Le volume Lettres à Marinette. Scrisori către Marinette réunit les articles publiés par Mărgărita Miller-Verghy entre 1935 et 1936 dans le journal bucarestois de langue française Le Moment. Conçus comme des lettres, dont le destinataire a existé en réalité : Marinette. Celle-çi a été la lectrice de Mărgărita Miller-Verghy pendant sa période d’hospitalisation dans la clinique de Nantes. Les articles ébauchent avec talent l’image de Bucarest de l’entre-deux-guerres, avec ses événements culturels, sociaux, charitables. Les lettres se soumettent aux canons de la littérature épistolaire et, malgré leur caractère public, elles sont adressées (du moins au niveau de la convention littéraire) à une personne qui ne connaît pas les réalités de la Roumanie, mais qui désirerait les connaître. Savoureuses, d’une verve étincelante, pleines de détails insolites, elles présentent pour le lecteur actuel un intérêt documentaire, mais ont aussi une valeur littéraire indiscutable. Le portrait de la Reine Marie, du Roi Carol II, du Prince Mihai, de la princesse Alexandrina Cantacuzino, la description des salons bucarestois du livres de l’entre-deux-guerres, les concerts de Grigoraș Dinicu, les notes de lecture réalisées à propos des livres qui ont fait sensation à l’époque composent un kaléidoscope d’images fugitives qui transposent le lecteur dans un monde révolu, vers lequel il peut regarder avec nostalgie.
Prezentare în română Lettres à Marinette Volumul Lettres à Marinette. Scrisori către Marinette reunește articolele publicate de Mărgărita Miller-Verghy între anii 1935 și 1936 în ziarul bucureștean de limbă franceză Le Moment. Concepute sub formă de scrisori al căror destinatar a existat în realitate – Marinette a fost persoana care, în perioada spitalizării Mărgăritei Miller-Verghy în clinica din Nantes, fusese angajată să-i citească –, articolele creionează cu talent imaginea Bucureștiului interbelic, cu evenimentele lui culturale, sociale, caritabile. Ele se supun canoanelor literaturii epistolare și, în ciuda caracterului lor public, sunt adresate (cel puțin la nivel de convenție literară) unei persoane care nu cunoaște realitățile românești, dar care ar dori să le cunoască. Cuceritoare, spumoase, pline de detalii insolite, ele prezintă pentru cititorul actual un interes documentar, dar au și o certă valoare literară. Portretul Reginei Maria, al Regelui Carol II, al Prințului Mihai, al prințesei Alexandrina Cantacuzino, descrierile târgurilor de carte din interbelic, concertele lui Grigoraș Dinicu, notele de lectură privitoare la cărți care au făcut senzație în epocă alcătuiesc un caleidoscopde imagini fugare ce transpun cititorul într-o lume apusă, spre care poate privi cu nostalgie.
