traduceri de poezie în limba română de Alexandru Skultéty

Festivalul de Poezie de la Holič care este unul foarte special, un mic festival, dar făcut de poeți cu suflet, o cehoaică și un slovac, în anii cu soț, în Cehia, iar în anii fără soț, în Slovacia, în două localități care sunt la trei kilometri distanță una de cealaltă, pe granița celor două țări care până acum vreo trei decenii și ceva erau una. Frumos e însă ce armonios se întrețes poezia și muzică, ceea ce m-a făcut pentru întâia oară să gândesc nu ut pictura poesis, ci ut musica poesis, fără să-mi fie teamă că lezez spiritul limbii latine sau că șochez prea mult amatorii de artă. Ei bine, acolo am întâlnit-o pe Inga, care se mișca cu o deosebită grație, dar se și îmbrăca ea cu o eleganță aparte. Ulterior, am aflat că-și gândește și realizează singură unele rochii și accesorii. Că este și bijutieră. Și am ascultat-o la Holič fără să o înțeleg, pentru că Inga este o poloneză care trăiește de trei decenii la Bruxelles. Iar poeziile le citea în iubita ei limbă, polona, limbă care are pentru mine o sonoritate superbă.

Nu că ar fi ușoară degustarea versurilor precum a vodcii Wyborowa – cu care ne mai dedulceam noi pentru a uita tarele perioadei comuniste în care trăiam pe-atunic, în tinerețe – sau a unei delicate tocănițe tipic poloneze, bigos, dar simțeam că versurile se revarsă din adâncul sufletului. Și asta nu ar putea fi destuff. Era însăceva cu siguranță de felul acesta, îmi ziceam, așa că am rugat-o să-mi trimită versuri de-ale ei atât în polonă, cât și în franceză. Voiam să cunosc – și să fac cunoscută – mai bine creația ei poetică, așa că l-am rugat pe colegul din filiala noastră, dl Alexandru Skultéty, să ne traducă pentru revistă. Și am aflat că pentru Inga se aplică expresia ut pictura poesis, pentru că am descoperit că nu scrie doar poezii, ci și pictează, chiar a condus o galerie de arte vizuale la Bruxelles. Și, mai mult, talentul ei multifațetat se extinde și asupra artei de mânuire a marionetei cu un deosebit de talent, iar vocea ei se schimbă în funcție de personajele pe care marionetele le evocă. Vă oferim câteva poezii în originalul francez și traducerea în limba română și – cu permisiunea poetei și pictoriței – două picturi ale ei. (Peter Sragher)

Le Festival de Poésie de Holič est un festival très spécial, un mini-festival, c’est vrai, mais animé avec avec enthousiasme par un Tchèque et une Slovaque, une année en République tchèque, l’autre en Slovaquie, dans deux localités situées à une distance d’à peine trois kilomètres. C’est magnifique de voir comment poésie et musique s’entremêlent harmonieusement, ce qui m’a inspiré à dire (sur le modèle latin « ut pictura poesis ») « ut musica poesis », sans craindre de dénaturer l’esprit de la langue latine, ou de choquer les amateurs d’art. Eh bien, j’y ai rencontré Inga, qui se déplaçait avec une grâce particulière, et dont les vêtements étaient aussi d’une élégance remarquable. J’ai appris plus tard qu’elle créait et confectionnait elle-même certaines robes et accessoires. Elle est également bijoutière. Et je l’écoutais à Holič sans la comprendre, car Inga est une Polonaise installée à Bruxelles depuis trente ans. Elle lisait ses poèmes dans sa chère langue polonaise, une langue qui a une sonorité divine pour moi, et bien sûr pour ceux qui l’aiment. Ce n’est pas qu’il serait facile de goûter ses vers comme on faisait illo tempore – pour oublier les défauts de la période communiste dans laquelle nous vivions – avec la vodka Wyborowa ou avec le délicat ragoût bigos. J’avais le sentiment que ses vers jaillissaient du plus profond de son âme. C’est certainement quelque chose comme ça, pensais-je, alors je lui ai demandé de m’envoyer quelques-uns de ses vers en polonais et en français.

Je voulais mieux connaître – et faire connaître – sa création poétique, alors j’ai demandé à mon collègue de notre section, M. Alexandru Skultéty, de les traduire pour le magazine. Et j’ai découvert à cette occasion que l’expression « ut pictura poesis » s’applique d’autant plus à Inga qu’elle n’écrit pas seulement des poèmes, mais qu’elle peint aussi ; elle a même dirigé une galerie d’arts visuels à Bruxelles. De plus, son talent multiforme s’étend à l’art de manier la marionnette avec une habileté particulière, et sa voix change admirablement selon les personnages évoqués.Nous vous proposons quelques poèmes en français et en traduction roumaine, ainsi que – avec l’autorisation de Inga poétesse et Inga peintre – deux de ses tableaux. (Peter Sragher)

Dans les Abîmes…
C’était une douleur, celle qui
s’enfonce dans les abîmes insondables de l’existence,
mettant à genoux une âme dans un nocturne gouffre,
tissant, dans le silence, des scénarios d’ombre
évanescents du passé.
Peu importe où elle mène,
au bord du chemin émerge une fleur délicate, témoin muet des rêves égarés
et des espoirs oubliés.
Une sage fée avait raison,
en feuilletant les pages des livres d’Akasha,
car rien ne se tisse par le simple caprice du destin.
L’hirondelle, perché avec grâce sur le rebord de la fenêtre
par un matin d’été, écoute la caresse fraîche de la brise,
entendant le rythme secret de son souffle intègre,
dans ce monde où chaque battement est une promesse sacrée.
Le temps de la rédemption s’est enfin éveillé…
Construire la beauté sur les ruines de l’absence…

În Abis
Era o durere. Cea care
se cufundă în adâncurile de nepătruns ale existenței,
punând în genunchi un suflet într-o genune nocturnă,
țesând, în tăcere, scenarii de umbră
evanescente ale trecutului.
Indiferent unde duce,
la marginea cărării apare o floare delicată,
martor tăcut al viselor rătăcite
și al speranțelor uitate.
O zână înțeleaptă avea dreptate,
răsfoind paginile cărților Akasha,
căci nimic nu e țesut de simplul capriciu al sorții.
Cocoțată grațios pe pervazul ferestrei
într-o dimineață de vară, rândunica
ascultă mângâierea proaspătă a brizei,
auzind ritmul secret al întregii sale respirații,
în această lume în care fiecare bătaie este o promisiune sacră.
Vremea răscumpărării s-a trezit în sfârșit…
De construit frumusețe pe ruinele absenței…

Cette étoile
Cette étoile, qui a scintillé cette nuit-là dans le ciel illuminé par la pleine lune,
M’a soudainement rappelé la douleur d’un chagrin vécu,
brisé en mille éclats de lumière… Cette sagesse est survenue soudainement,
plongeant dans les abysses de l’âme.
Au fond d’une coupe brisée,
collée à elle, une fleur desséchée.
Les larmes goûtent cette plaie,
sur les oreillers, elles se posent telles des ailes
de papillons de nuit… Qu’est-ce que l’amour dans l’immensité de la sagesse ?
Jusqu’à aujourd’hui, j’avale son goût sanguin…
De ce pouvoir, toi aussi, tu as contemplé la même étoile…
L’anneau d’or scintille à ton doigt
comme un serment suspendu au-dessus d’un océan déchaîné…
L’amour vient et s’évanouit,
bien que nous aspirions toujours à cette grandeur,
qui élève nos pensées,
insufflant foi en l’éternité…
L’éternité dans la sagesse…
L’amour dans l’espérance…

Această stea
Această stea, care a sclipit în noaptea aceea pe cerul luminat de luna plină,
mi-a amintit brusc de suferința unei dureri trăite,
spartă în mii de cioburi de lumină…
Această înțelepciune a apărut brusc,
cufundându-se în adâncurile sufletului.
Pe fundul unei cupe sparte,
lipită de ea, o floare uscată.
Lacrimile gustă această rană,
pe perne, se așează asemenea aripilor
fluturilor de noapte…
Ce este iubirea în imensitatea înțelepciunii?
Până-n ziua de azi, îi înghit gustul de sânge…
Cu această putere, și tu ai privit aceeași stea…
Inelul de aur strălucește pe degetul tău
ca un jurământ suspendat deasupra unui ocean furios…
Iubirea vine și pleacă,
deși aspirăm mereu la acea măreție,
care ne înalță gândurile,
insuflând credință în veșnicie…
Eternitate în înțelepciune…
Iubire în speranță…

Les vœux de silence
Tu as rompu les vœux de silence, essuyant la peine de mes yeux,
Et me voilà, le pinceau à la main, sur la toile blanche je peins mes sentiments,
Mais ce n’est pas une idylle, oh non, ni le chant des alouettes sur l’océan infini.
C’est mon souffle fondu dans le flux de la vie,
Chaque goutte est un trésor, comme le temps qu’il me reste.
Une perle jetée,
des ondes sur l’eau, grandes et petites,
le soleil berce mon corps,
Dans une lutte éternelle, sur la route du destin…
Tu touches mon âme avec subtilité, une poésie qui, telle une blanche colombe,
Apporte un rameau d’olivier.
Mais avant de le déposer à mes pieds, elle effleure ma peau, portée par des mots,
J’en perçois le rythme, je réponds par le pouls vibrant de certaines de tes métaphores…
Quand tu as rompu les vœux…

Legământul tăcerii
Ai încălcat legământul tăcerii, ștergându-mi supărarea din ochi,
Și iată-mă, cu pensula-n mână, îmi pictez pe pânza albă sentimentele,
Dar nu e o idilă, oh nu,
nici cântecul ciocârliilor pe oceanul fără sfârșit.
E respirația mea topită în curgerea vieții,
Fiecare picătură e o comoară, ca timpul care mi-a mai rămas.
O perlă aruncată,
valuri pe apă, mari și mici,
soarele-mi leagănă trupul,
Într-o veșnică luptă, pe drumul destinului…
Îmi atingi subtil sufletul, o poezie care, precum un porumbel alb,
Aduce o ramură de măslin.
Dar, înainte de a o așeza la picioarele mele, îmi atinge  în treacăt pielea, purtată de cuvinte,
Le percep ritmul, răspund cu pulsul vibrant al unora dintre metaforele tale…
Când ai încălcat legământul…

*Inga Falkowska est peintre, poétesse, stylistique de bijoux artistiques et autrice d’installations intrigantes. Ses œuvres ont été présentées dans l’album „5TH DIMENSION”, créé en collaboration avec la photographe Aleksandra Rowicka, qui contient des photos des installations de l’artiste ainsi que des mini-textes en anglais et en français. Les poèmes d’Inga apparaissent dans anthologies polonaises et étrangères. Falkowska a été honorée par le prestigieux Prix Maria Konopnicka pour la promotion de la culture polonaise sur la scène internationale, ainsi que par le Prix Littéraire International Paul Johann Ludwig von Heyse. Actuellement, l’artiste se concentre sur la création d’œuvres pour les enfants et les jeunes. Son répertoire comprend deux livres pour les plus jeunes : „Kukiełkowe Przytulaski – Magiczne Święta Bożego Narodzenia” et „Kolorowe Motyle”. Inga est membre active de l’association PNKV aux Pays-Bas. Sous le pseudonyme artistique Madlene Renarde, elle dirige également un théâtre pour enfants.    /   Inga Falkowska este pictoriţă, poetă, creatoare de bijuterii de artă şi de instalaţii care stimulează imaginaţia. Lucrările sale au fost prezentate în albumul 5TH DIMENSION, realizat în colaborare cu fotografa Aleksandra Rowicka, album care conţine fotografii ale instalaţiilor artistei însoţite de mici texte scrise în engleză şi franceză.Poeme publicate în antologii din Polonia şi din străinătate. Falkowska a fost distinsă cu prestigiosul premiu „Maria Konopnicka” pentru promovarea culturii poloneze pe scena internaţională, precum şi cu premiul internaţional de literatură „Paul Johann Ludwig von Heyse”, pentru opera sa excepţională şi pentru remarcabila sa activitate literară. În prezent, artista se concentrează pe creaţii dedicate tinerilor şi copiilor, dovadă cele două cărţi ale sale Kukiełkowe Przytulaski – Magiczne Święta Bożego Narodzenia şi Kolorowe Motyle. Inga este membră activă a asociaţiei PNKV din Olanda. Sub pseudonimul artistic Madlene Renarde, conduce şi un teatru pentru copii.