Proza lui Mario Vargas Llosa este depreciată printr-o nouă retraducere*

Nu a trecut multă vreme de când în Observator cultural și în Revista de traduceri literare era semnalată apariția unei retraduceri din opera lui Mario Vargas Llosa sub semnătura unei necunoscute/inexistente traducătoare, pe nume Gabriela Ionescu (vezi https://www.fitralit.ro/30-04-2021-retraducere-vs-plagiat/ de Coman Lupu, articol apărut inițial în Observator cultural și preluat în publicația noastră, unde au apărut și alte articole pe aceeași temă, vezi: https://www.fitralit.ro/30-04-2021-ratacirile-fetei-nesabuite-care-a-luat-parte-la-joc-din-crestet-pana-n-talpi-si-a-cam-ramas-de-caruta/ sub semnătura Lilianei Pleșa Iacob și https://www.fitralit.ro/30-04-2021-editura-humanitas-si-avatarurile-retraducerii-literare/  semnată de redacția revistei noastre).

Și ne întrebăm în mai multe articole ce urmează (dintre care cel mai important este: https://www.fitralit.ro/31-10-2023-ratacirile-fetei-nesabuite-vs-aventurile-fetei-dezmatate/), cum de se face că Editura Humanitas Fiction a făcut în așa fel încât opera lui Mario Vargas Llosa, după ce a fost transpusă în limba română în anul 2010 de o hispanistă reputată, Luminița Voina-Răuț, să sufere două retraduceri, una sus-amintită, în anul 2016 (republicată în anul 2020), după care la trei ani de zile suferă încă o retraducere 2023. Două retraduceri în 13 ani. Chiar era nevoie?

Având în vedere problemele de teorie a traducerii și de natură morală născute de prima retraducere, am considerat că este interesant pentru breasla traducătorilor literari și nu numai, să supunem atenției această a doua retraducere, semnată de domnul Marin Mălaicu-Hondrari, unor hispaniști, deci specialiști în materie. Nu vom intra în detalii, pentru că cele trei analize ce urmează sunt concludente. O să vedem în ce măsură traducerea menționată în notă este pe măsura unui mare prozator, laureat al Premiului Nobel, de curând primit ca membru al Academiei Franceze, cu toate că nu este cetățean francez sau scriitor de limbă franceză.

Și rezultatele analizelor au fost dezamăgitoare. Termenul ”suferă” nu a fost ales la întâmplare pentru a caracteriza rezultatul întreprinderii ultimului retraducător.

Fitralit a obișnuit în general cititorii revistei noastre să prezinte în primul rând reușitele în domeniul pe care-l iubim atât de mult, traducerea literară, dar și, uneori, retroversiunea. An de an onorăm cele mai bune traduceri literare cu premii acordate de un juriu de specialitate. Nu ne vom da însă înapoi de la a analiza cu obiectivitate și profesionalism, de la a expune breslei traduceri literare care nu îndeplinesc uneori minime norme și criterii ale transpunerii unui text în limba română. Nu ne vom da înapoi de la a critica traduceri literare care nu corespund exigențelor pe care le avem de la un traducător literar. Cu atât mai mult când este vorba de o mare personalitate a culturii universale cum este Mario Vargas Llosa și cu atât mai mult cu cât este vorba despre o editură de prestigiu, Editura Humanitas, de la care ne așteptam la calitate și profesionalism, și nu la veleitarism.

_{*Mario Vargas Llosa, Aventurile fetei dezmățate, traducere de Marin Mălaicu-Hondragi, Editura Humanitas Fiction, 2023}