traduceri din greacă de Angela Bratsou și Stavros Deligiorgis
Ne bucurăm să vă putem oferi, în premieră, trei poezii din noul volum ale Lianei Sakelliou (Grecia), în ediție trilingvă, ce se găsește în curs de apariție la Editura Vinea din București. Este vorba despre al treilea volum de poezie care va vedea lumina tiparului în România. Liana Sakelliou a devenit o prezență constantă în țara noastră, fie că este vorba de o lectură în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“, de o prelegere la Facultatea de Litere a Universității din București despre poezie sau Creative Writing, sau despre o recitare la Centrul Cultural „Apollonia Hirscher“ din Brașov ori la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman“ din Constanța, fie de participarea cu poezie la Festivalul Internațional „Poezia – Port la Dunăre“ din Galați ori la Festivalul Internațional „Poezie la nisip“ din satul Corbu de la țărmul Mării Negre. Zilele următoare este invitată la un nou eveniment de marcă de la Brașov, unde își va prezenta poezii din a doua carte, Secventiae, Editura Vinea, 2024 și, de asemenea, dintr-o antologie de poezie cu poeți români și greci în care a fost inclusă cu poem în original și în limba română, traduceri realizate de către Angela Bratsou, și anume ”Soirées musicales”, Editura Creator, Brașov, 2025, care va fi lansată peste câteva zile.
Poeta din Grecia este apreciată atât de criticii literari din Grecia – dar și de la noi din țară ce au dedicat volumelor ei de poezie mai multe recenzii în prestigioase reviste literare de la noi –, cât și de cei care o ascultă recitând sau discutând despre poezie. În anii trecuți, în România au apărut două antologii de poezie bilingve semnate de ea în traducerea Angelei Bratsou și a lui Stavros Deligiorgis. Este vorba despre Alchimie celulară într-un atelier de pictură, Vinea, 2021, și Sequentiae, Vinea, 2024, cărți publicate în condiții grafice excelente, pe măsura poeziilor. O voce lirică de vârf din Elada, Liana Sakelliou a predat cursuri de Creative Writing timp de trei decenii la Catedra de Engleză a Universității Naționale Kapodistria din Atena, fiind o pionieră în conceperea și realizarea unor astfel de cursuri în Grecia. Acum, în calitate de profesoară emerită a universității de elită grecești din capital Greciei, predă Creative Writing la Fundația „Takis Sinopoulos“ din Atena, iar în scurtă vreme își va relua călătoria poetică pe malurile Mării Mediterane, unde a fost invitată la un frumos festival de poezie din Italia. În acest nou volum ce va vedea lumina tiparului curând – din care vă oferim trei poezii în trei limbi –, opera ei lirică este însoțită de creații artistice ale fotografei Elena Sheehan din Statele Unite ale Americii, căreia îi mulțumim pentru permisiunea de a reproduce două dintre acestea. (Peter Sragher)
***
Ἡ στεριὰ κρατιέται μὲ κόπο
στὴν ἄκρη αὐτοῦ τοῦ τόπου.
Ὁ ἀρχιτέκτονας τὸ εἶπε καθαρά:
Σκάβει τὰ θεμέλιά σας ἡ θάλασσα.
Δὲν τὸν πίστεψα.
Τὴν κοιτῶ κάθε μέρα, εἶπα.
Καὶ ὅμως, πλησιάζει ξανά.
Θὰ σωριαστεῖ τὸ σπίτι
πάνω στὴν ἄμμο;
Θὰ σπάσουν τὰ δοκάρια του στοὺς βράχους;
Ποῦ θὰ σταθεῖ;
Τὴ βλέπω κουρασμένη
νὰ κρύβει τὰ στρώματα τῶν κογχυλιῶν
νὰ ψιθυρίζει στὰ πνεύματα τοῦ ἀέρα—
εἶναι περαστικὰ ἀερικά,
ἀσπρίζουν τὴ ζωὴ τοῦ κενοῦ.
Φάρε—ἔλα κοντά.
Ἤσουν ὁ βόμβος σωτηρίας
πλυμένος μὲ θαῦμα
τὶς μέρες ποὺ ἀνῆκα στὴ θάλασσα.
Οἱ θίνες παίζουν τώρα τὶς Σειρῆνες.
Ἴσαλ
Pământul se ține cu greu
la marginea acestui ținut.
Arhitectul a spus clar:
Vă sapă temeliile marea.
Nu l-am crezut.
O privesc zilnic, am spus.
Și totuși, se apropie iar.
Se va prăbuși, oare, casa
pe nisip?
I se vor rupe grinzile pe stânci?
Unde va sta ea ?
O văd ostenită,
ascunzând straturile de scoici,
șoptind duhurilor aerului —
sunt duhuri trecătoare,
înălbesc traiul golului.
Tu, farule — apropie-te.
Ai fost zumzetul mântuirii scăldat în minuni
în zilele când eu aparțineam mării.
Dunele de nisip acum se prefac în Sirene.
Linie de Plutire
The land can barely hold
on to the edge of this place.
The architect had put it clearly:
the sea is digging at your foundations.
I never believed him.
I watch it every day, I said.
And yet, it’s inching in again.
Will the house collapse
onto the sand?
Will its beams shatter against the rocks?
Where will it stand?
I can see the water tiring out
as it conceals the layers of shells,
whispering to the spirits of the air—
fleeting spirits,
whitewashing the life of the void.
Lighthouse—come closer.
You were the buzz of salvation,
awash in a miracle;
back in the days when I was the sea’s very own.
Dunes now are at play as Sirens.
Waterline
Δὲν μὲ νοιάζει
ποιός μὲ ἄγγιξε.
Μόνο τί ἀπέμεινε
ἀπὸ τὸ βάρος
στὸ μέσα μου.
Ὅ,τι μὲ σκάλισε
δὲν ἦταν σμίλη.
Ἄλλαξα σχῆμα
μὲ τὶς βροχές.
Μοῦ μίλησαν.
Περπάτησαν ἐπάνω μου
μ᾿ ἔκαναν σκαλοπάτι.
Ἄλλοτε ἤμουν ὅριο,
ἄλλοτε στάθμη
καὶ ἄλλοτε βωμός.
Τώρα κάτι στὸ πλάγιο φῶς.
Πές με
ζωὴ ἐν στάσει.
Πορτρέτο Mνήμη
Nu contează pentru mine
cine m-a atins.
Îmi pasă doar de ce a mai rămas
din povara
din lăuntru-mi
Ceea ce m-a sculptat
nu a fost o daltă.
M-am preschimbat
datorită ploilor.
Mi-au vorbit.
Au pășit pe mine
și m-au transformat într-o treaptă de ascensiune.
Eu am mai fost și indiciu de hotar,
uneori și măsurătoare
și alteori un altar. Acum, un obiect sub lumină oblică.
Numește-mă
viață în escală.
Portretul Unei Amintiri
I don’t care
who touched me.
Just what’s left
of the weight
inside me.
What carved me
was not a chisel.
The rains
changed my shape.
They spoke to me.
They walked on me,
turned me into a step.
Once I was a border stone,
then a level marker
and once an altar.
I am now an object in the sidelight.
Call me
life in midair.
Portrait of a Memory
Ἀπ᾿ τὰ μαλλιὰ ξεκινᾶ τὸ δέντρο τῆς μνήμης.
Τραβῶ τὰ κλαδιὰ
καὶ λύνω τὴ σιωπή.
Εἶναι ἁρπάγη, εἶναι λύγισμα
εἶναι σημεῖο ταυτοποίησης
εἶναι σημεῖο πένθους
εἶναι λύπες,
εἶναι καὶ ρίζες.
Τὸ σῶμα γέρνει
πρὸς ἐκεῖ ποὺ κάποτε ὑπῆρχε ἡ ὀμορφιά:
κοτσίδες, πλεξοῦδες, ἀφέλειες, καρέ
ἀλογοουρὰ καὶ χαίτη, κότσος καὶ πλέξη
κόμποι καὶ μποῦκλες καὶ πιάσιμο
φιλάρισμα καὶ τοῦφες ποὺ τὶς πλέκω μὲ κορδέλα.
Ἂς μποῦν κι αὐτὰ στὸν κατάλογο
τῶν πραγμάτων ποὺ χάνονται.
Κεφαλόδεσμος
Din coamă se desprinde arborele memoriei.
Trag de ramuri
și deznod tăcerea.
Este o răpire, este o încovoiere.
este un semn de identificare
este un semn de doliu
sunt mâhniri
sunt și rădăcini.
Corpul se apleacă
spre locul unde odată domnea frumusețea:
codițe, cosițe, bretoane, careuri
coadă de cal și plete și conci și împletitură
noduri și bucle și prindere
filare și șuvițe pe care le împletesc cu o panglică.
Să fie incluse și acestea în inventarul
lucrurilor în curs de dispariție.
Legătură de Cap
Hair is where the tree of memory springs from.
I pull at the branches
and unravel the silence.
It is a grabbing, it is a bending,
it is a mark of recognition,
it is a sign of mourning,
a sign of sorrows,
it is also roots.
The body leans forward
where beauty once dwelled:
braids, plaits, fringes, bob,
ponytail and mane, bun and plaiting,
knots and curls and gatherings,
layering and strands I entwine with ribbon.
Let these too enter
the list of things lost.
Headband
