La mà que tremola / Mâna care tremură

0
518

Pe Corina Oproae* am cunoscut-o virtual la un zoom cu poeți din toată lumea, organizat anul trecut de către Richard Spisak, SUA, și Mircea Dan Duță. Mi s-a părut că este o poetă în adevăratul sens al cuvântului, cu o poezie subtilă, imaginativă, care merită să fie prezentă în revista noastră. Plecată în urmă cu douăzeci și cinci de ani din România, poeta s-a stabilit la Barcelona și a învățat atât de bine limba catalană, încât a început să traducă din această limbă și, mai mult, să scrie poezie în catalană (de asemenea, în limba spaniolă), care i-a devenit, am putea spune, a doua limbă maternă odată cu țara ce-a adoptat-o.  Și, cum sunt fascinat de limbile cu o întindere mai mică – cu ani în urmă, am realizat și o emisiune despre limba  aragoneză, vorbită astăzi de doar  câteva zeci de mii de oameni în Munții Aragonului; să nu uităm că Ferdinand de Aragon, odată ce s-a căsătorit cu Isabella de Castilia, a abandonat, metaforic vorbind, și limba sa maternă –, sunetul limbii catalane este pentru mine aidoma unei poezii, care, prin muzica ei, te poartă pe tărâmurile calde ale Mediteranei. Am ascultat pe viu catalana, pentru întâia oară, pe insula Mallorca, amestecată printre valurile sărate ale mării care lovește sau mângâie țărmul. Așa că acum ne vom imagina muzicalitatea limbii catalane, citind poeziile poetei născute pe malurile râului Olt ce trece prin orașul Făgăraș. Poeziile pe care le scrie în limba catalană și le traduce ea însăși în română, alese din cartea La mà que tremola / Mâna care tremură, Cafè Central & Llibres del Segle, Barcelona, 2020. (Peter Sragher)

***

no és dins del somni

sinó dins del poema

on la cova es pot tornar cim

sota una pluja preexistent

t’acaricies el ventre

buit com l’infinit

no hi ha llum

no hi ha vent

que aturi la pluja

i el teu ventre s’eixampla

de desig de vida i de món

és en el poema

on llances les cendres

és en el poema

on recompons l’àmfora

***

nu este în vis

ci înlăuntrul poemului

unde peștera se poate transforma în culme

sub o ploaie preexistentă

îți mângâi pântecul

gol ca și infinitul   

nu e lumină

nu e vânt  

care să oprească ploaia

și pântecul tău crește  

din dorință de lume, de viață

este în interiorul poemului

unde poți arunca cenușa

este în interiorul poemului

unde poți recompune amfora

***

De dia, les arrels dibuixen ocells que aixequen el vol dins l’arbre de la teva mà. Acluques els ulls i esparveres la por. Ferir i curar tenen el mateix so eixordador que desferma el dolor centrífug de la caiguda.   

***

Ziua, rădăcinile desenează păsări care își iau zborul în copacul din palma mâinii tale. Închizi ochii și îți alungi frica. A răni și a vindeca au același sunet asurzitor dezlănțuit de durerea centrifugă a căderii.   

Corina Oproae – La mà que me tremola

***

et poses dreta

obres els braços en creu

en perfecte equilibri

la corda de l’absència es tensa

però no esclata

i a sota

es fila la xarxa

que t’allunyarà del perill

tanques els ulls i camines

no fas cap gest inoportú  

tan sols respires

mentre mastegues els rastres de llum

que t’encalcen

l’àmfora recupera la forma

en l’espera

acròbata accidental

aviat sabràs que les teves mandíbules

es mouen per ressuscitar

el balbuceig de la primera mare

***

te ridici

deschizi brațele în cruce

într-un perfect echilibru  

frânghia absenței se întinde

dar nu cedează

și dedesubtul tău

se țese pânza

care te va îndepărta de pericol   

închizi ochii și faci primii pași  

fără niciun gest inoportun

respiri doar

în timp ce mesteci razele de lumină  

care te învăluie

amfora își recuperează forma

în așteptare

acrobat accidental

vei ști curând că mandibulele tale   

se mișcă pentru a învia  

bolboroseala primei mame  

***

El so es condensa i es fa rastre de la ferida. La in/visibilitat t’aixopluga. Dins la seva viscositat et replegues ésser endins per poder tornar a percebre la persistència del significat. I així, sobre/viure dins l’omnipresència del so.

***

Sunetul se condensează și devine urma lăsată de rană. In/vizibilitatea te ocrotește. Înlăuntrul viscozității sale te retragi în propria ta ființă de unde vei putea din nou să percepi persistența semnificației. Și astfel, să supra/viețuiești în omniprezența sunetului.

Per William Petersen – Besnowed Morning Feeling

***

en silenci

contemples la bellesa

de la ferida

l’or de la cicatriu

alces un cant inesperat

de dolor i d’alegria

a la vegada

fas teu aquest fulgor silent

com l’arquitectura del record

que plana damunt les certeses arenoses

de la percepció  

l’àmfora

és la cova retrobada

que et batega en el ventre

la casa de l’ànima

el forat sonor

en cada paraula de la llengua mare

***

în tăcere

contempli frumusețea  

rănii

aurul cicatricei

înalți un cânt neașteptat

de durere și de bucurie  

în același timp

îți însușești acest licăr tăcut   

ca și arhitectura amintirilor  

survolând certitudinile nisipoase   

ale percepției   

amfora

este peștera cea regăsită   

inima bătându-ți în pântec   

casa sufletului

golul sonor

în fiecare cuvânt al limbii mamă  

***

En el so anterior a la llengua hi ha totes les llengües. En el so de totes les llengües hi ha el record que encara tens del paradís. Però també hi ha la despossessió de tu mateixa. Els rastres de la ferida et són ja imprescindibles. Allò indicible, que ara t’aglutina, t’atorga tant el dret a la parla com el dret al silenci.

***

În sunetul anterior limbii se află toate limbile. În sunetul tuturor limbilor se află amintirea pe care încă o ai despre paradis. Se află de asemenea și deposedarea de tine însăți. Urmele lăsate de rană îți sunt acum indispensabile. Ceea ce nu poate fi spus, ceea ce acum te aglutinează, îți conferă atât dreptul la vorbire cât și dreptul la tăcere.


* Corina Oproae (Făgăraş, 1973) este poetă și traducătoare. Locuiește în Catalonia din 1998. Scrie în spaniolă și catalană, traduce din română și din engleză în catalană și spaniolă. În spaniolă, a publicat volumele de poezie Mil y una muertes / O mie și una de morți (La Garúa Poesía 2016; Școala Ardeleană, 2018), Intermitencias / Intermitențe (Sabina Editorial, 2018; Școala Ardeleană,  2022) și Desde dónde amar / De unde să iubești (Pre-textos, 2021). Temprana eternidad / O eternitate timpurie este o antologie din poezia sa publicată în Columbia. În catalană, a publicat La mà que tremola / Mâna care tremură (Cafè Central & Llibres del Segle, 2020), o carte de reflecții poetice asupra scrierii într-o limbă care nu este limba maternă. Este traducătoarea antologiei de poezie română La poesia del siglo xx en Rumania / Poezia secolului xx în România, (Visor, 2022) și a antologiei de poezie catalană La hora del deshielo. 15 poetas catalanes / Ora dezghețului. 15 poeți catalani (2021, Escarabajo Editores, Columbia). A fost inclusă în diverse antologii poetice, printre care ¿Y si escribes un haikú? / Ce-ar fi să scrii un haiku (La Garúa Poesía, 2019), Alejandra Pizarnik y sus múltiples voces / Alejandra Pizarnik și multiplele sale voci (Huso Editorial, 2021) sau El principio del incendio / Începutul incendiului (Efímera Editorial, 2021), publicată în Honduras. A tradus în catalană și spaniolă diverși autori români: Marin Sorescu, Ana Blandiana, Lucian Blaga, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Gellu Naum, Norman Manea, Angela Marinescu și Tatiana Țîbuleac, iar din engleză în catalană a tradus-o pe poeta americană Mary Oliver.

Articolul precedentDe la Mediterana la Marea Neagră
Articolul următorPremiul Șeic Hamad conferit Profesorului Nicolae Dobrișan pentru opera sa de traducere din arabă

Lasă un răspuns