Ich habe Norbert Mappes-Niediek – langjähriger Korrespondent für Osteuropa, aber auch Autor mehrerer Bücher über die Region – diesen Artikel in unserer Zeitschrift veröffentlichen zu dürfen. Die Analyse geht über die Ergebnisse der jetzigen Friedensverhandlungen hinaus und ist daher relevant. Der Artikel erscheint auch in rumänischer Sprache. (Peter Sragher)
Erst Gaza, jetzt Ukraine: Die Konturen einer neuen Weltordnung zeichnen sich ab. Es ist die alte; sie besteht aus Einflusszonen. Weltmächte bekommen ihre Hinterhöfe, dort können sie schalten und walten, wie sie wollen. Keine andere Macht mischt sich ein.
Bemerkenswert ist der Rückzug Russlands aus dem Nahen Osten – illustriert durch die russische und chinesische Zustimmung zum Gaza-Plan im Sicherheitsrat. Assads Syrien war offensichtlich nur Spielgeld. Die arabische Welt gehört den USA. Sie hat genügend fossile Energie zu bieten, wie Trump sie braucht. Die Konflikte dort – Israel und Palästina – sind austarierbar. Gegen eine „Abraham“-Allianz von Israel bis Saudi-Arabien hat auch der Iran keine Chance. Russland verliert dort nichts. Um die Rolle der USA einzunehmen, wäre es ohnehin viel zu schwach.
Die Ukraine dagegen gehört Russland. Wenn sie, entsprechend Trumps 28-Punkte-Plan, ihre Armee um die Hälfte verkleinert, so wird das vor allem politische Folgen haben. Keine Bündnisse mehr mit westlichen Staaten, keine Hürden mehr für Moskauer Oligarchen. Das Vorbild ist Georgien, wo Moskau sich heute schon massiv in die Gesetzgebung einmischt. (Ich glaube nicht, dass Russland nach mehr ukrainischem Territorium dürsten wird. Was es heute schon hat, taugt nur zur Drohgebärde: Seht, was wir könnten, wenn wir wollten!)
Als nächste Weltmacht wird sich China zu Wort melden, das Südchinesische Meer, die „Stans“ in Zentralasien und große Teile Afrikas für sich reklamieren. Unklar, ob Trump sich da auf einen Konflikt einlassen wird.
Die EU bleibt das Einzugsgebiet der USA. An den bevorstehenden Verhandlungen zur Ukraine wird sie keinen Anteil haben, an einer eventuellen Friedenstruppe erst recht nicht. Europa wird maulen, vielleicht auch protestieren, aber längst nicht mit einer Stimme.
Der Balkan bleibt Hinterhof, EU-Reservoir für junge, ausgebildete Arbeitskräfte und EU-Ablagerungsplatz für Kriegsflüchtlinge aus aller Welt. Russland und die EU werden zu beider Nutzen und Frommen die bestehenden Konfliktherde, Bosnien und Kosovo, weiter am Simmern halten.
***
Planul în 28 de puncte al lui Trump pentru Ucraina
Traducere de Radu-Mihai Alexe
I-am cerut lui Norbert Mappes-Niediek – multă vreme corespondent pentru Estul Europei, dar și autorul unor cărți despre această regiune – să ne acorde permisiunea de a publica acest articol în revista noastră. Analiza sa depășește rezultatele negocierilor de pace actuale și este, prin urmare, relevantă. (Peter Sragher)
Mai întâi Gaza, acum Ucraina: încep să se configureze contururile unei noi ordini mondiale. Este vechea ordine, formată din sfere de influență. Puterile mondiale își primesc propriile „curți din spate“, unde pot face ce vor. Nicio altă putere nu se amestecă.
Demnă de remarcat este retragerea Rusiei din Orientul Mijlociu – ilustrată de acordul Rusiei și Chinei cu privire la planul pentru Gaza în Consiliul de Securitate. Siria lui Assad a fost în mod clar doar o monedă de schimb. Lumea arabă aparține SUA. Ea are suficient combustibil fosil de oferit, așa cum are nevoie Trump. Conflictele de acolo – Israel și Palestina – pot fi echilibrate. Iranul nu are nicio șansă împotriva unei alianțe „Abraham“ care se întinde de la Israel până la Arabia Saudită. Rusia nu are nimic de pierdut acolo. Ar fi, în orice caz, mult prea slabă pentru a-și asuma rolul deținut în prezent de SUA.
Ucraina, pe de altă parte, aparține Rusiei. Dacă își va reduce armata la jumătate, conform planului în 28 de puncte al lui Trump, acest lucru va avea, în primul rând, consecințe politice. Nu vor mai exista alianțe cu statele occidentale, nu vor mai exista obstacole pentru oligarhii de la Moscova. Modelul este Georgia, unde Moscova se amestecă deja masiv în legislație. (Nu cred că Rusia va tânji după mai mult teritoriu ucrainean. Ceea ce deține deja servește doar ca gest de amenințare: Uitați-vă ce am putea face dacă am vrea!)
Următoarea putere mondială care își va face auzită vocea va fi China, care va revendica Marea Chinei de Sud, țările cu terminația „-stan“ din Asia Centrală și mari părți din Africa. Nu este clar dacă Trump se va implica într-un conflict acolo.
UE rămâne sfera de influență a SUA. Nu va fi parte la viitoarele negocieri privind Ucraina și cu atât mai puțin la o eventuală forță de menținere a păcii. Europa se va lamenta, poate chiar va protesta, dar cu siguranță nu va vorbi pe o singură voce. Balcanii vor rămâne „curtea din spate“ a UE, rezervorul de forță de muncă tânără și calificată și locul de depozitare pentru refugiații de război din întreaga lume. Rusia și UE vor continua, în beneficiul lor reciproc, să mențină în stare de fierbere focarele de conflict existente, Bosnia și Kosovo.













