The Romanian poet Rodian Drăgoi doesn’t play with words. The poet doesn’t create a play upon words. He cherishes them as his fingers that write his soul on the paper, as his eyes that see always beyond the landscape. So that words are living to the utmost in his poems.
The words – until the end of their meaning, if there exists an end at all. His poetical aura is lit by sadness. There are poems where each word is carrying the excruciating burden of existence at a rare pace. Words falling into place, a place of severe meditation, a place where everything is at stake all the time. The drama of existance awaits you at every corner. With no smile. With hope lost. But enthralling.
The translation of the poems into English was possible due to a project with four students at the Master Lecture in Translation of the Contemporary Literary Text held by Professor Lidia Vianu at the „Bucharest University” in the year 2008.
| Viața mea ca o cățea credincioasă „Oprește-te” mi se strigă în toate limbile pământului dar eu nu mă opresc nici o clipă am acasă un poem care plânge și mă așteaptă „dar tu nu mai ai casă dar tu nimic nu mai ai numai numele ți-a mai rămas” îmi ascund numele sub cămașa mea zdrențuită și alerg mai departe și după mine viața mea ca o cățea credincioasă | My life like a faithful bitch “Stop” they shout at me in all the languages of the earth but i never stop for a moment i have got at home a poem crying and expecting me “but you haven’t a home anymore but nothing do you have any longer your have but your name” i’m hiding my name under my tattered shirt and i keep on running and after me my life like a faithful bitch |
| Rază de soare pe care nimeni nu o poate clinti Pe această hârtie aș fi putut să aștern un poem dacă nu s-ar fi așezat această rază de soare pe care știu că nimeni nu o poate clinti prietenul meu din copilărie a trecut ieri pe la mine el are și acum tot 13 ani eu clatin întunericul cu barba mea albă | A sunray that no one can budge On this paper i might have put a poem had this sunray not lie down that i know nobody can budge my childhood friend came by yesterday he’s still 13 i shake the darkness with my white beard |
| Tata, Minodora și trandafirul Când era foarte supărat tata cobora în pivniță se așeza lângă butoiul cu vin și se certa cu întunericul de acolo până se răcorea când am cunoscut-o Minodora era încă vie și târâia după ea legat cu o sforicică un bloc de patru etaje când voi muri vă voi lăsa acest trandafir care vă va povesti viața mea niciodată înmiresmată | Father, Minodora and the rose When he was very angry father would go into the cellar sit by the wine barrel and quarrel with the darkness in there until he cooled down when i met her Minodora was still alive and was dragging along a four-storied block of flats tied with a tiny string when i die i shall bequeath you this rose that will tell you my never fragrant life |
| Aproape octombrie Cobor din troleibuzul 76, e aproape octombrie iubita mea de la 16 ani e acum bunicuță colega de bancă din clasa a treia cu care înălțam zmeie până la cer a murit de curând dar ea nu știe că a murit în fiecare dimineață o văd plutind pe deasupra orașului | Almost october I get off the bus 76, it’s almost october my love at 16 is now a granny my form mate in the third grade with whom i flew kites up to the sky has recently died but she doesn’t know she’s dead each morning i see her floating over the city |
| Seară ploioasă de toamnă Întuneric pe străzi întuneric în case doar în gura poetului este lumină în această seară ploioasă de toamnă singurătatea mă roade ca un bocanc de soldat și nici nu mai știu ce gust are pâinea mâncată împreună cu tine | Rainy autumn evening Darkness in the streets darkness in the houses only in the poet’s mouth there is light this rainy autumn evening loneliness eats me like a soldier’s boot and i don’t know any longer what bread tastes shared with you |
| Duminică în Berceni Aici la mine în cartierul Berceni e duminică plouă și sunt singur precum un pantof abandonat în mocirlă vecinul meu de la etajul opt e tot singur până acum s-a spânzurat de trei ori dar nu a murit nici o dată | Sunday in Berceni Here in my district Berceni it’s Sunday it’s raining and i’m as lonely as a shoe abandoned in the mud my neighbour on the eighth floor is lonely too so far, he has hanged himself three times but hasn’t died once |
| Ninge stau în ninsoare Ninge stau în ninsoare și îți vorbesc de primăverile pe care le-am inventat special pentru tine zăpada mi-a ajuns până la genunchi și tu continui să râzi ninge stau în ninsoare și îți vorbesc de ultima noastră vară petrecută împreună zăpada mi-a ajuns până la piept și tu continui să râzi ninge stau în ninsoare și îți vorbesc despre dragostea mea care poate aprinde zăpezile zăpada mi-a ajuns până la gură și nu vreau să îți vorbesc cu zăpadă în locul cuvintelor iată zăpada definitiv mă acoperă și tu continui să râzi și râsul tău viscolește zăpezile | It’s snowing i’m standing in the snow It’s snowing i’m standing in the snow and i’m talking with you about the springs we’ve invented especially for you the snow has reached my knees and you keep on laughing it’s snowing i’m standing in the snow and i’m talking with you about our last summer the snow has reached my chest and you keep on laughing it’s snowing i’m standing in the snow and i’m talking with you about my love which can light up the all the snow the snow has reached my mouth and i don’t want to talk with you through snow instead of words look the snow is burying me for good and all and you keep on laughing and your laughter is raging through the snow |
translation – Ana Fârnoagă, Alexandra Tomșa, Hilda Vekony & Alin Miron