
Δεν πρόλαβε
γύρισε πλάτη στη ζωή
μα είχε φέξει για καλά
δε χώραγε άλλο στ’ όνειρο
Από τη συλλογή ΜΗ ΜΕ ΨΑΧΝΕΤΕ ΕΔΩ, Πλανόδιο, 2009
NU MĂ CĂUTAȚI AICI
MĂ VOI ÎNTOARCE, a spus, în poezii
în plină noapte s-a ridicat
a tras camera spre mare
înmuiat până la os
în vis avea vârsta unei cochilii negre
De la distanță voloacele își făceau turele
până spre zori
a uitat să scrie din ochi
șirurile de munți
albul în clopotnițe
scârțâitul pinului după-amiaza
Nu a reușit
a întors spatele vieții
dar se luminase de-a binelea
nu mai încăpea în vis
Din volumul NU MĂ CĂUTAȚI AICI, Planodion, 2009