[VIDEO] – Colocviile de Traduceri Literare 25 – Traducătorii literari pe șantierul lor

1
353

Trebuie de la început spus că doamna Viorica Nișcov a fost o revelație: cât de bine a putut comenta fragmentele și creația de tinerețe a lui Ernst Jünger, și anume volumul ”În furtuni de oțel”, cât de competent a reușit să treacă de la o dificultate din domeniul limbajului militar la chestiuni de traducere obișnuite. Așa că la finalul discuției îi spuneam că avea alura unei profesoare universitare în toată regula. A zâmbit, modestă, dar știam că nu a fost o laudă la adresa domniei-sale. Așa că a fost o mare plăcere să o auzim despre laboratorul ei de traducere. Ne-a pus, cum veți vedea în video, în vedere și a scos la vedere dificultățile de traducere ale textului german de acum aproape un secol.

A urmat Teodor Palic,unul dintre puținii traducători literari din limba finlandeză, o limbă însușită la deplină maturitate, când a emigrat în Finlanda. În ciuda pregătirii sale, inginer, s-a apropiat atât de mult de literatură, a început să iubească atât de mult literatura finlandeză, încât l-a tradus pe monstrul sacru al prozei in țara lacurilor, Mika Waltari. Și noi am discutat în acea seară de octombrie ”Amanții Bizanțului”, o carte care l-a fascinat și ne-a fascinat, atunci când am ascultat câteva fragmente. Ne-a povestit cum este să traduci dintr-o limbă atât de diferită de cele indo-europeane, dar și despre acribia, seriozitatea cu care s-a aplecat asupra prozatorului finlandez. Cum este să schimbi precizia șurubului în adecvarea expresiei celei mai fericite în limba română. O schimbare care necesită talent și inspirație.

Radu Mihai Alexe, reprezentant al noii generații de germaniști, ne-a mărturisit că a avut noroc prin aceea că s-a apropiat de această carte cu răbdare. A reușit și să decripteze limbajul argotic ale Juliei Zeh în cartea ”Vulturi și îngeri” abia datorită faptului că a locuit și el la Viena și a reușit să se priceapă după ceva vreme wienerisch, adică dialectul Vienei, care se deosebește de germana cultă. Și are o mare tradiție în literature austriacă, atât în epoca interbelică, dar și printre poeții austrieci contemporani. Așa că experiența directă a jucat în cazul lui un rol esențial în deslușirea limbajului în cele mai intime înțelesuri.

Trei traducători literari, fiecare un destin diferit, cu atât mai interesant de descoperit.

Ne-am bucurat că am putut da glas unor colegi și unei colege care n-au mai apărut la Colocviile noastre, intrând în laboratorul creației lor, pentru bucuria noastră și descoperirea lor.

Manifestarea a avut loc la BIBLIOTECA METROPOLITANĂ BUCUREȘTI (Biblioteca Sadoveanu) din str. TACHE IONESCU nr. 4, în data de 20 octombrie 2016.

Eveniment finanțat de Uniunea Scriitorilor din România prin programul de lecturi publice 2016.

Vizionare plăcută.

1 COMENTARIU

  1. Serioasă și competentă, vrednică de admirat a fost experiența de traducere a doamnei Viorica Nișcov și a domnului Teodor Palic. Cât despre domnul Alexe, având în vedere tinerețea dumnealui, nu e lipsit de importanță să-i semnalăm o greșeală de limbă română literară : limba română literară n-a adoptat încă barbarismul deja, luat din franceză. Pentru o propoziție ca : „Deja a venit” româna literară are o variantă directă, scurtă, armonioasă și frumoasă : „A și venit”, în care „și” , aici adverb de timp, își are locul său firesc și nu există nici un motiv să fie înlocuit cu greoiul și încă neacceptatul „deja”. Cei care-l folosesc o fac fie pentru că nu cunosc bine limba literară fie din lene. Un traducător dintr-o limbă străină în limba română trebuie să cunoască perfect limba română literară, el având statut de scriitor, ca și autorul tradus.

Lasă un răspuns