Angela Bratsou, Cum ajunge „Casa Poeziei din Grecia” în sufletul iubitorilor de poezie din România

0
372

«Η ιδιότητα του καλού ποιητή προϋποθέτει την ιδιότητα του καλού αναγνώστη»

„Statutul de poet bun presupune existența statutului de bun cititor”
T. K.

Prezentare și traducere de Angela Bratsou
Prezentare și traducere de Angela Bratsou

La sfârșitul anului 2022, ieșea de la tipar un volum bilingv de poezie contemporană greacă: CASA POEZIEI TAKIS SINOPOULOS ȘI PRIETENII EI GRECI / ΤΟ ΣΠΙΤΙ ΤΗΣ ΠΟΙΗΣΗΣ ΤΑΚΗΣ ΣΙΝΟΠΟΥΛΟΣ ΚΑΙ ΟΙ ΕΛΛΗΝΕΣ ΦΙΛΟΙ ΤΟΥ. Sub egida a două instituții culturale de frunte în țările lor – Fundația Takis Sinopoulos din Grecia și Filiala București-Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit) -, Editura Uniunii Elene din România (UER Press) a publicat la sfârșitul anului 2022, în condiții grafice de excepție, poemele a douăzeci și cinci de scriitori greci, precum și rodul muncii de interpretare a acestora, realizat de trei traducători: Stavros Deligiorgis, Luminița Kotsopoulou și Angela Bratsou.

Volumul a fost conceput ca o selecție făcută de traducători, care au dorit să prezinte cititorilor români nume foarte importante și reprezentative ale poeziei contemporane grecești; de aceea, l-au și dedicat poetului Takis Sinopoulos [poet și pictor aparținând primei generații postbelice], precum și Fundației cu același nume, căreia acesta i-a dăruit spațiul necesar pentru a adăposti atelierele de scriere poetică, îndrumate astăzi de două poete și traducătoare foarte renumite: Tasoula Karageorgiou (secția greacă) și Liana Sakelliou (secția engleză). Pe bună dreptate deci, fundația poartă și numele de Casa poeziei elene.

Cei douăzeci și cinci de poeți care au fost chemați și au consimțit să participe la această antologie sunt, de asemenea, nume reprezentative ale poeziei contemporane elene, din generații și curente foarte diferite, având însă cu toții un element comun: legătura fiecăruia, mai strânsă sau mai largă, cu Fundația Takis Sinopoulos.

Am ales să începem prezentarea eșantioanelor poetice grecești prin două voci feminine:

TASOULA KARAGEORGIOU, pe care statutul de filolog și studiile de doctorat în filologie clasică o determină să practice poezia nu ca pe o simplă ocupație, ci ca pe o atitudine de viață. A predat poezia greacă veche și greacă modernă ca profesor și consilier școlar în învățământul secundar. Predând, în paralel reînvață, împreună cu studenții și elevii ei, marile capodopere ale discursului poetic grec, pornind de la Homer, Sappho, marii poeți tragici și Aristofan până la Solomos, Calvos, Karyotakis, Cavafis, Seferis și Elytis. Poetica Tasoulei Karageorgiou se bazează pe spiritualitatea Greciei antice, de unde își trage seva, și, mai presus de toate, din atitudinea ei conștientă și punctul de vedere că anumite opere de artă pot inspira, ghida și da viață noilor creații. Opera ei constituie o întâlnire poetică a două spații și timpuri ce par îndepărtate și separate, dar, în realitate, sunt strâns legate sub semnul Greciei unitare, un univers al omului și al artelor.

La rândul ei, IRO NIKOPOULOU creează volume de poezii asemănătoare unor expoziții de pictură. Pictoriță fiind, poeta are, în plus, capacitatea dovedită de a îmbogăți impresia poetică cu profunzimi atât vizuale, cât și conceptuale. Deși emblema thanatos este adeseori punctul de pornire, poetica pe care ne-o propun compozițiile ei sunt viața și arta, cu luptele lor insolubile din perspectiva realității crude: singurătatea artistului în orașul tentacular (cum ar zice Émile Verhaeren), năpădit de ciment și cu parcuri inexistente, e sporită și printr-o tehnică depersonalizantă, ca ecou al fenomenului imigraționist din veacurile XX și XXI.

Scrierea lui Iro Nikopoulou este adesea multistratificată. Mărturisește că „este un copil cu multă imaginație, cu o curiozitate ascuțită pentru orice și cu o atitudine optimistă, deși recurge adesea la o gândire melancolică”. Nu este întâmplătoare alegerea unui text al ei care încheie volumul, vorbind de cromatica gri a picturilor lui Takis Sinopoulos.

Înainte de orice altă generalizare despre prezenta sinergie traductologică și după ce s-a convenit în mod tacit ca fiecare dintre cei trei traducători să fie citit

Hangzhou, Dans tradițional chinez sub un pavilion pe malul West Lake, foto – Peter Sragher

Fiecare traducător a început să-și dea seama că este atât editorul poetic, cât și, în plus, criticul celorlalți doi

de ceilalți doi, ideea unei „directive” stilistice sau estetice singulare pentru întreaga lucrare nu a fost emisă niciodată, de nimeni. Datorită încrederii inerente în simțul critic și în competența empirică ale fiecăruia dintre noi față de ceilalți, în scurt timp fiecare dintre traducători a început să-și dea seama că el era atât editorul poetic, cât și, în plus, criticul celorlalți doi.

Cartea prietenilor Casei lui Takis Sinopoulos NU ESTE o lucrare de tipul „translation by committee!” Lecturile corective, în curs de desfășurare, pe care fiecare membru al grupului le-a făcut la și pentru ceilalți doi membri nu au fost diferite cu nimic de modificările pe care este chemat să le facă oricare scriitor propriei lucrări atât înainte de a o preda, ca de obicei, cât și decenii după publicarea acesteia. Semnatara acestui referat introductiv – două poete cu biografiile lor, însoțite de câteva poezii din fiecare – face singura excepție de la metoda triunghiulară în ceea ce privește corpul principal al cărții, dar este condusă de aceeași încredere și de același spirit performativ al grupului, atunci când acesta a lucrat și a cântărit tot conținutul creativ, în fazele de tranziție ale nașterii sale.

Cu siguranță, grupul nu a pierdut niciodată din vedere principiile stricte ale valorii scrierii originalelor și, de fapt, de la început s-a bucurat și de dimensiunea muzicală a ritmurilor și pauzelor diverselor voci ale acestora. În special, alegerea celor două poete de mai sus a fost făcută, fără nicio consultare internă a întregului grup, în principal pentru a facilita gestionarea trimiterilor necesare la texte care nu necesită neapărat cunoștințe de literatură clasică. Simpla evidențiere a utilizării punctuației de către una dintre poetele elene, spre deosebire de cealaltă, nu numai că nu necesită doctorate universitare pentru a fi exprimată, dar, pe de altă parte, nici cititorului român nu-i va scăpa aprecierea nemijlocită a poeticii mai experimentale sau mai sofisticate din punct de vedere morfologic. Eventual, cititorul străin poate observa că experiența i se îmbogățește, intuitiv, și prin corelațiile pe care le poate face între tematica poeziilor și relația pe care o proiectează fiecare poetă, cu întregul spectru al mijloacelor vizibile ale limbajului propriu. Cititorul nu va găsi pe pagina tipărită doar ceea ce-i spune poeta, el se va inspira din ceea ce gândește aceasta, în timp ce îi vorbește, despre acea persoană care o citește, despre ea însăși în timp ce un străin sau o străină o ascultă, despre dansul celor doi în sunetele unui text versificat, ale unei proze scurte sau ale unui prosimetrum.

Transpunerea în limba română a poeziilor acestor două poete, dar și transmiterea mesajelor subînțelese – sau doar creionate – a fost pentru echipa traducătorilor un proces pe cât de revelator, tot atât de provocator. Vă invităm deci să lecturați două exemple de κάλλος / frumusețe poetică contemporană grecească și, sperăm, în sensul mai larg istoric al cuvântului, Europeană.

Pentru cei trei traducători (Stavros Deligiorgis, Luminița Kotsopoulou, Angela Bratsou) semnează, de data aceasta, Angela Bratsou.

Articolul precedentΤασούλα Καραγεωργίου, Ο μαρμάρινος ταύρος / Tasoula Karageorgiou, Taurul de marmură
Articolul următorLanțuri, Szabó Dorottya, Înlănțuiri

Lasă un răspuns