Iannis Doukas*, τοπίαπουσ’ αρέσουν / peisaje care îți plac

0
456

traducere și prezentare de Angela Bratsou

***

τα λόγια σπίτια

με τις σκηνές

θα παίξει,

τις εκφράσεις,

μαθαίνοντας τους μύθους

από στήθους,

ως λίθους συναρμόζοντας

τις λέξεις

στην προϊστορική

περίμετρό τους

θα φτάσει

σε γιουγκοσλάβα

γη, πάντα στο χέρι

τον φωνογράφο

έχοντας,

τη μνήμη

να γράψει

αναλφάβητη,

τη φήμη της φτερωτής

φωνής που όλα τα ξέρει

θα ψάξει

την ορισμένη ιδέα,

τις συνθήκες,

δακτυλικό εξάμετρο,

βραχώδες,

ξυπόλυτο,

με πόδες ματωμένους

και γέροντες

τυφλούς:

στην απαρχή

που πάλι

αναγεννιέται,

τραγούδι

που ξεχνιέται

και θυμάται

για την ψυχή

που εξήγηση δε δίνει

κι εξήγηση ζητά,

ιεροσύνη στη γη του κανενός,

το χάλκεον χέρι αυτό,

το μάταιο δόρυ

θα σκάβει

για τ’ αρχέτυπα,

θα λιώνει

στις όχθες

των λιμνών

τ’ αφράτο χιόνι,

ανέπαφο θαμμένο

θείο παιδί,

τον έρωτα

κι ανάγκη

μες στ’ αυγό τους

και την αρχαία

χώρα οικουμένη

«σπίτι»,

θα πει,

«δεν έκτισα

δικό μου,

εκτός από

τα λόγια μου»

***

cuvintele case

cu scenele

se va juca,

cu expresiile,

învăţând miturile

pe dinafară,

îmbinând perfect ca pe niște pietre

cuvintele

în perimetrul

preistoric al acestora

va sosi

pe iugoslav

pământ, mereu la îndemână

fonograful

având

memoria

de a scrie

analfabetă,

reputația înaripatei

voci care le știe pe toate

va căuta

o idee anume,

contextele,

hexametrul dactilic,

stâncos,

desculț,

cu picioare însângerate

și bătrâni

orbi:

la începuturi

care iarăși

renasc,

cântec

care este uitat

și își aduce aminte

de suflet

care nu dă explicaţie

și cere explicație,

un cler în no-man’s land,

mâna de bronz aceasta,

suliţa inutilă

va săpa

după arhetipuri,

va topi

pe maluri

lacustre

zăpada pufoasă,

intact îngropată

divin copil,

al dragostei

și nevoie

înăuntru oului lor

și antica

țară ecumene

„casă“

înseamnă

„nu am construit-o

pe a mea,

cu excepția

propriilor cuvinte“

Iannis Doukas

τοπίαπουσ’ αρέσουν

αν κιόλας

πήγε η ώρα που σημαίνει,

αν εκπυρσοκροτεί,

αν το βαρέλι, μοιάζοντας αγέλη, ανοίξανε,

αν ήρθαν αιχμηρά φορώντας κράνη,

ακόλουθοι του θύρσου,

αν καλπάζει ο πανικός στα φρύγανα,

στα κόπρανα του χρόνου η τέφρα μένει

(δεν είμ’ εγώ, εδώ,

δεν είμ’ εγώ)

τα σύνορα η φλόγα θα χαράζει

με τη διάλεκτο των τηλεγραφημάτων:

«τι κρίμα να καεί,

γι’ αυτά η καρδιά μου εσπάραξε,

γι’ αυτά αιμορραγεί»

κι ορίστε τα τοπία που σ’ αρέσουν:

σκαμμένη χαρακώματα

η φύση, σαν κόκκινη πληγή

που δεν θα κλείσει,

το πρόσωπο χωρίστηκε στα δύο

και σε κοιτά ο κρατήρας του θανάτου

σ’ αδέσποτα σκυλιά τα κρέατά του,

που ήδη αποσυντίθενται, σερβίρει

παράφορος χασάπης της εθνικής

και θούριας αγάπης

(τον εαυτό τους γνώρισαν

τα φίδια

έρποντας

κι οι χοίροι απ’ το σβέρκο

στη σφαγή)

***

peisaje care îți plac

dacă deja

a trecut ora care bate,

dacă explodează,

dacă butoiul, semănând cu o turmă, l-au deschis,

dacă au venit purtând căști ascuțite,

însoțitorii tirsului,

dacă panica galopează în hățișuri,

în fecalele timpului cenuşa rămâne

(nu sunt eu, aici,

nu sunt eu)

granița flacăra o va trasa  

în dialectul telegramelor:

„ce păcat să ardă,

de asta inima mea s-a sfâșiat,

de asta sângerează“

și iată peisajele care îți plac:

săpată în tranșee

natura, ca o rană roșie

care nu se va închide,

fața despicată în două

iar craterul morții se uită la tine

la câini fără stăpân, cărnurile tale,

deja descompuse, servesc

un entuziasmat măcelar al odei

de țară și dragoste

(s-au cunoscut pe ei înșiși

şerpii

unduindu-se

și porcii după ceafă

spre abator)


*S-a născut la Atena în 1981. A studiat literatura și științe umaniste digitale la King’s College din Londra. Cărțile sale de până acum: Lumea așa cum am venit și am găsit-o (Kedros, 2001), Pe granița  interioară (Polis, 2011, Premiul pentru debut al revistei Diavazo), Sindromul Stendhal (Polis, 2013, Premiul „Iorgos Athanas“ al Academiei din Atena) și teba memphis e-gyp-tos (Polis, 2020). Poeziile sale au fost publicate în antologii și traduse în șapte limbi. Două melodii pe versurile sale au fost incluse în albumul lui Thanos Mikroutsikos „În ceața vremurilor“ (2017). Traduce din engleză și își publică textele în mediile electronice, dar și cele de tipar.

Articolul precedentComentariu despre traducerea poeziilor lui Mihai Eminescu de către Diana Cârligeanu aka K. V. Twain în limba engleză
Articolul următorAndrei Novac*, despre trădări, dragoste și iluzii / περί προδοσιών, ερώτων και ψευδαισθήσεωv

Lasă un răspuns