Pe Corina Oproae* am cunoscut-o virtual la un zoom cu poeți din toată lumea, organizat anul trecut de către Richard Spisak, SUA, și Mircea Dan Duță. Mi s-a părut că este o poetă în adevăratul sens al cuvântului, cu o poezie subtilă, imaginativă, care merită să fie prezentă în revista noastră. Plecată în urmă cu douăzeci și cinci de ani din România, poeta s-a stabilit la Barcelona și a învățat atât de bine limba catalană, încât a început să traducă din această limbă și, mai mult, să scrie poezie în catalană (de asemenea, în limba spaniolă), care i-a devenit, am putea spune, a doua limbă maternă odată cu țara ce-a adoptat-o. Și, cum sunt fascinat de limbile cu o întindere mai mică – cu ani în urmă, am realizat și o emisiune despre limba aragoneză, vorbită astăzi de doar câteva zeci de mii de oameni în Munții Aragonului; să nu uităm că Ferdinand de Aragon, odată ce s-a căsătorit cu Isabella de Castilia, a abandonat, metaforic vorbind, și limba sa maternă –, sunetul limbii catalane este pentru mine aidoma unei poezii, care, prin muzica ei, te poartă pe tărâmurile calde ale Mediteranei. Am ascultat pe viu catalana, pentru întâia oară, pe insula Mallorca, amestecată printre valurile sărate ale mării care lovește sau mângâie țărmul. Așa că acum ne vom imagina muzicalitatea limbii catalane, citind poeziile poetei născute pe malurile râului Olt ce trece prin orașul Făgăraș. Poeziile pe care le scrie în limba catalană și le traduce ea însăși în română, alese din cartea La mà que tremola / Mâna care tremură, Cafè Central & Llibres del Segle, Barcelona, 2020. (Peter Sragher)
***
no és dins del somni
sinó dins del poema
on la cova es pot tornar cim
sota una pluja preexistent
t’acaricies el ventre
buit com l’infinit
no hi ha llum
no hi ha vent
que aturi la pluja
i el teu ventre s’eixampla
de desig de vida i de món
és en el poema
on llances les cendres
és en el poema
on recompons l’àmfora
***
nu este în vis
ci înlăuntrul poemului
unde peștera se poate transforma în culme
sub o ploaie preexistentă
îți mângâi pântecul
gol ca și infinitul
nu e lumină
nu e vânt
care să oprească ploaia
și pântecul tău crește
din dorință de lume, de viață
este în interiorul poemului
unde poți arunca cenușa
este în interiorul poemului
unde poți recompune amfora
***
De dia, les arrels dibuixen ocells que aixequen el vol dins l’arbre de la teva mà. Acluques els ulls i esparveres la por. Ferir i curar tenen el mateix so eixordador que desferma el dolor centrífug de la caiguda.
***
Ziua, rădăcinile desenează păsări care își iau zborul în copacul din palma mâinii tale. Închizi ochii și îți alungi frica. A răni și a vindeca au același sunet asurzitor dezlănțuit de durerea centrifugă a căderii.
***
et poses dreta
obres els braços en creu
en perfecte equilibri
la corda de l’absència es tensa
però no esclata
i a sota
es fila la xarxa
que t’allunyarà del perill
tanques els ulls i camines
no fas cap gest inoportú
tan sols respires
mentre mastegues els rastres de llum
que t’encalcen
l’àmfora recupera la forma
en l’espera
acròbata accidental
aviat sabràs que les teves mandíbules
es mouen per ressuscitar
el balbuceig de la primera mare
***
te ridici
deschizi brațele în cruce
într-un perfect echilibru
frânghia absenței se întinde
dar nu cedează
și dedesubtul tău
se țese pânza
care te va îndepărta de pericol
închizi ochii și faci primii pași
fără niciun gest inoportun
respiri doar
în timp ce mesteci razele de lumină
care te învăluie
amfora își recuperează forma
în așteptare
acrobat accidental
vei ști curând că mandibulele tale
se mișcă pentru a învia
bolboroseala primei mame
***
El so es condensa i es fa rastre de la ferida. La in/visibilitat t’aixopluga. Dins la seva viscositat et replegues ésser endins per poder tornar a percebre la persistència del significat. I així, sobre/viure dins l’omnipresència del so.
***
Sunetul se condensează și devine urma lăsată de rană. In/vizibilitatea te ocrotește. Înlăuntrul viscozității sale te retragi în propria ta ființă de unde vei putea din nou să percepi persistența semnificației. Și astfel, să supra/viețuiești în omniprezența sunetului.
***
en silenci
contemples la bellesa
de la ferida
l’or de la cicatriu
alces un cant inesperat
de dolor i d’alegria
a la vegada
fas teu aquest fulgor silent
com l’arquitectura del record
que plana damunt les certeses arenoses
de la percepció
l’àmfora
és la cova retrobada
que et batega en el ventre
la casa de l’ànima
el forat sonor
en cada paraula de la llengua mare
***
în tăcere
contempli frumusețea
rănii
aurul cicatricei
înalți un cânt neașteptat
de durere și de bucurie
în același timp
îți însușești acest licăr tăcut
ca și arhitectura amintirilor
survolând certitudinile nisipoase
ale percepției
amfora
este peștera cea regăsită
inima bătându-ți în pântec
casa sufletului
golul sonor
în fiecare cuvânt al limbii mamă
***
En el so anterior a la llengua hi ha totes les llengües. En el so de totes les llengües hi ha el record que encara tens del paradís. Però també hi ha la despossessió de tu mateixa. Els rastres de la ferida et són ja imprescindibles. Allò indicible, que ara t’aglutina, t’atorga tant el dret a la parla com el dret al silenci.
***
În sunetul anterior limbii se află toate limbile. În sunetul tuturor limbilor se află amintirea pe care încă o ai despre paradis. Se află de asemenea și deposedarea de tine însăți. Urmele lăsate de rană îți sunt acum indispensabile. Ceea ce nu poate fi spus, ceea ce acum te aglutinează, îți conferă atât dreptul la vorbire cât și dreptul la tăcere.
* Corina Oproae (Făgăraş, 1973) este poetă și traducătoare. Locuiește în Catalonia din 1998. Scrie în spaniolă și catalană, traduce din română și din engleză în catalană și spaniolă. În spaniolă, a publicat volumele de poezie Mil y una muertes / O mie și una de morți (La Garúa Poesía 2016; Școala Ardeleană, 2018), Intermitencias / Intermitențe (Sabina Editorial, 2018; Școala Ardeleană, 2022) și Desde dónde amar / De unde să iubești (Pre-textos, 2021). Temprana eternidad / O eternitate timpurie este o antologie din poezia sa publicată în Columbia. În catalană, a publicat La mà que tremola / Mâna care tremură (Cafè Central & Llibres del Segle, 2020), o carte de reflecții poetice asupra scrierii într-o limbă care nu este limba maternă. Este traducătoarea antologiei de poezie română La poesia del siglo xx en Rumania / Poezia secolului xx în România, (Visor, 2022) și a antologiei de poezie catalană La hora del deshielo. 15 poetas catalanes / Ora dezghețului. 15 poeți catalani (2021, Escarabajo Editores, Columbia). A fost inclusă în diverse antologii poetice, printre care ¿Y si escribes un haikú? / Ce-ar fi să scrii un haiku (La Garúa Poesía, 2019), Alejandra Pizarnik y sus múltiples voces / Alejandra Pizarnik și multiplele sale voci (Huso Editorial, 2021) sau El principio del incendio / Începutul incendiului (Efímera Editorial, 2021), publicată în Honduras. A tradus în catalană și spaniolă diverși autori români: Marin Sorescu, Ana Blandiana, Lucian Blaga, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Gellu Naum, Norman Manea, Angela Marinescu și Tatiana Țîbuleac, iar din engleză în catalană a tradus-o pe poeta americană Mary Oliver.
