| Fúrsendir vann fjǫndum fjǫrspell í gný hjǫrva (bráð fekk hrafn fyr Heiða-) haukstorða (-bœ norðan). Rákusk Vinðr, en vákar vals ginu þar und halsa, — dauðr lá herr á heiði hundmargr — fáir undan. | Cel care dăruiește focul tărâmului șoimului1 Le-a adus moartea adversarilor săi în larma săbiilor2. Doar câțiva au scăpat cu viață, pe când Șoimul rănilor3 înfuleca din capetele celor căzuți. Tot corbul și-a săturat foamea la nord de Hedeby, Trupuri zăceau fără număr pe câmpia sălbatică. |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 1’ in Kari Ellen Gade (ed.), Poetry from the Kings’ Sagas 2: From c. 1035 to c. 1300. Skaldic Poetry of the Scandinavian Middle Ages 2. Turnhout: Brepols, p. 313.) | |
1. Kenning triplu care desemnează un rege generos, aurul (focul) și brațul (tărâmul șoimului). 2. Bătălia. 3. Corbul. |
|
⁂
| Ván erumk vísa kœnum vígs á Rakna stígu, ǫrr í odda snerru Innþrœnda lið finni. Þó má enn, hvárr annan ǫndu nemr eða lǫndum, — lítt hyggr Sveinn á sáttir sjaldfestar — goð valda. | Pe urmele pașilor regelui Rakni1 Ne așteptăm să fie o bătălie, Cel curajos îl va întâlni pe cel supranumit Gazda locuitorilor din Inntroendir În atacul vârfurilor de suliță2, Cu toate că numai Dumnezeu ştie Cine este cel care îşi va păstra pământurile şi viaţa. Sveinn n-a intrat niciodată în Înțelegeri mincinoase. |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 2’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., pp. 314–15.) | |
1. Marea. Personaj din istoria îndepărtată a Scandinaviei, regele Rakni/Raknar, nume format din regin „putere” şi arr „războinic”, ar fi fost ucis într-o mare bătălie desfăşurată în secolul al VII-lea. Legenda spune că „mulţi dintre războinicii săi au murit alături de el, iar trupurile lor au fost înmormântate pe câmpia Steinsjordet, acolo unde se află şi mormântul regelui Rakniar. Înmormântat în armura pe care o purta şi călare pe calul său alb, locul de veci al regelui Raknar va fi însemnat cu un gorgan de 15 metri înălţime şi 77 metri lăţime. 2. Bătălia. |
|
⁂
| Fœrir reiðr, sás rauða rand hefr opt fyr lǫndum, breið á Buðla slóðir borðraukn Haraldr norðan. En lauks of sæ sœkja Sveins fagrdrifin steini glæsidýr, þess’s geira, gullmunnuð, rýðr, sunnan. | Înfuriat, regele Haraldr și-a condus Animalele grele de povară1 din nord, Pe cărarea regelui Budla2, În timp ce splendidele animale cu botul aurit3, Conduse de Sveinn, suveranul care înroșește săbiile4, Veneau dinspre sud, învelite în culorile cerului. |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 3’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., pp. 315–16.) | |
1. Corăbiile. 2. Marea. În mitologia nordică, regele Budli se referă la tatăl hunului Attila, el însuși amintit în poemele scaldice ca „descendentul al regelui Budli”. 3. Corăbiile. 4. Caracterul idiomatic al metaforelor kenning a fost, din păcate, cauza sărăcirii prin traducere a corpusului poemelor scaldice, fapt care poate fi verificat şi în acest caz. În traducerea daneză a scriitorilor Johannes V. Jensen şi Hans Kyrre, corăbiile lui Harald sunt „înfricoşătoare vase împodobite cu roşii scuturi”, în vreme ce corăbiile lui Sveinn sunt descrise ca „frumoşii dragoni cu gură de aur” („Mens kampvant Svend søger/med sine smykede Drager,/gyldne i Munden og malede/til Mødestedet fra Sønden.”): în acest caz, dragonii se referă la „drakkar”, ambarcaţiune specific vikingă, fără nicio aluzie, aşadar, la mişcarea animalului asociată semnificatului corabie, aşa cum este sugerată în textul original al sagăi, unde în limba nordică veche lexemul „renniraukn” se traduce prin „swiftly moving draught animal”. |
|
⁂
| Fjárs man flestum hersi fengsæll Dana þengill — reiðr hefr hann fyr hauðri hábrynjuð skip — synja, ef húnferils hreina hlunntamðra rekr sunnan við Hǫrða gram harðan hundruð sex til fundar. | Regele nostru, cel binecuvântat cu multe bogății, Nu-i va lăsa în viață pe mulți dintre adversarii săi, El are corăbii pregătite de luptă, șase sute dintre cerbii săi1 Aleargă în cărările catargului2 dinspre sud Să se lupte cu regele norvegian (Haraldr). |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 4’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 316.) | |
1. Corăbii. 2. Marea. |
|
⁂
| Stýrir Ulfs til Elfar óskmǫgr skipum fǫgrum, sás hrækostu hæsta hleðr í Gunnar veðri. Skolla vé, þars vǫllu vápnlauðri drífr rauðu, (regn drepr Gauts í gǫgnum) gullmerk*ð (Háolfs serki). | Preaiubitul fiu al regelui Ulfr, Cel care înalță gorgane de trupuri În furtuna valkiriei Gunnr1 Și-a condus corabia măreață spre Götaälv. Steagul său cusut cu aur flutură Peste câmpiile înecate în spuma roșie a suliței2 Ploaia lui Odin3 lovește în cămașa regelui Hálfr4 |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 5’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 317.) | |
1. Bătălia. 2. Sângele. 3. Săgețile. 4. Zalele. |
|
⁂
| Hvé hefr til Heiðabœjar heiptgjarn konungr arnat, folk-Rǫgnir getr fregna fylkis sveit, hinns veitat, þás til þengils bœjar þarflaust Haraldr austan ár, þats án of væri, endr byrskíðum renndi | Orice războinic care nu știe Îl poate întreba pe regele nostru Despre căpetenia lacomă pe care o înfruntăm, Cum a călătorit spre Hedeby Când Haraldr însuși și-a trimis dinspre răsărit Schiurile brizei răcoroase1, Fără niciun motiv, spre cetatea domnului Nostru, Așa cum niciodată n-ar fi trebuit să fie. |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 6’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., pp. 317–18.) | |
1. Corăbiile. |
|
⁂
| Bauð, sás beztrar tíðar borinn varð und miðgarði, ríkri þjóð at rjóða randir Sveinn á landi. Þó lézk heldr, ef heldi hvatráðr konungr láði, á byrjar Val berjask bilstyggr Haraldr vilja | Sveinn, cel care s-a născut sub cea mai norocoasă stea, Le-a cerut puternicilor săi oameni Să-și înroșească scuturile odată ajunși pe țărm. Cu toate acestea, șovăielnicul rege Haraldr I-a cerut înțeleptul nostru rege Să lupte pe calul brizei răcoroase1 |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 7’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 319.) | |
1. Corabia. |
|
⁂
| Allt of frák, hvé elti austmenn á veg flausta Sveinn, þás siklingr annarr, snarlundaðr, helt undan. Fengr varð Þrœnda þengils — þeir léttu skip fleiri — allr á éli sollnu Jótlandshafi fljóta | Vestea despre cum înțeleptul Sveinn L-a urmărit pe cărările corăbiilor1 Pe regele norvegian, cel care fugise cu flota lui, A ajuns până la mine. Toate bogățiile norvegienilor pluteau Pe valurile din Kattegat, Unde ei și-au golit corăbiile Ca să poată fugi. |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 8’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 320.) | |
1. Marea. |
|
⁂
| Sætt buðu seggja dróttni siklings vinir mikla; svǫfðu hjaldr, þeirs hǫfðu, hugstinnir, lið minna. Ok snarráðir síðan sókn, es orðum tókusk, — ǫnd vas ýta kindum ófǫl — búendr dvǫlðu. | Viața le-a fost dragă oamenilor, Mai ales celor slăbiți, care au părăsit bătălia, Oferindu-i lui Sveinn o propunere de pace. Astfel, cei înțelepți au evitat o nouă bătălie Atunci când și-au rostit voia, ascultându-i Și pe ceilalți. |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 9’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 321.) | |
⁂
| Hætt hafa sér, þeirs sóttu Sveins fundar til, stundum; lítt hefr þeim at þreyta þrimr bragningum hagnat. Þó hefr hauldvinr haldit — hanns snjallr konungr — allri Jóta grund með endum ógnstarkr ok Danmǫrku. | Cu toții și-au riscat viața Atunci când au ales să lupte cu Sveinn, Pentru că regele celor liberi A ținut focul bătăliei aprins În tot tărâmul lui Jótar Și în Danemarca. Nimeni nu se poate îndoi De înțelepciunea regelui nostru. |
| (Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 10’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 322.) | |
