Am trăit o zi în care am fost martorul unei revelații speciale. Nu este vorba despre o revelație de grup, o descoperire în masă – materie tocmai potrivită pentru crearea unui cult.
Ceea ce mi se întâmplă rar, rarisim, mai ales că nu mi-am putut închipui că încrederea mea în ceea ce știu fără putință de tăgadă poate fi cu adevărat dată peste cap.
Mă găseam într-un grup de intelectuali care trebuia neapărat să ia o decizie. Tensiunea era mare, pentru că se ciocneau cu adevărat ambiții, aranjamente făcute cu mult înainte, fiind mai puțin o dezbatere de idei – singura care ar fi putut realmente să fie pasionantă în ping-pongul antrenant de opinii divergente. Dar…
…deodată, din respectiva ciocnire de idei, s-a conturat o teză – care, pentru mine, a căpătat accentul unei revelații în toată puterea cuvântului: propunere – spunea, cu un deconcertant aplomb, un important scriitor român – nu înseamnă altceva decât decizie. Eu, de bună credință și ca să scap de orice fel de dubiu, cât de mic și de neimportant, am considerat totuși necesar să consult o lucrare de specialitate în domeniul lingvisticii, și anume Dicționarul explicativ al limbii române, publicat de Academia Română, autoritate de necontestat.
Citesc în dreptul verbului a propune:
1. tranzitiv A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva.
sinonime: invoca oferi preconiza pretexta înainta
1.1. A da o sugestie, un sfat; a îndemna la ceva.
sinonime: recomanda
[…]
Citesc în dreptul substantivului decizie:
1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile).
sinonime: hotărâre rezoluți(un)e
1.1. Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție.
1.2. științe juridice Hotărâre prin care o instanță judecătorească se pronunță asupra unui recurs sau asupra unei cereri de îndreptare; (în vechea organizare judecătorească) hotărâre dată de o instanță, superioară tribunalului.
[…]
Să fie oare greșită convingerea profundă a acelui scriitor important al breslei noastre, când afirma că propunere echivalează cu o decizie? Să fie oare afirmația sa adevărul adevărat, iar explicațiile Academiei Române falsuri?
P.S. Am fost atât de șocat de acele vorbe cu valoare de sentință dată de un tribunal, încât am amuțit. Acesta fapt n-a avut însă niciun impact asupra scriitorului cu pricina, care surâdea autoritar, iar zâmbetul din colțul gurii sale părea să fie expresia adevărului subînțeles că „e la mintea cocoșului…“ Moment în care mi-am coborât privirea în pământ – și atunci am avut revelația faptului că, într-adevăr și fără nicio îndoială, „pământ“ trebuie că înseamnă „cer“.
