Despre o apariție editorială de excepție
Motto: Mă situez de partea acelora care cred că fidelitatea poate fi doar aproximată.
Viorica Nișcov
În anul 1982, a apărut, la Editura Litera, antologia de poezii Aer cu diamante, ce reunește creații a patru poeți ai Cenaclului de Luni, păstorit illo tempore de Profesorul Nicolae Manolescu – Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan –, creatori ce s-au dovedit, în decursul vremii, purtătorii de făclie ai unei conștiințe de generație coerente, temeinic așezate în tiparul genuin al văzutelor și nevăzutelor unui univers poetic în fierbere.
Reeditarea volumului a fost realizată în anul 2010 de Editura Humanitas, dovadă certă că „mesajul și universul său formal“ își câștigaseră drept de cetate în lumea valorilor de netăgăduit ale creației spirituale.
Dar iată că, în anul 2021, Societatea Culturală Holnap din Oradea a scos la lumină, cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice, traducerea în limba maghiară a acestei antologii, cu titlul Gyémántlégkör (îngrijitor de ediție: André Ferenc; consultant de specialitate: Peter Sragher – neobosit mentor a nenumărate asemenea acțiuni cultural-editoriale). Întreprindere pe cât de temerară, pe atât de dificilă în resorturile ei tehnice și formale, care a beneficiat însă plenar de știința/arta traducerii focalizate continuu pe înalta calitate, emblemă vocațională a Școlii de traductologie păstorite de Profesorul George Volceanov (la rândul său, erudit tălmăcitor al operei shakespeariene, și nu numai).
Cei patru poeți de limbă română – prezenți cu patruzeci și cinci de creații – au beneficiat, pentru transpunerea în limba maghiară, de aportul talentului complex și rafinat a șapte importanți traducători ai vremurilor noastre, admirabili poeți ei înșiși: Ferenc André (șase poeme traduse), Johanna Bertóti (șase), Péter Demény (trei), Zsigmond Fülöp (șase), Henriette Kemenes (șase), Tamás Mihók (șase), László Szűcs (două) – care au confirmat, prin subtilitatea abordărilor, comunitatea profundă de afinități și înrudiri cu poeții traduși, ce alimentează, de fapt, și pun în evidență consubstanțialitatea mesajelor lor poetice.
În micul studiu introductiv „Bilete de papagal“ („Sorsjegyek“), Profesorul Nicolae Manolescu prezintă, în crochiuri sugestive, portretele in vivo ale celor patru poeți prezenți în volum. Reproducem mai jos fragmente, de natură să lumineze – în forță sau în interesante clarobscururi – caracterul, talentul, imaginația, mintea, spiritul și chiar aspectul fizic ale celor patru actori de pe mirabila scenă – devenită amintire („vai, ce repede viața noastră devine amintire“ – exclamă Profesorul) – a Cenaclurilor de luni:
„Traian T. Coșovei, [este un] poet plin de spontaneitate, disponibil pentru formule diverse, melancolic sub o aparență de umor, profund sub o aparență de joc și artificiu. De la primele versuri citite, mi-am dat seama că e un poet format; abia mai târziu am înțeles că scria relativ ușor, grație unei fantezii curgătoare de imagini, într-atât poeziile lui păreau de clar conturate și «lucrate». Coșovei e un sudic, friabil sufletește, instabil, influențabil, sub înfățișarea încă a unui nordic, blond și cu ochi verzi, politicos, seducător și diplomatic.“
„Florin Iaru pare o făptură închipuită de Modigliani, înalt, subțire, cu mâini și picioare lungi, părând mereu gata a se răsuci în jurul unor tulpini nevăzute. El este întruparea ingenuității calculate, în sensul că-și interiorizează atât de bine cultura, tehnica specifică, modelul, încât să le facă să pară natură, inventivitate liberă și originalitate deplină. Iaru are o eleganță discretă a sentimentului care nu doar farmecă, dar și garantează de adâncimea lui. În ciuda unei aparente stabilități interioare, este un mare vulnerabil.“
„Ion Stratan are o mustață de palicar și un zâmbet de fecioară. Inteligența îi e ascuțită, vie, străpungătoare: n-o folosește însă decât rareori spre a tăia sau lovi. E atașant, calin și probabil una din acele ființe făcute să se devoteze. […] Sintaxa [lui] trăiește din elipse. Ceea ce arată la Stratan vocația modificării structurilor limbii, la nivelul nucleelor și al imenselor forțe ce sălășluiesc în ele.“
„…De la Nichita Stănescu, niciun poet nu este mai modern în limbaj decât Mircea Cărtărescu: rezervele, depozitele tradiționale de cuvinte poetice sunt înlocuite de altele, noi, din domeniul tehnicii și al științelor exacte. Imaginația lexicală este la Cărtărescu nesfârșită. Sub apa și focul cuvintelor, se ascunde ochiul vizionar, în care se formează imaginile altei realități decât aceea comună. Rezervat, afabil, timid în societate, Cărtărescu e de fapt un obsedat al lumii lui magice, miraculoase de cuvinte, pe care o locuiește ca pe un infern confortabil: îl trădează privirea teribil de fixă, ochii din adâncul capului, care nu sunt deschiși pentru ce se vede.“
Aceste crochiuri sunt de natură să faciliteze – sugerat – inițierea cititorului în universul creației celor patru poeți prin portretele pe care Profesorul li le face și pe care le așază în rama aurită a definitivului valoric. Căci ce ireductibilă originalitate, ce altă vibrație îi induce privitorului – tălmăcitorului – autorul unor astfel de portrete decât pe cel care stimulează din plin izvorul sugestiei, germenul fecund, punctul de pornire spre aura muzicală a semnificanților sonori? În acțiunea de tălmăcire a textelor antologiei, spiritul traducătorilor beneficiază de ecoul dinamic pe care li-l induc sugestiile de cadențe, inflexiuni și caractere comune, traducătorii trăind pe deplin în continuitatea reală, ce leagă creatori deosebiți, unindu-i sub semnul aceluiași stil, cu contribuția de neînlocuit a propriei lor originalități.
Talentul și, mai cu seamă, arta de a traduce a celor șapte tălmăcitori se întâlnesc cu vocile prietene ale celor patru poeți, cristalizându-se finalmente în marea bucurie spirituală a lecturii de calitate. Virtualitățile proliferante ale poemelor românești se regăsesc, în cea mai mare măsură, în discursul poeziei de limbă maghiară, ele vibrând, de fapt, sub semnul aceluiași sistem armonic.
Traducerile celor șapte poeți-tălmăcitori sunt, fără deosebire, spectaculoase, ingenioase. Regia lor exemplară își ia stimulul și norma din însăși dificultatea textelor abordate, încât uneori actul de transpunere în limba maghiară seamănă cu o tentativă aproape imposibilă, dar, tocmai de aceea, îndreptățită să primească viață adevărată. Somptuoasele echivalențe – lexicale, sintactice, semantice – maghiare demonstrează forța imaginației și a științei Celor șapte de a gestiona suveran, fiecare dintre ei, spațiul poetic. Conștiința traducătorilor „trece pe nesimțite de la înțelegerea operei ca un tezaur îngropat de conținuturi, spre conștiința materialității lui verbale; cu o treptată uimire și încântare, amestecate cu îndoieli și spaime, altele decât cele ale abordării inițiale, ei intră în grosimea însăși a structurilor verbale ca într-un labirint interminabil care-i absoarbe în interstițiile sale, orbindu-i cu jocul aritmetic, cantitativ, al golurilor și plinurilor sale arhitectonice“ (Ștefan Aug. Doinaș, Despre traducerea fidelă a poeziei).
Urmărim, aproape cu lăcomie, „tabela de marcaj“ spirituală și aplaudăm, de fiecare dată, cu nesaț rezultatele exemplare oferite din belșug de Cei șapte catalizatori ai elementelor fericitului edificiu de limbă maghiară care poartă numele Gyémántlégkör. Alteori însă ne cuprinde și câte o sinceră părere de rău când ne împotmolim în ratările întâlnite în textele traduse – de cele mai multe ori, din categoria realia.
Structura volumului:
[Nicolae Manolescu, „Bilete de papagal“ („Sorsjegyek“), mic studiu introductiv]
Mircea Cărtărescu
„Poem de amor“ („Szerelemóda“), traducere de László Szűcs
„Poema chiuvetei“ („A mosdókagyló poémája“), traducere de L. Szűcs
„Să ne iubim, chera mu“ („Szeressük egymást, chera mu“), traducere de Péter Demény
„Dămuța“ („A kis madame“), traducere de P. Demény
„Femeie, femeie, femeie“ („Asszony, asszony, asszony“), traducere de P. Demény
Traian T. Coșovei
„Conectarea la univers“ („Kapcsolódás a mindenséghez“), traducere de Johanna Bertóti
„Sub biciul căii ferate“ („A vasút ostora alatt“), traducere de Henriette Kemenes
„Parking scufundat în ceață – timpul“ („Ködbe süllyedt parkoló – az idő“), traducere de H. Kemenes
„Șine de tren, vieți paralele“ („Vonatsínek, párhuzamos életek“), traducere de H. Kemenes
„Negru de fum, albă zăpadă“ („Koromsötét, hófehér“), traducere de J. Bertóti
„Fantasme“ („Képzelgések“), traducere de H. Kemenes
„Madame Bovary“ („Madame Bovary“), traducere de H. Kemenes
„Atât de rău am fost“ („Annyira rossz voltam“), traducere de H. Kemenes
„Sunt și eu un june“ („Magam is egy ifjonc vagyok“), traducere de Zsigmond Fülöp
Florin Iaru
„Fiara de mătase“ („A selyemvad“), traducere de J. Bertóti
„Demostene sau convenția gladiator“ („Démosztenész vagy a gladiátor-egyezség“), traducere de Zs. Fülöp
„Aer cu diamante“ („Gyémántlégkör“), traducere de Zs. Fülöp
„De-a wați ascunselea“ („Hol wattok“), traducere de Zs. Fülöp
„Răbdare la capăt“ („A türelem fogytán“), traducere de Zs. Fülöp
„Frica“ („A félelem“), traducere de Zs. Fülöp
„Moarte luminată ca ziua“ („A halál világos, mint a nap“), traducere de J. Bertóti
„Batista neagră“ („A fekete kendő“), traducere de J. Bertóti
„Cu ochii deschiși“ („Nyitott szemmel“), traducere de J. Bertóti
Ion Stratan
„El“ („Ő“): „Literele s-au șters“ („A betűk elkoptak“) / „Te-am prins“ („Elfogtalak“) / „Ai putea fi unul din ei“ („Lehetnél akár közülük is egy“) / „A doua seară eram cu amicii“ („Másnap este a srácokkal lógtam“) / „A rămas numai pielea lovită“ („Már csak a vert bőr maradt“) / „Nimic nu mai e a treia zi după scris“ („Írás után harmadnapra semmi sem marad“), traducere de Tamás Mihók
„Pentameronul“ („Pentameron“): „Argument“ („Vitaindító“) / „Unu“ („Egy“) / „Doi“ („Kettő“) / „Trei“ („Három“) / „Patru“ („Négy“) „Cinci“ („Öt“), traducere de Ferenc André
Putem împărți formal cele patruzeci și cinci de poeme ale antologiei în două categorii: pe de o parte, cele – multe – în care predomină versul liber și, pe de altă parte, cele în care autorii (cu precădere, Ion Stratan) propun rime (împerecheate, încrucișate, imperfecte, rime interioare), de cele mai multe ori asonanțe. În cazul numărului foarte mare de versuri libere, sinonimia/analogia sunt la ele acasă, însuflețind cu multă ușurință, în mod liber și inspirat spațiul sugestiei lexicale și semantice. La poemele rimate – așa viscolite cum sunt ele în ludicul lor siaj cvasidadaist –, traducerea pulsează în jurul necesităților rimei. Și atunci, din punct de vedere lexical, posibilitățile se restrâng, poate, numericește, dar sporesc cu atât mai mult din punct de vedere valoric, calitativ.
Apariția acestor opere exemplare – poemele de limbă română ale antologiei și, deopotrivă, traducerile lor în limba maghiară – indică un drum, trag o brazdă, trasează un program, definesc o posibilitate. Neobositul Peter Sragher deține– laolaltă cu cei care-i admiră activitatea – talentul și puterea de a continua această minunată întreprindere spirituală.
1 Ferenc André, născut în 1992 la Miercurea Ciuc, este poet, traducător, slammer, redactor; este membru al Uniunii Scriitorilor Tineri, al Ligii Scriitorilor Maghiari din Transilvania și al Uniunii Scriitorilor din România. Volume: szótagadó (2018), Bújócskaverseny (2020).
2 Johanna Bertóti, născută în 1987 la Baia Mare, este poetă, traducătoare, actriță. Și-a făcut studiile universitare la Cluj și Târgu Mureș, în specialitatea teatrologie și dramaturgie. În 2018, i-a apărut, la Editura Napkút, traducerea romanului Amorțire (Zsibbadtság) de Florin Lăzărescu. Volumul de versuri pentru copii Almából ki, körtébe be i-a apărut la Editura Koinónia din Cluj, în 2020.
3 Péter Demény, născut la Cluj în 1972, este scriitor, redactor, traducător. A făcut studii de filologie la Universitatea Babeș-Bolyai, specialitatea maghiară–română. Din 2008, redactează rubrica de eseuri a revistei de literatură Látó. Din 2015, trăiește la Târgu Mureș.
4 Zsigmond Fülöp s-a născut la București, în 1970. Din 1990, trăiește la Sfântu Gheorghe. I-au apărut numeroase traduceri de poezie în revistele Familia și Vatra. Este cotraducător al volumelor Hazatérés Dániába – Întoarcerea la Elsinore (Csaba Kiss, Editura Tracus Arte, 2017), A másik forradalom – Cealaltă revoluție (Editura Curtea Veche, 2017).
5 Henriette Kemenes, născută la Oradea în 1988, este poetă, redactoare, traducătoare. Este senior editor al revistei Újvárad. Volumul de debut, Odú, i-a apărut în 2020, în îngrijirea Uniunii Scriitorilor Tineri. Trăiește în orașul natal.
6 Tamás Mihók, născut la Oradea în 1991, este poet bilingv, traducător, critic literar, redactor de carte, doctor în filologie. A tradus și publicat versurile a peste șaizeci de autori în diferite reviste, antologii, volume de sine stătătoare. Este autor a patru volume de versuri în limba română și a două în limba maghiară, respectiv al unui studiu literar. Trăiește în București.
7 László Szűcs, născut la Oradea în 1965, este poet, jurnalist, redactor. Inițial colaborator, apoi redactor-șef la Bihari Napló, Erdélyi Riport, Várad. În 2021, a fost unul dintre fondatorii revistei Újvárad. Este autorul mai multor volume de sine stătătoare. Din 2019, este președintele Asociației Jurnaliștilor Maghiari din România. Trăiește în orașul natal.
8 M. Cărtărescu, Să ne iubim, chera mu…: poligonul cățelu (motyogta a kuvasz poligon = a cățelu poligon); boncăluitul (pukkan = búg); Dămuța: …spre delfini și spre ilone și langues-de-chat plutitoare (…a delfinekre [és az ilonákra] és lebegő macskanyelvekre); Femeie, femeie, femeie: cine întinge în vitrina magazinului „muzica“ (ki nyújtogat = mártogat a „muzica“ bolt kirakatában); mai tandră ca grădina icoanei (simogatóbb, mint az ikon = Icoanei kertje); cine trecea la vatra luminoasă cu brațele… (ki ment el a fénylő kemence = Vatra Luminoasă mellett, karjukban…); cine este minionă? (ki van a minyonban? = ki minion?); pe un sephirot de havana club (egy havana club logóra = sephirothjára); melcul de acetonă al sălii dalles (a dulles = Dalles terem acetoncsigáját); un oraș cu metrouri și monoraiuri și vitrine (metrókkal és egyszemélyes mennyországokkal = egysínű vasúttal és kirakatokkal).
Traian T. Coșovei: Conectarea la univers: în lumina farurilor (a lámpák = világítótornyok fényében).
Florin Iaru: Răbdare la capăt: în dinți cu diamante cariate (fogukban fekete = odvas gyémántokkal); Moarte luminată ca ziua: Dar anul acesta scrie noi canalizări peste anul trecut (De az idei évet új eredmények = csatornázások írják rá a tavalyira). Etc.
9 Reținem, în această privință, minunatele performanțe ale lui Tamás Mihók (cele șase poeme din ciclul „El“) și Ferenc André (cele șase poeme din ciclul „Pentameronul“). Rimele propuse / gândite / create / născocite de Tamás Mihók și Ferenc André pe urmele spumegătoarei inspirații poetice a lui Ion Stratan le conferă traducătorilor putința de a-și demonstra talentul excepțional.
