Proza lui Mario Vargas Llosa este depreciată printr-o nouă retraducere*

5
1431

Nu a trecut multă vreme de când în Observator cultural și în Revista de traduceri literare era semnalată apariția unei retraduceri din opera lui Mario Vargas Llosa sub semnătura unei necunoscute/inexistente traducătoare, pe nume Gabriela Ionescu (vezi https://www.fitralit.ro/30-04-2021-retraducere-vs-plagiat/ de Coman Lupu, articol apărut inițial în Observator cultural și preluat în publicația noastră, unde au apărut și alte articole pe aceeași temă, vezi: https://www.fitralit.ro/30-04-2021-ratacirile-fetei-nesabuite-care-a-luat-parte-la-joc-din-crestet-pana-n-talpi-si-a-cam-ramas-de-caruta/ sub semnătura Lilianei Pleșa Iacob și https://www.fitralit.ro/30-04-2021-editura-humanitas-si-avatarurile-retraducerii-literare/  semnată de redacția revistei noastre).

Și ne întrebăm în mai multe articole ce urmează (dintre care cel mai important este: https://www.fitralit.ro/31-10-2023-ratacirile-fetei-nesabuite-vs-aventurile-fetei-dezmatate/), cum de se face că Editura Humanitas Fiction a făcut în așa fel încât opera lui Mario Vargas Llosa, după ce a fost transpusă în limba română în anul 2010 de o hispanistă reputată, Luminița Voina-Răuț, să sufere două retraduceri, una sus-amintită, în anul 2016 (republicată în anul 2020), după care la trei ani de zile suferă încă o retraducere 2023. Două retraduceri în 13 ani. Chiar era nevoie?

Mario Vargas Llosa, Aventurile fetei dezmățate, traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Humanitas Fiction, 2023


Având în vedere problemele de teorie a traducerii și de natură morală născute de prima retraducere, am considerat că este interesant pentru breasla traducătorilor literari și nu numai, să supunem atenției această a doua retraducere, semnată de domnul Marin Mălaicu-Hondrari, unor hispaniști, deci specialiști în materie. Nu vom intra în detalii, pentru că cele trei analize ce urmează sunt concludente. O să vedem în ce măsură traducerea menționată în notă este pe măsura unui mare prozator, laureat al Premiului Nobel, de curând primit ca membru al Academiei Franceze, cu toate că nu este cetățean francez sau scriitor de limbă franceză.

Și rezultatele analizelor au fost dezamăgitoare. Termenul ”suferă” nu a fost ales la întâmplare pentru a caracteriza rezultatul întreprinderii ultimului retraducător.

Fitralit a obișnuit în general cititorii revistei noastre să prezinte în primul rând reușitele în domeniul pe care-l iubim atât de mult, traducerea literară, dar și, uneori, retroversiunea. An de an onorăm cele mai bune traduceri literare cu premii acordate de un juriu de specialitate. Nu ne vom da însă înapoi de la a analiza cu obiectivitate și profesionalism, de la a expune breslei traduceri literare care nu îndeplinesc uneori minime norme și criterii ale transpunerii unui text în limba română. Nu ne vom da înapoi de la a critica traduceri literare care nu corespund exigențelor pe care le avem de la un traducător literar. Cu atât mai mult când este vorba de o mare personalitate a culturii universale cum este Mario Vargas Llosa și cu atât mai mult cu cât este vorba despre o editură de prestigiu, Editura Humanitas, de la care ne așteptam la calitate și profesionalism, și nu la veleitarism.


*Mario Vargas Llosa, Aventurile fetei dezmățate, traducere de Marin Mălaicu-Hondragi, Editura Humanitas Fiction, 2023

Articolul precedentRătăcirile fetei nesăbuite vs Aventurile fetei dezmățate
Articolul următorPeter Sragher, Cum s-a trezit Picasso în sufletul pictorilor români*

5 COMENTARII

  1. Articolul este pertinent. Chiar dacă folosește argumente ad hominem, este foarte bine scris, cu analiză pe text și tot tacâmul necesar unei critici științifice textuale. Și e normal ca marea gașcă a `literaților` de la noi să se agite și să-l atace pe autorul acestui articol. Greșelile de traducere ale lui Mălaicu Hondrarii sunt ridicole (ca să nu spun agramate). Iar așa ceva n-ar trebui să suporte niciun fel de clemență.

  2. Cred că problema nu este de cantitate, ci de calitate. Ca s-au publicat două sau mai multe traduceri din scelași autor la intervale apropiate in timp nu contrază. Importantă e calitatea acestor traduceri (fidelitate, elegantă a expunerii etc.) . Cu cât apar mai multe traduceri dintr/un autor important, cu atât mai bine!

    • desigur, suntem de acord cu dumneavoastră că ceea ce primează este calitatea unei traduceri literare. în articolele menționate anterior prin linkurile oferite cititorilor (apărute în revista noastră și în ”observator cultural” în anul 2021) au fost suficiente argumente în care s-a demonstrat că este vorba de o traducere deficitară, mai mult, s-a considerat că există multe motive a se considera că avem de a face cu un plagiat (sunt linkurile la articole și le puteți reciti), dar și cu o traducătoare necunoscută de hispaniști.
      nu există niciun argument pentru a se efectueze retraduceri la intervale atât de scurte. varianta 2 a reapărut și în 2020, iar peste 3 ani o alta. aici avem opinii divergente.

  3. Nu am înțeles, dacă și in ce fel ultima traducere din Lhosa apărută la Humanitas e necorespunzătoare. Faptul că su apărut două sau mai multe traduceri din același autor la intervale apropiate in timp nu mi se pare incriminatul. Sau poate nu am înțeles eu bine obiecțiile, motiv pentru care imi crr scuze.

Lasă un răspuns