O traducere cu totul aparte a domnului Mihai Hafia Traista
Nu acesta a fost titlul Colocviilor noastre în care am prezentat o traducere cu totul aparte a domnului Mihai Hafia Traista, prozator și traducător literar, membru activ al comunității ucrainene din România. Am ales acest titlu pentru revista noastră, gândindu-mă și la Festivalul internațional de poezie de la Medellín din Columbia, cel mai frumos festival de poezie la care am fost vreodată. Și am fost la mai multe, pe patru continente. Festivalul de la Medellín s-a născut din teroarea în care era învăluit orașul columbian de cartelul de droguri al lui Pablo Escobar. Așa că, în mijlocul terorii zilnice, unde oameni nevinovați erau uciși, Fernando Rendo, poet, împreună cu soția sa de atunci, au hotărât să creeze un festival de poezie. Și, în mijlocul catastrofei umane, s-a născut acest festival care de peste treizeci de ani adună poeți din toată lumea. Și care s-a impus în peisajul festivalurilor de poezie din întreaga lume. Unul dintre visele lui Fernando este să se organizeze un festival al festivalurilor de poezie. Până acum nu s-a putut, dar Fernando nu se lasă. Așa a gândit și simțit el atunci: să pună frumusețea în fața răului.
Nu altfel este gândită nici antologia Mecanisme de apărare, Editura Muzeelor Literare Iași, 2025, gândită de Mihai Hafia Traista. Pe frontul ostilităților din războiului nedrept al Rusiei împotriva Ucrainei – unde, ca și în Columbia, mor oameni nevinovați –, iată că au luptat și murit sportivi și intelectuali ucraineni, străini solidari cu Ucraina, dar și scriitori ucraineni. Unii au supraviețuit. Și Mihai Hafia Traista a descoperit doisprezece – poate numărul amintește de cei doisprezece apostoli ai lui Isus Hristos…, poate amintește de cavalerii Mesei Rotunde ai regelui Arthur… –, care luptă nu numai cu arma în mână, ci și cu poezia și proza lor împotriva agresiunii rusești. Ei transformă sentimentele, durerea, suferința, iubirea, așteptările, disperarea, puterea lor, dar și măiestria simțirii, tot ce cuprinde viața, tot ce se află în luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul – toate acestea le-au adunat în cuvinte și fraze, creând pentru alții o poveste ruptă din realitatea crudă, arătând nu numai ce se întâmplă pe front, ci și cu ei, ce se petrece cu și în țara lor.
Am purtat discuția la gazda noastră, Biblioteca Metropolitană București, și ne-am bucurat și de trei videouri cu trei dintre scriitori, trimise chiar de pe front. În articolele următoare, veți avea prilejul să citiți și scrierile lor (vezi: …., … și ….).
Înainte de prezentul video, pe care vi-l oferim cu drag, domnul Mihai Hafia Traista a scris un material în care ne relatează cum a alcătuit antologia, dar scoate în evidențiă și o serie de dificultăți întâmpinate în traducerea textelor literare. Odată cu antologia, publicată de Muzeele Naționale ale Literaturii din Iași și FILIT în luna octombrie 2025, l-am descoperit și pe traducătorul literar și prozatorul Mihai Hafia Traista, prilej cu care domnia sa a venit și cu doi dintre scriitorii ucraineni care-și luaseră permisie de pe front ca să-și prezinte scrierile.
Am citit în octombrie 2025, la Iași, la FILIT, pe nerăsuflate o proză a uneia dintre scriitoare, care nu făcea din război un motiv de lamentație continuă. Ea e reușit să povestească totul extrem de captivant – nu puteam lăsa textul din mână! –, cu un real talent de scriitoare aflată atunci pe front și care lupta pentru țara ei nu numai cu arma în mână, ci și prin cuvinte. Cuvinte de forța celor care, odinioară, au dărâmat Cetatea Ierihonului. Așadar, cum se spune mai nou, nu trâmbițele au dărâmat antica Cetate, ci cuvintele. Pe care scriitoarea ucraineană le are în suflet și le proiectează, aidoma unor drone inteligente, asupra dușmanului. Cine știe, poate istoria din Antichitate se va repeta…
