Cel care dăruiește focul tărâmului șoimului – versuri din poezia scaldică

0
1080
Fúrsendir vann fjǫndum
fjǫrspell í gný hjǫrva
(bráð fekk hrafn fyr Heiða-)
haukstorða (-bœ norðan).
Rákusk Vinðr, en vákar
vals ginu þar und halsa,
— dauðr lá herr á heiði
hundmargr — fáir undan.
Cel care dăruiește focul tărâmului șoimului1
Le-a adus moartea adversarilor săi în larma săbiilor2.
Doar câțiva au scăpat cu viață, pe când
Șoimul rănilor3 înfuleca din capetele celor căzuți.
Tot corbul și-a săturat foamea la nord de Hedeby,
Trupuri zăceau fără număr pe câmpia sălbatică.
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 1’ in Kari Ellen Gade (ed.), Poetry from the Kings’ Sagas 2: From c. 1035 to c. 1300. Skaldic Poetry of the Scandinavian Middle Ages 2. Turnhout: Brepols, p. 313.)


1. Kenning triplu care desemnează un rege generos, aurul (focul) și brațul (tărâmul șoimului).
2. Bătălia.
3. Corbul.

Ván erumk vísa kœnum
vígs á Rakna stígu,
ǫrr í odda snerru
Innþrœnda lið finni.
Þó má enn, hvárr annan
ǫndu nemr eða lǫndum,
— lítt hyggr Sveinn á sáttir
sjaldfestar — goð valda.
Pe urmele pașilor regelui Rakni1
Ne așteptăm să fie o bătălie,
Cel curajos îl va întâlni pe cel supranumit
Gazda locuitorilor din Inntroendir
În atacul vârfurilor de suliță2,
Cu toate că numai Dumnezeu ştie
Cine este cel care îşi va păstra pământurile şi viaţa.
Sveinn n-a intrat niciodată în
Înțelegeri mincinoase.
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 2’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., pp. 314–15.)


1. Marea. Personaj din istoria îndepărtată a Scandinaviei, regele Rakni/Raknar, nume format din regin „putere” şi arr „războinic”, ar fi fost ucis într-o mare bătălie desfăşurată în secolul al VII-lea. Legenda spune că „mulţi dintre războinicii săi au murit alături de el, iar trupurile lor au fost înmormântate pe câmpia Steinsjordet, acolo unde se află şi mormântul regelui Rakniar. Înmormântat în armura pe care o purta şi călare pe calul său alb, locul de veci al regelui Raknar va fi însemnat cu un gorgan de 15 metri înălţime şi 77 metri lăţime.
2. Bătălia.

Fœrir reiðr, sás rauða
rand hefr opt fyr lǫndum,
breið á Buðla slóðir
borðraukn Haraldr norðan.
En lauks of sæ sœkja
Sveins fagrdrifin steini
glæsidýr, þess’s geira,
gullmunnuð, rýðr, sunnan.
Înfuriat, regele Haraldr și-a condus
Animalele grele de povară1 din nord,
Pe cărarea regelui Budla2,
În timp ce splendidele animale cu botul aurit3,
Conduse de Sveinn, suveranul care înroșește săbiile4,
Veneau dinspre sud, învelite în culorile cerului.
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 3’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., pp. 315–16.)


1. Corăbiile.
2. Marea. În mitologia nordică, regele Budli se referă la tatăl hunului Attila, el însuși amintit în poemele scaldice ca „descendentul al regelui Budli”.
3. Corăbiile.
4. Caracterul idiomatic al metaforelor kenning a fost, din păcate, cauza sărăcirii prin traducere a corpusului poemelor scaldice, fapt care poate fi verificat şi în acest caz. În traducerea daneză a scriitorilor Johannes V. Jensen şi Hans Kyrre, corăbiile lui Harald sunt „înfricoşătoare vase împodobite cu roşii scuturi”, în vreme ce corăbiile lui Sveinn sunt descrise ca „frumoşii dragoni cu gură de aur” („Mens kampvant Svend søger/med sine smykede Drager,/gyldne i Munden og malede/til Mødestedet fra Sønden.”): în acest caz, dragonii se referă la „drakkar”, ambarcaţiune specific vikingă, fără nicio aluzie, aşadar, la mişcarea animalului asociată semnificatului corabie, aşa cum este sugerată în textul original al sagăi, unde în limba nordică veche lexemul „renniraukn” se traduce prin „swiftly moving draught animal”.

Fjárs man flestum hersi
fengsæll Dana þengill
— reiðr hefr hann fyr hauðri
hábrynjuð skip — synja,
ef húnferils hreina
hlunntamðra rekr sunnan
við Hǫrða gram harðan
hundruð sex til fundar.
Regele nostru, cel binecuvântat cu multe bogății,
Nu-i va lăsa în viață pe mulți dintre adversarii săi,
El are corăbii pregătite de luptă, șase sute dintre cerbii săi1
Aleargă în cărările catargului2 dinspre sud
Să se lupte cu regele norvegian (Haraldr).
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 4’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 316.)


1. Corăbii.
2. Marea.

Stýrir Ulfs til Elfar
óskmǫgr skipum fǫgrum,
sás hrækostu hæsta
hleðr í Gunnar veðri.
Skolla vé, þars vǫllu
vápnlauðri drífr rauðu,
(regn drepr Gauts í gǫgnum)
gullmerk*ð (Háolfs serki).
Preaiubitul fiu al regelui Ulfr,
Cel care înalță gorgane de trupuri
În furtuna valkiriei Gunnr1
Și-a condus corabia măreață spre Götaälv.
Steagul său cusut cu aur flutură
Peste câmpiile înecate în spuma roșie a suliței2
Ploaia lui Odin3 lovește în cămașa regelui Hálfr4
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 5’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 317.)


1. Bătălia.
2. Sângele.
3. Săgețile.
4. Zalele.

Hvé hefr til Heiðabœjar
heiptgjarn konungr arnat,
folk-Rǫgnir getr fregna
fylkis sveit, hinns veitat,
þás til þengils bœjar
þarflaust Haraldr austan
ár, þats án of væri,
endr byrskíðum renndi
Orice războinic care nu știe
Îl poate întreba pe regele nostru
Despre căpetenia lacomă pe care o înfruntăm,
Cum a călătorit spre Hedeby
Când Haraldr însuși și-a trimis dinspre răsărit
Schiurile brizei răcoroase1,
Fără niciun motiv, spre cetatea domnului
Nostru,
Așa cum niciodată n-ar fi trebuit să fie.
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 6’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., pp. 317–18.)


1. Corăbiile.

Bauð, sás beztrar tíðar
borinn varð und miðgarði,
ríkri þjóð at rjóða
randir Sveinn á landi.
Þó lézk heldr, ef heldi
hvatráðr konungr láði,
á byrjar Val berjask
bilstyggr Haraldr vilja
Sveinn, cel care s-a născut sub cea mai norocoasă stea,
Le-a cerut puternicilor săi oameni
Să-și înroșească scuturile odată ajunși pe țărm.
Cu toate acestea, șovăielnicul rege Haraldr
I-a cerut înțeleptul nostru rege
Să lupte pe calul brizei răcoroase1
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 7’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 319.)


1. Corabia.

Allt of frák, hvé elti
austmenn á veg flausta
Sveinn, þás siklingr annarr,
snarlundaðr, helt undan.
Fengr varð Þrœnda þengils
— þeir léttu skip fleiri —
allr á éli sollnu
Jótlandshafi fljóta
Vestea despre cum înțeleptul Sveinn
L-a urmărit pe cărările corăbiilor1
Pe regele norvegian, cel care fugise cu flota lui,
A ajuns până la mine.
Toate bogățiile norvegienilor pluteau
Pe valurile din Kattegat,
Unde ei și-au golit corăbiile
Ca să poată fugi.
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 8’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 320.)


1. Marea.

Sætt buðu seggja dróttni
siklings vinir mikla;
svǫfðu hjaldr, þeirs hǫfðu,
hugstinnir, lið minna.
Ok snarráðir síðan
sókn, es orðum tókusk,
— ǫnd vas ýta kindum
ófǫl — búendr dvǫlðu.
Viața le-a fost dragă oamenilor,
Mai ales celor slăbiți, care au părăsit bătălia,
Oferindu-i lui Sveinn o propunere de pace.
Astfel, cei înțelepți au evitat o nouă bătălie
Atunci când și-au rostit voia, ascultându-i
Și pe ceilalți.
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 9’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 321.)

Hætt hafa sér, þeirs sóttu
Sveins fundar til, stundum;
lítt hefr þeim at þreyta
þrimr bragningum hagnat.
Þó hefr hauldvinr haldit
— hanns snjallr konungr — allri
Jóta grund með endum
ógnstarkr ok Danmǫrku.
Cu toții și-au riscat viața
Atunci când au ales să lupte cu Sveinn,
Pentru că regele celor liberi
A ținut focul bătăliei aprins
În tot tărâmul lui Jótar
Și în Danemarca.
Nimeni nu se poate îndoi
De înțelepciunea regelui nostru.
(Kari Ellen Gade (ed.) 2009, ‘Þorleikr fagri, Flokkr about Sveinn Úlfsson 10’ in Kari Ellen Gade (ed.), op. cit., p. 322.)
Articolul precedentBruno Weinhals, Jurnalul îndărătniciei
Articolul următorFlavia Teoc, Despre limbajul poeziei scaldice

Lasă un răspuns