Rătăcirile fetei nesăbuite vs Aventurile fetei dezmățate

1
3461

Am obiceiul de a citi în română doar cărți de literatură, de istorie sau critică literară scrise în limba mea maternă și de a evita traducerile din spaniolă. Din păcate sau din fericire, piața românească este inundată de traduceri, iar volumele autohtone devin vizibile în librării mai ales când întrebi despre ele. Iar într-un fel este și firesc să fie așa: cartea este un bun cultural, dar și un produs comercial, iar fără traduceri ar fi cam greu să vorbim despre o piață a cărții în România.

Rătăcirile fetei nesăbuite (2010) este una dintre cele câteva traduceri din spaniolă pe care le-am citit în românește. Mi-a atras atenția titlul acestui roman al lui Mario Vargas Llosa, apărut în spaniolă în 2006, Travesuras de la niña mala, și tradus mai apoi în mai multe limbi moderne de cultură: engleză (The bad girl), italiană (Avventure della ragazza cattiva) etc., unde sp. mala are echivalent corespunzător. Dar de ce nesăbuită și de ce rătăciri în românește?! De-abia după ce am terminat de citit Rătăcirile…, mi-am dat seama că este foarte greu de tradus sp. mala în română altfel decât prin nesăbuită sau necugetată. În același timp, cred că echivalentul românesc „fata (cea) rea” pentru sintagma sp. niña mala ar fi simplificat lucrurile și nu s-ar fi ajuns la complicațiile atinse în și prin Aventurile fetei dezmățate.

Absolut întâmplător, am aflat de pe internet că romanul Travesuras… a fost retradus în română și publicat sub un titlu care nu poate trece neobservat: Aventurile fetei dezmățate (2023). Inițial, am crezut că este vorba despre un roman vargasllosian despre care nu aveam știință, dar când am înțeles că este o retraducere, am devenit curios și am căutat să aflu cum de s-a trecut de la necugetare la dezmăț.

După DEX (1998), adjectivul dezmățat înseamnă „Lipsit de rușine, de bună-cuviință, destrăbălat, desfrânat, deșănțat, imoral. ● Cu înfățișare dezordonată, neglijentă.” Cum curiozitatea era mare, m-am hotărât să încerc să dezleg misterul dezmățului și am trecut la treabă, începând cu căutări pe internet și apoi am comparat versiunile românești ale romanului Travesuras de la niña mala: Rătăcirile fetei nesăbuite, publicată în 2010, versiune semnată de hispanista Luminița Voina-Răuț; cu același titlu, la o diferență de numai 6 ani, apare o primă retraducere(!) realizată de Gabriela Ionescu. Numele acesteia din urmă figurează pe internet exclusiv ca retraducătoare a mai multor romane de mare circulație internațională, iar majoritatea acestora aparțin lui Mario Vargas Llosa. Bizareriile s-au vorbit parcă să se înlănțuie: 1. nimeni din România nu o cunoaște pe hispanista Gabriela Ionescu, iar în Spania nimeni nu a auzit de ea; nu are CV public, există doar cu numele pe o seamă de pseudoretraduceri 2. retraducerile sunt recomandate mai ales dacă prima versiune este calitativ nereușită sau după mai mulți ani, de regulă 40 – 50, când în limbă se înregistrează schimbări vizibile, mai ales de natură lexicală; 3. comparând cele două ediții publicate cu titlul Rătăcirile fetei nesăbuite, în 2010 și, respectiv, în 2020, am constatat că de fapt prima retraducere (2016, republicată în 2020) este o copie ușor cosmetizată a traducerii (2010). Prin urmare, am analizat Aventurile fetei dezmățate (2023) din punct de vedere lingvistic, aplicând principiile traductologiei, prin raportare la original și la traducerea dnei Luminița Voina-Răuț.

Traducătorul Humanitas, fost păstor, miner și îngrijitor de câini

Cât despre retraducătorul Marin Mălaicu-Hondrari, internetul este de-a dreptul generos, iar pe FB el se recomandă ca poeta romeno! Am aflat astfel că înainte de 2002, când a emigrat în Spania, de unde s-a repatriat în 2007, a fost păstor și miner, iar la Córdoba, unde a învățat spaniola și a citit pe rupte, a lucrat la cules de fructe și legume (smochine, măsline, tomate), ca paznic la un cimitir de mașini, șofer, ajutor de grădinar, îngrijitor de câini. A absolvit liceul din orașul natal, Sângeorz-Băi, dar fără a preciza dacă are sau nu și diplomă de bacalaureat. A tradus mai multe romane din literele hispanice; activitatea sa a fost răsplătită prin două premii, dacă le-am numărat eu bine.

În legătură cu Aventurile fetei dezmățate (2023), se ridică două probleme. Una dintre ele se referă la profilul moral al dlui Mălaicu-Hondrari. Ține oare de standardele morale ale unui traducător să se lase implicat în hățișuri birocratice de neînțeles și să accepte să retraducă (fără garanții că o va face mai bine decât confratele anterior) o carte care are deja o versiune românească, publicată relativ recent, o versiune limpede, curgătoare, semnată de un hispanist autentic, prețuit de colegii din comunitatea academică?! A doua întrebare este dacă retraducătorul, fără studii de specialitate, are un suport teoretic care să-l autorizeze să schimbe titlul unui roman și să orienteze lectura acestuia într-o direcție diferită de cea în care l-a impus dna Voina-Răuț.

Răspunsul la cea de a doua întrebare îl vor da, indirect, cele două profesoare de literatură hispano-americană, cărora, din câte înțeleg, redacția revistei FITRALIT le-a solicitat un punct de vedere asupra romanului Travesuras de la niña mala. Nouă ne revine doar exercițiul unei analize lingvistice aplicate pe textul retraducerii pe care o semnează hispanistul(?!) Mălaicu-Hondrari, prin raportare la original și la versiunea Voina-Răuț.

Înainte de a purcede la treabă, mai facem un popas, cu DEX-ul în față: hispanist = „specialist în studiul limbii și literaturii spaniole”. Prin extensie, sunt incluși în comunitate și (re)traducătorii.

I. ORTOGRAFIE și punctuație

Privitor la scrierea corectă a cuvintelor din limba română literară, îi recomandăm dlui Mălaicu-Hondrari unul dintre instrumentele normative fundamentale, la îndemâna tuturor: DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, București, Univers Enciclopedic, 20213):

– „Nu mi-a dat nici o explicație și nici nu a acceptat să o duc acasă” (p. 76) > nicio explicație.

– „Nici una, nu am făcut nimic”; „pentru că nici unul nu merita…” (p. 145) > niciuna; niciunul.

– „cartierul nopții Tokyote” (p. 156) > tokyote.

Aventurile fetei dezmățate, în versiunea retraducătorului, este un roman cu multe rupturi, din cauza excesului de virgule, folosite fără noimă. Cel puțin ciudat este și recursul la două semne de punctuație distincte după același cuvânt (!,/?,) sau la virgulă înainte de etc. Dacă retraducătorul este un ignorant în ceea ce privește utilizarea semnelor de punctuație și scrierea corectă în limba română literară, ne întrebăm în ce anume a constat munca echipei de specialiști menționați în caseta tehnică a cărții.

Virgule în exces, omisiuni de cuvite, repetiții nejustificate

Norma recomandă evitarea virgulei (cu câteva excepții, dar în exemplele excerptate nu avem decât un singur caz, cules de la p. 17 și comentat în secțiunea IV) înainte sau după conjuncții în coordonarea disjunctivă (sau, ori, fie), după cum prohibitivă este și folosirea virgulei după elementele coordonatoare adversative. Astăzi sunt tot mai mulți cei care ocolesc lucrările normative despre scrierea corectă în limba română literară. Modelul de scriere și de exprimare este preluat după filmele subtitrate, după dezbaterile și reportajele difuzate pe diversele canale TV. Presiunea exercitată de presa televizivă este extrem de puternică, dar se uită că televiziunile nu sunt instituții de cultură, nici educative…

Dintre conjuncțiile coordonatoare adversative (ci, dar, însă, or), iar este cea mai slabă și apropiată de copulativul și; de aceea, după înțeles, am propus în mai multe rânduri substituirea lui și prin iar. Lista de mai jos este lungă, dar departe de a fi completă:

– p. 8: „…Breña, Chorillos, sau în cartierele…” > Chorillos sau…

– p. 9: „dar, chiar dacă Lucy era și ea atrăgătoare…” > dar chiar dacă

– p. 9: «„Ce zgâtie!”, zicea indignată mătușa mea…» > Ce zgâtie!” zicea…

– p. 12: „ca să-și pună o dorință pe care astrul, sau Dumnezeu, să o îndeplinească.” > astrul sau Dumnezeu să…

– p. 13: „Dar, chiar și atunci când, din cauza lui Lucy,…” > Dar chiar și atunci când,…

– p. 15: „Dar, dacă așa stăteau lucrurile, de ce plecaseră părinții…” > Dar dacă…

– p. 17: „Dar, deși le bârfeau, fetele…” > Dar deși…

– p. 17: „Dar, dacă tot erau atât de libere” > Dar dacă…

– p. 30: „Dar, dacă asta îți poate aduce probleme…” > Dar dacă…

– p. 38: „a fost sechestrat, și urma să dispară pentru totdeauna” > sechestrat și urma

– p. 43: „am rămas convins, în ciuda scepticismului meu, că, dacă cineva cu luciditatea și energia lui…” > meu, că dacă…

– p. 73: „Dar, după ce am ajuns la apartamentul meu din strada Joseph Garnier, și ea și-a scos din geantă…” (și = iar) > Dar după… Garnier, iar ea…

– p. 76: „nici nu a acceptat să o duc acasă, sau unde avea de mers.” > acasă sau…

– p. 83: „ce-l durea mai tare, faptul că fusese părăsit, sau golirea contului secret din Elveția?” > faptul că fusese părăsit sau golirea…

– p. 84: „Au murit în luptă, sau au fost capturați și excutați?” > luptă sau…

– p. 109: „Prietenul meu l-a întrebat dacă ar putea veni însoțit de un compatriot, și italianul i-a zis că ar fi încântat.” (și = iar) > compatriot, iar italianul…

– p. 119: „Lunga plimbare mă liniștise, și acum puteam gândi fără torentul de idei…” (și = iar) > liniștise, iar acum…

– p. 113: „N-am reușit nici măcar un schimb de priviri, căci, deși mi-era limpede că…” > priviri, căci deși…

– p. 113: „dar o vorbea cu atâta prospețime, și convingere, și cu o muzicalitate latino-americană,” > prospețime, cu convingere și…

– p. 122: „Și, chiar dacă nu mi-a spus, era ușor de ghicit…” > Și chiar dacă

– p. 127: «„Ce dulcegării o să-mi mai spui azi?, asta era întrebarea cu care mă întâmpina uneori.» > azi? asta…

– p. 135: «„Poți vorbi?”, am întrebat-o.» > „Poți vorbi?” am…

– p. 163: „Dar niciodată n-am auzit că ar fi un delincvent, sau ceva de genul”. > delincvent sau…

– p. 182: „Oare s-or mai fi folosind în Peru, sau acum sunt alte expresii pentru îndrăgosteală?” > Peru sau…

– p. 186: „Și ce-ți pasă dacă e, sau nu e, prostuțule?” > e sau nu,…

– p. 191: „ne salutam pe hol, sau pe scări” > pe hol sau pe…

– p. 192: „Dar, după ce soții Gravoski, împreună cu Yilal,…” > Dar după ce…

– p. 195: „Însă, brusc, ceva mi-o reducea în minte, și atunci era ca și cum o tenie s-ar fi instalat…” (și = iar) > Însă brusc, ceva mi-o readucea în minte, iar atunci…

[În original: „Pero, de pronto, algo me la traía a la memoria y era como si una solitaria se aposentara”.]

[Prima versiune românească, L. Voina-Răuț: „Dar brusc ceva mi-o aducea iarăşi în minte şi era ca şi cum aş fi avut o tenie”.]

– p. 205: „Tot spui dulcegării femeilor, sau acum ai renunțat?” > femeilor sau…

[În textul original: „¿Dices siempre huachaferías a las mujeres o ya no?”]

[În traducerea L. Voina-Răuț: „Le mai spui dulcegării femeilor sau de-acuma n-o mai faci?”]

– p. 215: „Căci, deși nici asta nu vei crede.” > Căci deși…

– p. 216: „Și n-am chef să mă ocup de treaba aia sinistră cu incinerarea, etc.” > incinerarea etc.

[ În versiunea Voina-Răuț: „Or eu n-am chef să mă ocup cu treaba asta sinistră, să te incinerez etc.”]

– p. 229: „…și tot soiul de plante alimentare, cum ar fi năut, linte, etc.;” > linte etc.;

– p. 235: „Dar, cât a fost noaptea de lungă, am simțit-o…” > Dar cât…

– p. 247: „Dar, imediat ce am penetrat-o, a scos un urlet….” > Dar imediat ce…

– p. 248: „Dar, mult timp după, înainte de a adormi” > Dar mult timp…

– p. 255: „Dar, în ciuda tuturor resentimentelor și furiei” > Dar în ciuda…

– p. 258 – 259: „caz în care el ar fi nu doar cavaler de onoare, ci și naș, etc.” > naș etc.

[În original: „en cuyo caso él no sólo sería el testigo sino el padrino, etcétera.”]

– p. 268: „Plină de calm, ca și cum nu se întâmpla nimic, și scena aceea era cea mai obișnuită din lume,…” (și = iar) > nimic, iar scena…

*

*     *

Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, traducere de Gabriela Ionescu, Editura Humanitas Fiction, 2016 și 2020

VIRGULE lipsă

– p. 30: „Dar după vreau să-mi povestești” > Dar după,/Dar după aceea,

– p. 86: „I-au prins pe mai mulți; și când au fost torturați careva ne-a trădat” (și = iar) > iar când au fost torturați,…

– p. 127: „mi-a fost imposibil să ajung la întâlnirea cu ea – cerusem permisiunea de a absenta după-amiază  pentru că s-a îmbolnăvit colegul care trebuia să mă înlocuiască.” > după-amiază –, pentru că…

– p. 167: „Deja îmi era greu să o cred orice mi-ar fi spus, pentru că…” > cred, orice…

– p. 316: „puteam pune o masă și să luăm cina sub stelele madrilene, care se văd, chiar dacă palide din cauza luminilor orașului.” se văd, dar palide, din cauza luminilor din oraș.

[În original: „podíamos colocar una mesa y cenar bajo las estrellas madrileñas, que existen, aunque difuminadas por el reflejo de las luces de la ciudad.”]

[L. Voina-Răuț: „puteam aşeza seara o masă ca să cinăm sub stelele Madridului, fie ele şi estompate de licăririle luminilor oraşului.”]

II. OMISIUNI de litere/cuvinte, repetiții nejustificate etc.

Nu avem comentarii de făcut în această secțiune, exemplele vorbesc de la sine. Avem însă o întrebare: unde sunt redactorii „d’antan”?

● „avea ceva ceva foarte feminin în felul” (p. 27) > avea ceva…

În original: „había en ella algo muy femenino en la manera”…

● „Vocea l-a lăsat înainte a a-mi rosti tot numele.” (p. 79) > de a-mi rosti…

● „și pe toți oameni care” (p. 121) > oamenii…

● „ceva mi-o reducea în minte” (p. 195) > readucea…

● „un Beajolais” (p. 199) > un Beaujolais.

● „o supă de legume și o bucățică de carne de pui fiartă cu cartofi fierți.” (p. 225) > fiartă… copți.

– În original: „una sopita de verduras y una presa de pollo hervida con papas cocidas”.

– L. Voina-Răuț: „supiţă de legume şi o aripă de pui fiert cu cartofi copţi”.

● „luceau halate albe de asistente sua medici.” (p. 235) > sau…

● «Deși copilul, uneori, se cufunda în muțenie și nu renunța la tăbliță, cu fiecare zi tot mai mult, nu doar cu ei, ci și la școală, acolo unde colegii care înainte îl porecleau „Mutu”, acum îi ziceau „Turuitoru”» (p. 242).

– În textul original: «Aunque el niño, a veces, se sumía en el mutismo y no renunciaba a su pizarrón, cada día se soltaba un poco más, no sólo con ellos, también en el colegio, donde los compañeros, que antes lo apodaban „el Mudo” le decían ahora „Cotorrita”».

– În versiunea românească a dnei Luminița Voina-Răuț: «Deşi uneori copilul mai avea momente de muţenie şi nu renunţa la tăbliţa lui, în fiecare zi îşi mai dădea drumul câte puţin şi nu numai cu ei, ci şi la şcoală, unde colegii care mai înainte îl porecliseră „Mutul”, îi spuneau acum „Meliţa”.»

● „cu brațele în jurul gâtului eu și cu buzele lipite de ale mele, mi-a șoptit:” (p. 248). > meu…

– În textul original: „con sus brazos alrededor de mi cuello y sus labios pegados a los míos, me susurró”:

● „Mi-au că avionul a stat mai multe ore în Guadelupa.”(p. 311). > Mi-au spus că avionul…

– În textul spaniol: „Me dijeron que el avión se había quedado varias horas en la Guadalupe.”

III. FIDELITATEA față de original

● „cu tenul și părul deschise” (p. 40) > „cu tenul și părul de culoare deschisă”.

– În original: ”de tez y cabellos claros.”

– L. Voina-Răuț: „cu tenul alb, iar părul, deschis la culoare”.

Dacă dl Mălaicu-Hondrari ar fi avut de tradus „lengua y literatura rumanas”, probabil că, după modelul de mai sus, am fi dat peste „limbă și literatură române(!)”. Adevărul este că adjectivul postpus, care se referă la două sau mai multe substantive, în română se acordă în gen, număr și caz cu ultimul: „cravată, cămașă și pantofi negri”.

● „A ajuns să mă iubească puțin în cei doi ani? Bineînțeles că niciodată nu mi-a spus, așa ceva ar fi fost o dovadă de slăbiciune, pe care nici nu și-ar fi, nici nu mi-ar fi iertat-o.” (p. 126).

– În textul original: „¿Llegó a quererme un poco en aquellos dos años? Nunca me lo dijo, desde luego, eso habría sido una demostración de debilidad que no se hubiera, ni me hubiera, perdonado.

– Iar în versiunea hispanistei Luminiței Voina-Răuț: „Oare a ajuns să mă iubească vreun pic în acei doi ani? Nu mi-a spus-o niciodată, bineînţeles ar fi fost o dovadă de slăbiciune pe care nu şi-ar fi iertat-o şi nu mi-ar fi iertat-o nici mie în veci.

● „Istoria, după ce umblase atâția ani în pas de țestoasă, se transformase brusc, datorită Cubei, într-un bolid.” (p. 26 – 27) > După ce umblase atâția ani în pas de țestoasă, istoria a devenit brusc un bolid, datorită Cubei.

În original: „La historia, después de andar tantos años a paso de tortuga, de pronto, gracias a Cuba, se volvió un bólido.”

– L. Voina-Răuț: „Istoria, după ce avansase atâţia ani în pas de melc, a devenit brusc, graţie Cubei, un bolid.”

● p. 292 „Ești, sau nu ești sigur?” > Ești sigur sau nu?

 În original: „¿Estás o no estás seguro?”

Una dintre exigențele unei traduceri de calitate este claritatea. Rămâne la latitudinea cititorilor acestor rânduri să aleagă între versiunea dnei Voina-Răuț și cea a dlui Mălaicu-Hondrari.

● „vedeau cum vechiul lor vis despre un Peru în plin progres în loc să se materializeze, se îndepărta tot mai mult” (p. 144) > „….în plin progres se îndepărta tot mai mult, în loc să se materializeze”/în plin progres, în loc să se materializeze, se îndepărta tot mai mult.

– În original: „veían que su antiguo sueño de que el Perú progresara, en vez de materializarse, retrocedía.”

– L. Voina-Răuț: „vedeau că vechiul lor vis, ca Perú să progreseze, se spulbera, în loc să se materializeze.”

IV. POSESIVE și demonstrative

Ca limbi romanice, româna și spaniola prezintă, firește, asemănări structurale. Formate, conform principiilor geografiei lingvistice, la extremități ale Romaniei, au în comun trăsături care nu se regăsesc în celelalte idiomuri neolatine. Pentru cei care le studiază, este însă important să cunoască particularitățile care le individualizează în ansamblul romanic. Lingvistica romanică comparată, diacronică și sincronică, sau cea contrastivă joacă – pentru orice vorbitor nativ de română – un rol semnificativ în procesul de învățare și de perfecționare a cunoștințelor, în însușirea corectă a oricărei limbi neolatine, nu numai a castilienei.

Ca hispanist, dl Mălaicu-Hondrari este un diletant. Îl trădează nu neapărat lipsa unei diplome universitare, cât relația sa fragilă cu ceea ce înseamnă rigoarea și sensibilitatea lingvistică. Indiferent la detaliile ce diferențiază spaniola de română, retraducătorul nu are busolă gramaticală, nici măsură stilistică. Româna lui este spumoasă, dar haotică și poartă pecetea mediului în/a nivelului la care s-a format intelectual. Iar spaniola din Travesuras de la niña mala recomandă romanul ca model de limbă literară ce se poate folosi cu succes la cursurile de perfecționare a cunoștințelor de castiliană și de scriere aulică. Autodidact indisciplinat și grăbit, dl retraducător nu și-a dat seama că, în actul de traducere, una dintre cerințe este adecvarea stilistică la limbajul și la structura originalului.

Ca hispanist, dl Mălaicu-Hondrari este un diletant

Traducerea cu încăpățânată fidelitate a determinanților posesivi și demonstrativi face ca fraza în română să devină monotonă și, alături de ploaia de virgule, să fractureze textul, să fragmenteze fluxul de idei, întâmplări și mesaje: Mi padre y mi abuela dicen que… în română are drept echivalent structura Tata și bunica spun că…, iar sp. Mi hermano y mi primo estudian… corespunde rom. Fratele și vărul meu studiază… Ceea ce înseamnă că, potrivit uzului din limba română, adjectivele posesive sau demonstrative nu trebuie traduse deloc sau se cuvine să fie păstrate doar unde este nevoie de ele, pentru ca sensul frazei să nu fie afectat:

– p. 17: „fără ca tatăl lor, sau mama lor, ori vreuna dintre surorile…” > fără ca tatăl sau mama lor, ori…

– p. 23: „ne întâlneam cu o gașcă de acei sud-americani” > gașcă de sud-americani…

– p. 59: „eu am ținut mult la mătușa ta și la părinții tăi.” > mătușa și la părinții tăi…

– p. 74: „Eram sigur că aveam s-o iubesc mereu, spre fericirea mea și spre nefericirea mea.” > spre fericirea și (spre) nefericirea mea…

– p. 79: „Dacă atunci aș fi oprit-o, acum am fi fost împreună, și viața nu ar fi fost nesomnul ăsta, pustiul ăsta, fierea asta.” (și = iar) > împreună, iar viața nu ar mai fi fost pustie, amară și fără somn…

[În textul original: „Si la hubiera retenido, seguiríamos juntos y la vida no sería este desvelo, este vacío, esta bilis”.]

[L. Voina-Răuț: „Dacă aș fi oprit-o, am fi fost și acum împreună și viața n-ar mai fi insomnia asta, golul ăsta, fierea asta.”]

– p. 103: „Erau simpatice pacifismul, naturalismul, vegetarianismul lor, căutarea lor asiduă a unei vieți spirituale care să dea transcendență refuzului lor de a accepta o lume materialistă și roasă de prejudecăți…” > pacifismul lor, naturalismul, vegetarianismul, căutarea asiduă a unei vieți spirituale care să dea transcendență refuzului de…

– p. 140: „Toată lumea îl admira și-l invidia, dar puțini colegi țineau la el. Îi uimeau locvacitatea lui, lipsa lui de tact, copilăriile lui și aviditatea cu care acapara conversațiile.” > locvacitatea lui, lipsa de tact, copilăriile și…

[În original: „Todo el mundo lo admiraba y lo envidiaba, pero muy pocos de nuestros colegas lo querían. Los abrumaban su locuacidad, su falta de tacto, sus chiquillerías y la avidez con que acaparaba la conversación.”]

[L. Voina-Răuț: „Toată lumea îl admira şi-l invidia, dar foarte puţini dintre colegii noştri îl iubeau. Îi agasau vorbăria, lipsa lui de tact, copilăriile şi aviditatea cu care acapara conversaţia.”]

– p. 318: „…cu pereții lui coșcoviți, cu ungherele întunecate, cu medalioanele lui de pe tavan,…” > cu pereți coșcoviți, cu unghere întunecate, cu medalioane pe tavan,…

V. ELEMENTE populare, colocviale, familiar-argotice

Sp. tocar el violín „a se ține scai (după o pereche de îndrăgostiți)” a fost tradus (vezi mai jos, p. 13 din retraducere) prin „a umbla coadă udă (după cineva)”, o expresie cu o structură originală, de circulație, bănuim, regională. Am mai auzit expresiile „a se ține/a umbla coadă după cineva”, dar ne scapă rostul lui udă din româna retraducătorului. Cât despre „Ai ajuns ca mielul la tăiere, slabule”, trebuie să recunosc că, deși m-am străduit, nu am reușit să dezleg misterul legat de această expresie. Problema nu este că sp. becerro „tăuraș, tăurean” a devenit în retraducere „miel”, ci sensul dobândit contextual de unitatea frazeologică a ajunge ca mielul la tăiere.

Cele două expresii de mai sus, precum și nu-și dădeau niciodată cu părerea (p. 41), un futai (p. 30), ți-am bulit (p. 199), doișpe (p. 12), treișpe (p. 9) etc. sunt o amprentă în exces de elemente colocviale. Interesant este și că retraducătorul deschide intrarea în limba literară unor tendințe care se manifestă în româna actuală, sporind astfel prezența unor structuri care funcționează ca mărci ale oralității: știre de știre (p. 44), ca echivalent pentru augmentativul sp. notición, amărât de amărât (p. 229, pentru sp. pobre pichiruchi), sau ceva de genul (p. 163), gen când te duci să (p. 242) etc. Categoria gramaticală a comparației, specifică adjectivului și adverbului, găsește azi forme noi de manifestare. Structura N1 + de + N1 (N = nominal), de tipul știre de știre, are – contextual – valori de superlativ sau de intensiv și s-a bucurat de mare succes cu ani în urmă, în stilul familiar-argotic și printre maneliști.

Ricardo, naratorul și protagonistul din Aventurile fetei dezmățate, este o persoană cultivată. E dificil să ne imaginăm că un poliglot, interpret de succes și traducător pasionat, recurge în exprimarea sa, indiferent de interlocutor, la registrul în care a umbla cu textul, cinșpe, gen cutare etc. sunt structuri sau pronunții definitorii. Inadecvarea, pornind de la titlul retraducerii, ce duce povestea de dragoste într-o direcție pe care nu cred ca autorul să o agreeze, și continuând cu linia stilistică este eticheta versiunii semnate de un hispanist poate în devenire.

Înainte de a lăsa exemplele care urmează să grăiască, mai adăugăm câteva cuvinte în legătură cu sp. sórdido, echivalat în română cu scârbos. Atât sp. sórdido, cât și rom. sordid au în cele două limbi același statut: sunt împrumuturi culte. În toate limbile romanice occidentale, lat. sordidus este luat din latina medievală, iar în română are o dublă origine: din franceză și din latină. Deci: de ce scârbos, dacă sordid este foarte la îndemână?!

● p. 11: «„Nu, nu, așa ceva chiar nu, slabule.” „Ai ajuns ca mielul la tăiere, slabule, ești numai piele și os, slabule, pici de pe picioare…”»

– În original: «No, no, eso sí que no, flaquito». «Estás hecho un becerro, flaco, estás azul, flaco, te derrites de tanto camote, flaco». «No, no, eso sí que no, flaquito».

– L.Voina-Răuț: „Nu, nu, asta chiar că nu, Slăbănogule”. „Eşti terminat, sfrijitule”, „Eşti vânăt pricăjitule”, „Te topeşti de atâta dor, amărâtule”

● p. 13: „Ea umbla coadă udă după noi,…”

– „Ella tocaba violín sin la menor incomodidad,…”

● p. 30: „un futai cu o luptătoare de gherilă…”

[În original: „un polvo a una guerrillera”]

[L. Voina-Răuț: „o tăvăleală cu o luptătoare de gherilă”]

Echivalentul românesc pentru sp. polvo din traducerea Mălaicu-Hondrari este monoreferențial, popular și intensiv vulgar. Sp. polvo, cuvânt polisemantic, de circulație popular-familiară și folosit cu sensul de „act sexual”, are în rom. regulat, credem noi, un echivalent perfect. Referitor la verbul joder, frecvent în spaniola colocvială, retraducătorul aruncă  în versiunea lui – cu o totală nonșalanță – un echivalent românesc dintr-un registru nepotrivit (v. mai jos exemplul decupat de la p. 43 din versiunea 2023). Un profesor spaniol, cunoscător al limbii române, îmi scrie: «În ceea ce privește verbul ,,joder”, înțelesul este de ,,no fastidies” sau ,,no bromees’’, dar într-un sens mai necizelat, mai nepoliticos.» Ne place în schimb soluția pentru care a optat dl Mălaicu-Hondrari pentru verbul quemar: „eu am spart toți banii pe care-i mai aveam…” (p. 32). În ceea ce ne privește, am fi oscilat între a irosi, a toca și a topi.

● p. 43: „Bănuiesc că nu, i-am zis, Spune-mi odată și nu mă mai fute la cap, Paúl.” > nu mă scoate din sărite,…

[În original: „Cuéntamelo de una vez y no jodas, Paúl.”]

[L. Voina-Răuț: „Spune odată şi nu mă mai amărî, Paul.”]

● p. 32: „eu am spart toți banii pe care-i mai aveam…”

[În original: „yo quemé en ellos todo el dinero que me quedaba”]

● p. 41: „care se uitau la el cu venerație și nu-și dădeau niciodată cu părerea.” > nu-și spuneau/exprimau niciodată părerea/opinia.

[În original: „que lo contemplaban con veneración y que jamás opinaban”]

● p. 59: „Au fost niște zile complicate, cu înfățișări scârboase dinaintea notarilor…”

[„Fueron unos días pesados, con sórdidas comparecencias ante notarios,…”]

● p. 9: „Lily avea cel mult paișpe sau cinșpe ani, iar Lucy treișpe sau paișpe.”

● p. 12: „doișpe

● p. 293: „Dacă vreți, vă iau de aici la doișpe și mergem să prânzim unde vreți dumneavoastră.”

● p. 15, 18, 119: „cincisprezece”(!)

● p. 17: „douășpe noaptea”

● p. 21: „cinșpe

● p. 199: „Ți-am bulit raportul pentru mâine cu scena mea, Simon.”

[În original: „Te he fregado tu informe de mañana con mi numerito, Simón.”]

[L.Voina-Răuț: „Ţi-am dat peste cap raportul de mâine cu prostiile mele, Simon.”]

● p. 44: „Îți dai seama ce știre de știre mi-au dat?” > megaștire/știre-bombă

[În original: „¿Te das cuenta del notición con que me recibieron?”]

[L. Voina-Răuț: „Îţi dai seama ce ştire bombă?]

● p. 229: „Nu ești bogat, ești un amărât de amărât,…”

[În original: „No eres rico, sino un pobre pichiruchi,…”]

[L Voina-Răuț: „Nu eşti bogat, eşti doar un biet pişpirică,…”]

● p. 163: „sau ceva de genul”.

● p. 242: «…și se amuza la terapia de grup condusă de profesorul Zilacxy, „gen când te duci să te confesezi, numai că aici e în grup și cu predicile doctorului”.»

[În original: «y divertida con la terapia de grupo que dirigía el profesor Zilacxy, „algo así como las confesiones de los curas, pero en grupo, y con sermones del doctor”.»

[L. Voina-Răuț: «şi amuzată de terapia de grup condusă de doctorul Zilacxy, „ceva în genul spovedaniei la preot, dar în grup şi cu predicile ţinute de doctor”.»

● p. 290: „Într-o vreme, umbla cu textul că avea o fiică la Paris și…” > născocise că are

[În original: „En una época se inventó que tenía una hija en París”.]

[L.Voina-Răuț: „Într-o vreme scornise că are o fată la Paris.”]

Mălaicu-Hondrari este o instituție emblematică a inculturii lingvistice

Salina Turda – Cu barca pe sărătură – foto Peter Sragher Mario Vargas Llosa la târgul de la Göteborg în anul 2011 – foto: Arild Vågen, Wikipedia Commons.

VI. ACUZATIVUL personal

Una dintre asemănările dintre cele două limbi neolatine constă în marcarea obiectului direct personal cu prepoziție: a în spaniolă, pe în română, și în dublarea acestuia prin forme atone de pronume personal. Numai că această subtilitate sintactică îi este străină retraducătorului, iar ceea ce produce adânca sa neștiință este de-a dreptul amuzant, dacă nu cumva de plâns. Din păcate, există câteva deosebiri între spaniolă și română în folosirea prepoziției specifice pentru a introduce un complement direct exprimat printr-un nume de persoană, deosebiri care țin de istoria, de fizionomia și de individualitatea celor două limbi romanice. Cât despre genul substantivului neutru Peru, ne permitem să facem din nou trimitere la DOOM:

– p. 14: „…pentru a o ajuta pe această biată Peru…” > a ajuta acest biet Peru…

– p. 104 „…pentru că ei, cel puțin pe cei pe care i-am cunoscut destul de bine, chiar dacă susțineau că…” > cel puțin cei pe care i-am cunoscut…

– p. 129: „…făcându-i milionari și multimilionari pe vechi(!) rebeli și marginali, pe reprezentanții lor și pe casele(!) de discuri,…” > pe vechii rebeli… și casele…

VII. REPETIȚII

Ca figură de construcție, repetiția aduce, în general, în textele literare, un spor de expresivitate. Numai că, în contextele de mai jos, este greu de sesizat așa ceva prin repetarea verbului a ajunge sau a pronumelui personal ea. În această situație, repetiția are rolul mai degrabă de frână în fluidizarea textului. Iar soluții pentru a evita așa ceva există întotdeauna:

– p. 13: „să ne iubim, să ajungem să ne logodim, și apoi să ne căsătorim și să ajungem să trăim la Paris…” (și = iar) > să ajungem să ne logodim, iar apoi… și să plecăm să…

– p. 125: „Dar pentru nimic în lume n-aș fi dat fericirea de a ajunge la Russel Hotel, unde am ajuns să le știu numele tuturor chelnerilor…” > de a mă duce la… unde am ajuns să-i cunosc după nume pe toți chelnerii și chelnerițele,

[În original: „Pero por nada del mundo hubiera cambiado la felicidad de llegar al Russell Hotel, donde a los camareros y camareras llegué a conocerlos por sus nombres,”]

[Luminița Voina-Răuț: „Dar n-aş fi dat pentru nimic în lume fericirea de-a ajunge la Russell Hotel, unde reuşisem să-i cunosc pe toţi chelnerii”]

– p. 225 „Am rămas lângă ea cea mai mare parte a după-amiezii și nu m-am dezlipit de ea cât a mâncat, pe o tăviță de plastic…”

[În original: „Estuve a su lado buena parte de la tarde y la acompañé mientras comía, en una pequeña bandeja de plástico…” ]

[L. Voina-Răuț: „Am stat lângă ea o bună parte din după-amiază şi i-am ţinut de urât în timp ce mânca, pe o tăviţă de plastic…”]

Am lăsat la urmă două categorii de aspecte care ne revelează carențe grave în ceea ce privește cunoștințele retraducătorului în materie de norme gramaticale ale românei literare actuale:

VIII. PROBLEME de acord

1. SUBIECTUL și predicatul se află în relație de interdependență. În limba literară, predicatul verbal se acordă în număr și persoană cu numele subiect. În Aventurile fetei dezmățate, acordul se face deseori întocmai ca în limba populară și în vorbirea semidocților:

● „De atunci, găștile acelea apărea din când în când prin cartier” (p. 104) > găștile… apăreau.

● „documentele ce-mi parvenea de la agenția…” (p. 256; subiectul este pronumele relativ ce, care se acordă în gen și număr cu antecedentul documentele) > documentele ce-mi parveneau.

● „Vrea -i explice cum, de ce știi unde poate fi înălțat un stăvilar și unde nu” (p. 291) > -i explici.

– În original: „Quiere que le expliques cómo, por qué, sabes dónde se puede levantar un rompeolas y dónde no.”

– În traducerea dnei Voina-Răuț: „Vrea -i explici cum şi de ce ştii tu unde se poate ridica un dig şi unde nu?”

● „unde eu îmi făcea niște analize” (p. 319) > eufăceam…

● „niște ochelari minusculi, fără rame, care-i dădea un ușor aspect de paiață” (p. 320) > ochelari… care-i dădeau.

● „și toate astea mi-a mai trezit cheful de viață” (p. 330) > astea mi-au mai trezit.

2. ACORDUL în gen și număr al articolului genitival cu numele determinat:

● „în timpul cinelor, recepțiilor, nunților, zilelor de naștere și a întâlnirilor întâmplătoare,…” (p. 122) > timpul… și al...

3. ACORDUL în gen, număr și caz al adjectivului cu numele determinat:

● „pentru a o ajuta pe această biată Peru” (p. 14), dar la p. 66 Peru apare scris după cum se cuvine: „De parcă Paștele ar fi venit în decembrie în Peru ăsta al nostru!”

● „Se învârtea în jurul aceluiași subiect, cu pauze în care beam vin, tăcuți, fiecare absorbiți de propriile gânduri.” (p. 83). > absorbit

● „E Mrs. Richardson, soția individului ăsta flamboyant care apare acolo, cam cherchelit.” > individului ăstuia flamboaiant/individului flamboaiant

IX. CONSECUTIO TEMPORUM

Profesorul George Volceanov, un adevărat cărturar rătăcit prin cetatea de azi, traducător cu experiență, cu vocație și cu o autoritate de necontestat, se ocupă – cu un succes demn de a fi semnalat – de formarea unei echipe de tineri traducători, mai ales din engleză în română și viceversa. În „Un pic de Shakespeare și un pic mai mult despre concordanța timpurilor în traducerea literară” (în Vatra, 8 sept. 2018), reputatul shakespearolog abordează problema corespondenței timpurilor verbale în traducerile din engleză în română: «mă preocupă modul în care tratează traducătorii literari ai zilelor noastre regulile vorbirii indirecte (Indirect sau Reported Speech) și ale concordanței timpurilor (Sequence of Tenses). La o vârstă fragedă am învățat câteva reguli gramaticale elementare, pe care apoi le-am și predat altora, reguli care fac diferența dintre limbile engleză și română. În limba engleză, prezentul din vorbirea directă (în subordonatele completive directe) devine Past Tense (un timp trecut) atunci când transformăm enunțul în vorbire indirectă. Astfel, He said: “I am sorry” devine He said he was sorry. Spre deosebire de limba engleză, atât în vorbirea directă, cât și în cea indirectă, româna păstrează senzația de caracter imediat al conținutului unui enunț rostit în trecut. A spus: „Îmi pare rău”, transformat în vorbire indirectă, are corespondentul „A spus că-i pare rău.”»

Această chestiune este atât de importantă pentru traducerile literare, încât profesorul Volceanov revine cu insistență asupra tipului de greșeală menționat. În Despre concordanța timpurilor în traducerea literară din limba engleză, articol publicat în FITRALIT (numărul din august 2019), revistă online a Uniunii Scriitorilor din România, reia, cu numeroase exemple revelatoare și cu comentarii nuanțate, analiza traducerii timpurilor verbale din engleză în română.

În aceiași termeni se pune problema și în ceea ce privește consecutio temporum în relația dintre spaniolă și română. Dacă majoritatea hispaniștilor traduc corect Nu știam că ești aici prin No sabía que estabas aquí, când este vorba despre structuri de tipul Me dijo que estabas de viaje,, foarte puțini sunt cei care sunt atenți la raportul temporal dintre regentă și subordonată: Mi-a spus că erai plecat, în loc de că ești plecat. Ca și în cazul traducerilor din engleză prin imperfect, și la traducerile din spaniolă de tipul erai plecat se înțelege sensul frazei, dar din punct de vedere gramatical fraza nu respectă canoanele limbii române literare.

● p. 10: „mi-a zis că nu, era prea tânără ca să aibă un iubit.” > că nu, că este prea…

● p. 12: „Luquen s-a trezit să facă pe deșteptul zicând că chiliencele alea mici erau niște închipuite,…” > sunt niște…

● p. 107: „Dar am fost absolut sigur că ea era… ” > este…

● p. 119: „deși știam că orice relație cu fata dezmățată era destinată eșecului” > este…

● p. 193: „Dar, în afară de acele ocazii, era un copil retras și lăsa senzația că se pierdea într-o toropeală…” > Dar în afară de… lăsa senzația că se pierde…

– În original: „Pero, salvo escasas ocasiones, era un niño retraído y daba la impresión de perderse en una somnolencia…”

– L. Voina-Răuț: „Dar cu foarte puţine excepţii, era un copil retras şi dădea impresia că intră într-o somnolenţă…”

● p. 209: „Au vorbit foarte puțin. I-a spus că nu eram acasă, că eram plecat.” > nu sunt acasă, că sunt plecat.

– În original: „Cambiaron muy pocas palabras. Que yo no estaba, que estaba de viaje.”

– L. Voina-Răuț: „Au schimbat doar câteva cuvinte. Că lipseam, că eram plecat în călătorie.”

● p. 215: „Mă privea cu suspiciune, ca și cum s-ar fi temut era o farsă.” > este o…

– În original: „Me miraba inquieta, como temiendo que fuera una celada.”

– L. Voina-Răuț: „Mă privea neliniştită, temându-se să nu fie cumva vreo cursă.”

● p. 217: „Înainte de a pleca, m-a asigurat că nu credea să existe vreun pericol iminent, dar dacă peste noapte se va simți rău, să o trezesc.” > că nu crede să existe…

– În original: „Al despedirse, me aseguró que no veía ningún peligro inminente, pero que si, en el curso de la noche, se sentía mal, la despertara.”

– L. Voina-Răuț: „La plecare m-a asigurat că nu exista niciun pericol iminent, dar mi-a spus s-o trezesc dacă fata nesăbuită se simţea rău în cursul nopţii.”

● p. 219: „I-a luat din nou temperatura și tensiunea și ne-a zis că era mai bine decât în noaptea trecută… A întrebat-o pe fata dezmățată dacă avea nevoie de ceva, și ea a rugat-o să-i cumpere o perie de păr.” (și = iar) > că este mai bine… dacă are nevoie de ceva, iar ea a rugat-o

– În original: „Volvió a tomarle la temperatura y la tensión y la encontró mejor que la noche anterior… Le preguntó a la niña mala qué le hacía falta y ella le encargó una escobilla para el pelo.”

– L. Voina-Răuț: „I-a luat iarăşi temperatura şi tensiunea şi a găsit-o mai bine decât în seara precedentă… A întrebat-o pe fata nesăbuită dacă avea nevoie de ceva şi ea i-a cerut o perie de păr.”

● p. 255: „nu-mi doream altceva decât să ajung cât mai repede acasă ca să o văd, să o ating, să-i spun că o iubeam mai mult ca niciodată.” > că o iubesc…

– În original: „sólo quería llegar pronto a la casa para verla, tocarla, y hacerle saber que la amaba más que nunca.”

● p. 255: „Când am intrat în casă, l-am găsit pe Yilal învățând-o să joace șah. Ea se plângea că era foarte greu și trebuia să se gândească mult,…” > că este foarte greu și că trebuie…

– În original: „Cuando entré a la casa, encontré a Yilal enseñándole a jugar ajedrez. Ella se quejaba de que era muy difícil y exigía pensar mucho,…”

● p. 300: „Azi-dmineață auzisem despre fata lui de la unul dintre ingineri și, cum eu locuiam la Paris, m-a făcut curios, m-am gândit că poate o cunoșteam.” (și cum/locuiesc/cunosc) > și cum eu locuiesc la Paris, m-a făcut curios, m-am gândit că poate o cunosc.

– În original: „Había oído decir a uno de los ingenieros de esta mañana lo de su hija, y, como yo vivía también en París, me dio curiosidad, pensé que a lo mejor la conocía.”

– L. Voina-Răuț: „Îl auzisem pe inginer vorbind dimineaţă despre fiica lui şi, cum şi eu locuiam la Paris, am devenit curios, gândindu-mă că poate o cunoşteam.”

X. DIVERSE

– p. 14: „Să călătorească, să călătorească, să cunoască toate…” > Să călătorească, să tot călătorească, să…

– p. 30: „de pe rue de lț’Harpe,…” > de pe rue de l’Harpe/de pe strada Harpe,…

– p. 40: „disident al Partido Aprista, slab și ochelarist(!)….” > disident al Partidului Aprist, slab și cu ochelari…

[În original: „disidente del Partido Aprista, delgado y con anteojos,…”]

[În traducerea L. Voina-Răuț: „dizident al Partidului Aprist, slab şi cu ochelari”,…]

– p. 66: „El Partido Aprista Peruan” > Partidul Aprist Peruan.

– p. 141: „spunându-i să se rezume la (în comparație cu a lui) mica mea lume lingvistică” > la mica mea (în comparație cu a lui) lume lingvistică./ la mica mea lume lingvistică (în comparație cu a lui).

– p. 26: „conversațiile… la Cluny sau La Petite Source,…” vs cacofonica la La de la p. 30 și 59:

– p. 30: «În aceeași după-amiază am luat-o pe tovarășa Arlette „să mâncăm un steak frites la La Petite Hostellerie,…”» > în La Petite

– p. 59: „ne-am dus să mâncăm curry d’agneau la La Coupole” > la restaurantul La Coupole.

– p. 72: „Îi spusesem și mă gândisem și mă temusem,…” > Îi spusesem, mă gândisem și mă temusem de asta,…

[În original: „Se lo había dicho y lo había pensado y temido,…”]

[L. Voina-Răuț: „O spusesem, o gândisem şi mă temusem,…”]

– p. 240: „Caști ca doi îngerași, până când nu ești complet refăcută.” > Vom fi/Vom rămâne cuminți/caști ca doi îngerași, până când te refaci cu totul.

[În original: „Hasta que estés completamente restablecida, castos como dos angelitos.”]

[L. Voina-Răuț: „Până nu te vindeci complet, vom fi cuminţi ca doi îngeraşi.”]

Nu cunosc traducători care să nu aibă momente când îi roade îndoiala în legătură cu o opțiune sau alta. Ca retraducător, dl Mălaicu-Hondrari lasă impresia unei siguranțe de sine debordante. Necazul este că mai are nevoie de câțiva ani de studii de specialitate, dar și de un dram de sensibilitate, ca să nu mai dea senzația că a lucrat cândva ca grenadier.

Prin colegii și prin profesorii mei, am aflat că cel mai criticat traducător român din spaniolă a fost Darie Novăceanu. Am citit o parte dintre traducerile lui, am citit și criticile care i se aduc în recenziile care au fost publicate, dar cred că în comparație cu ceea ce am descoperit în „dezmățata” lui Mălaicu-Hondrari1, Novăceanu este un mic copil. Nu știu (și nici nu prezintă vreun interes) dacă Novăceanu a fost un răsfățat al regimului sau un norocos (pe atunci nu erau prea mulți hispaniști în țară, disponibili să se ocupe de traduceri), dar el avea studii de filologie spaniolă (5 ani!) și cunoștințe despre normele limbii române standard. Mălaicu-Hondrari este o instituție emblematică a inculturii lingvistice, cu grave consecințe pentru româna literară, dar și pentru volumele care poartă semnătura lui ca traducător. Traduttore, traditore!


1 O colegă îmi atrage atenția că în traducerea volumului de povestiri Las cosas que perdimos en el fuego/Ce am pierdut în foc de Mariana Enríquez, apărut în 2017 la Art, dl Mălaicu-Hondrari face o gravă confuzie între encerar „a da cu ceară, a lustrui”, derivat de la cera „ceară”, și encerrar „a închide, a încuia”, chiar în prima frază din narațiunea, El chico sucio/Copilul jegos, care deschide volumul„Mi familia cree que estoy loca porque elegí vivir en la casa familiar de Constitución, la casa de mis abuelos paternos, una mole de piedra y puertas de hierro pintadas de verde sobre la calle Virreyes, con detalles art déco y antiguos mosaicos en el suelo, tan gastados que, si se me ocurriera encerar los pisos, podría inaugurar una pista de patinaje”./„Părinții mei cred că-s nebună pentru că am ales să trăiesc în casa care a aparținut bunicilor din partea tatălui, în cartierul Constitución, o măgăoaie de piatră și uși de fier vopsite în verde, dând în strada Virreyes, cu elemente [de] art déco și mozaic vechi pe jos, atât de tocit, încât dacă mi-ar da prin cap să încui toate încăperile, aș putea inaugura un patinoar”. Este inexplicabilă și înlocuirea lui sucio „murdar” cu mugroso „jegos” (un hiponim substituit cu hiperonimul său!).

Articolul precedent”Fata cea rea”
Articolul următorProza lui Mario Vargas Llosa este depreciată printr-o nouă retraducere*

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns