Adam Mickiewicz, Sonete din Crimeea*

0
253

prezentare și traducere de Constantin Geambașu și Passionaria Stoicescu

Adam Mickiewicz (1798–1855), poet, publicist, filozof, profesor, organizator al luptei pentru independență, este considerat până astăzi părintele romantismului polonez. Volumul de Balade și romanțe, publicat în anul 1822, a marcat începutul perioadei romantice în Polonia. În afară de balade și romanțe, Mickiewicz a scris poeme digresive (Grażyna, Konrad Wallenrod), sonete (Sonete din Crimeea, Sonete din Odesa), drama filozofică Moșii și epopeea națională Pan Tadeusz, „ultimul epos al culturii nobiliare poloneze“. Paralel cu activitatea literară, s-a remarcat ca lider al emigrației poloneze la Paris. A ținut la Collège de France cursuri de literaturi slave, cu mare impact asupra tinerilor auditori din numeroase țări ale Europei Centrale și de Sud-Est. A participat activ la organizarea legiunilor poloneze în lupta împotriva țarismului. A avut o influență uriașă asupra modelării și menținerii conștiinței naționale poloneze, rămânând până astăzi una dintre cele mai pregnante personalități ale literaturii și culturii polone și universale.

În limba română, au apărut următoarele traduceri: Pan Tadeusz, traducere de Miron Radu Paraschivescu, prefață de Olga Zaicik, ESPLA, București, 1956; Poezii, traducere de Vlaicu Bârna, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu, ESPLA, București, 1957; Poezii, traducere de Miron Radu Paraschivescu, Editura Tineretului, București, 1959; Versuri alese, antologie, prefață și tabel cronologic de Nicolae Mareș, Minerva, București, 1978; Balade și romanțe, traducere de Ion Petrică, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Passionaria Stoicescu și Vlaicu Bîrna, Univers, București, 1998; Sonete din Crimeea/Sonety Krymskie, ediție bilingvă, traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu, prefață și note de Constantin Geambașu, Editura Paideia, București, 2005; Balade și romanțe. Sonete din Crimeea, traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu, prefață de Bogusław Dopart, postfață și note de Constantin Geambașu, Editura Eikon, București, 2022.

Traducerile pe care vi le propunem au fost republicate de către Constantin Geambașu și Passionaria Stoicescu anul trecut, când polonezii au sărbătorit Anul Romantismului Polonez. (Fitralit)

***

Stepele de la Akerman

 

Plutesc pe revărsarea uscatului ocean,

În verde, car se-afundă ca lotca, trecător;

Prin val de lunci în foşnet, prin ca de apă flori,

Şi ocolesc ostrovul cu ierburi de mărgean.

 

Se lasă-amurg, niciunde nu-i cale sau troian;

Văd cerul, stele caut, cârmace luntrelor;

Luceşte-un nor în zare? Luceafăr suie-n zbor?

Un sclipăt este Nistrul, o lampă Akerman.

 

Să stăm aşa! Ce tihnă! Cocorii-n zbor zălud

I-aud, deşi nici vultur în nori n-ar şti c-au mas;

Simt legănat de flutur în firul ierbii crud,

 

Când piept lucios de şarpe prin bozii e-n popas.

În acest calm, urechea mi-ascut cât glas s-aud

Din Lituania. – Mergem, nu strigă nici un glas.

Ivan Konstantinovich Aivazovsky. Priveliște în Crimeea la apus (1862)

 

 

Corabia

Freamăt mai mare, umbre târâte ne-ncetat,

Matrozu-n scară urcă, fiţi pregătiţi, copii!

E sus, atârnă-n pânza ce nu o poţi zări,

Pândind ca un păianjen mişcarea încordat.

 

Vânt, vânt! Ce trist e vasul, se smulge din strânsori,

Se-avântă, se afundă-n vârtejul înspumat,

Greabănu-i sus, pe valuri spre stele s-a-nălţat,

Cu fruntea taie norii şi prinde vântu-n zbor.

 

Şi sufletu-mi aleargă-n catargul avântat,

Şi îmi tresaltă gândul ca pânza fluturând,

Iar ţipătu-mi se-mbină cu-alaiul cel zurliu;

 

Braţele-ntind, pe pieptul corăbiei lăsat,

Chiar pieptul meu se pare că o grăbeşte blând:

Ca fulgu-s! Vesel! Tandru! Sunt pasăre şi ştiu!

 

Bahcisarai

Deşi pustiu, întins e Ghiraiul cel regesc!

Mândrele frunţi de paşă culoare-au măturat,

Tronuri, sofale, alcovuri, iubirilor cald pat,

Le sare-acum lăcusta şi şerpi le-ncolăcesc.

 

Prin largi ferestre, volburi buiră-n viu frunzar,

Surzii pereţi suindu-i şi bolţile umplând,

În numele naturii geniul uman sfidând,

Scrie acum „ruină“ din ce-a fost Balsazar.

 

Un vas tăiat în marmuri e-n sală străveziu;

Din tot haremul numai fântâna a rămas

Şi, plâns sorbind, de perlă, se vaietă-n pustiu:

 

„Amor, putere, glorii, pe unde sunteţi azi?

Seacă izvor, da-n veacuri simbolul vostru-i viu.

O, voi v-aţi dus! Ruşine! Doar apa a rămas“

______________________________

din: Adam Mikiewicz, Balade și romanțe. Sonete din Crimeea, traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu, prefață de Bogusław Dopart, postfață și note de Constantin Geambașu, Editura Eikon, București, 2022


1 Adam Mickiewicz, Balade și romanțe. Sonete din Crimeea, Eikon, București, 2022, pp. 107, 109, 112.
2 Oraş în Crimeea, întemeiat în secolul al XVI-lea de Mengli-Ghirei, al cărui nume înseamnă livadă înfloritoare. După Kirk-Ora (Ciufut-Kale), a devenit capitala hanatului din Crimeea.

Articolul precedentAdam Mickiewicz, Cărțile poporului polonez*
Articolul următorMesajul mesianic în romantismul polonez

Lasă un răspuns