- Cum ați ajuns să traduceți? Traduceți dintr-o singură limbă sau mai multe?
Pe site-ul Uniunii Traducătorilor din Norvegia scrie: „Traducător devii traducînd”. Așa am făcut și eu. E bine cu studii universitare de filologie, chiar de traductologie, dar un traductolog nu este automat un traducător. Un traducător are nevoie de o sensibilitate pentru limbă, iar aceasta sensibilitate vine din experiență. Și experiența vine din nesensibilitate. Ok, sună mai bine în limba norvegiană.
Nu numai că traduc din limbile română, franceză și italiană, chiar uneori și din engleză și neerlandeză (non-ficțiune numai!), dar limba norvegiană are două forme scrise, una mai apropiată limbii scrise daneze, alta bazată pe graiurile mai „pure”, și pot traduce în ambele.
- Pentru dumneavoastră traducerea este un hobby sau o profesie? Se poate trăi numai din traduceri?
Este o profesie, trăiesc și din traducere, și din redactarea traducerilor altora. La noi, redactorii la o editură au alte sarcini, iar deseori, redactarea este făcută de un alt traducător. În plus, avem, din fericire, burse de creație.
- Cîte cărți/ pagini traduceți pe an?
E imposibil de spus. Depinde de carte. Cărtărescu merge foarte încet…
- Puteți să ne spuneți, în cîteva cuvinte, care este statutul traducătorului în țara dumneavoastră?
Cred că avem o prezență destul de mare în media. Traducătorul cărților despre Harry Potter a chiar devenit o vedetă. Iar dacă într-o recenzie traducătorul nu este menționat, și recenzorul, și revista/ziarul sînt puse la punct. Numai că, chiar dacă traducătorul este menționat, recenzorul de obicei nu a citit originalul, deci o critică adevărată a traducerii nu prea există.
- Ce probleme pune, pentru traducător, limba-sursă? Intră în contradicție cu limba maternă?
Cred că este un principiu bun ca limba-țintă să fie limba maternă. Am colegi norvegieni care traduc în spaniolă, dar ei au locuit în Spania 30-40 de ani.
- Puteți să ne indicați o traducere care v-a marcat în mod deosebit?
Aș putea scrie o carte întreagă despre „Cum tradus Orbitorul și am supraviețuit”.
- Există traduceri pe care nu le-ați iubit, pe care nu ați dorit să le faceți? Sînt traduceri pe care le-ați refuzat?
Am tradus o dată cîteva articole din franceză, scrise de Julia Kristeva. N-am înțeles absolut nimic, era o limbă de lemn, sau, cum a spus o dată un filolog român (cred că a fost H. Mihăescu, dar nu găsesc cartea acum), „stilul criptic”.
- La ce lucrați acum?
Termin, sper, într-o lună, Insula misterioasă de Jules Verne. Apoi urmează mai multe cărți din limba română.
- Ce a însemnat pentru dumneavoastră vizita la Iași, la Filit?
Enorm de mult. M-am întîlnit cu mulți prieteni vechi și noi, între ei, firește, colegii mei traducători din limba română în limbile lor respective, traducători români, scriitori români, într-o ambiență nemaipomenit de frumoasă. După două zile, am visat pe românește.
