traducere și prezentare de Angela Bratsou
***
τα λόγια σπίτια
με τις σκηνές
θα παίξει,
τις εκφράσεις,
μαθαίνοντας τους μύθους
από στήθους,
ως λίθους συναρμόζοντας
τις λέξεις
στην προϊστορική
περίμετρό τους
θα φτάσει
σε γιουγκοσλάβα
γη, πάντα στο χέρι
τον φωνογράφο
έχοντας,
τη μνήμη
να γράψει
αναλφάβητη,
τη φήμη της φτερωτής
φωνής που όλα τα ξέρει
θα ψάξει
την ορισμένη ιδέα,
τις συνθήκες,
δακτυλικό εξάμετρο,
βραχώδες,
ξυπόλυτο,
με πόδες ματωμένους
και γέροντες
τυφλούς:
στην απαρχή
που πάλι
αναγεννιέται,
τραγούδι
που ξεχνιέται
και θυμάται
για την ψυχή
που εξήγηση δε δίνει
κι εξήγηση ζητά,
ιεροσύνη στη γη του κανενός,
το χάλκεον χέρι αυτό,
το μάταιο δόρυ
θα σκάβει
για τ’ αρχέτυπα,
θα λιώνει
στις όχθες
των λιμνών
τ’ αφράτο χιόνι,
ανέπαφο θαμμένο
θείο παιδί,
τον έρωτα
κι ανάγκη
μες στ’ αυγό τους
και την αρχαία
χώρα οικουμένη
«σπίτι»,
θα πει,
«δεν έκτισα
δικό μου,
εκτός από
τα λόγια μου»
***
cuvintele case
cu scenele
se va juca,
cu expresiile,
învăţând miturile
pe dinafară,
îmbinând perfect ca pe niște pietre
cuvintele
în perimetrul
preistoric al acestora
va sosi
pe iugoslav
pământ, mereu la îndemână
fonograful
având
memoria
de a scrie
analfabetă,
reputația înaripatei
voci care le știe pe toate
va căuta
o idee anume,
contextele,
hexametrul dactilic,
stâncos,
desculț,
cu picioare însângerate
și bătrâni
orbi:
la începuturi
care iarăși
renasc,
cântec
care este uitat
și își aduce aminte
de suflet
care nu dă explicaţie
și cere explicație,
un cler în no-man’s land,
mâna de bronz aceasta,
suliţa inutilă
va săpa
după arhetipuri,
va topi
pe maluri
lacustre
zăpada pufoasă,
intact îngropată
divin copil,
al dragostei
și nevoie
înăuntru oului lor
și antica
țară ecumene
„casă“
înseamnă
„nu am construit-o
pe a mea,
cu excepția
propriilor cuvinte“
τοπίαπουσ’ αρέσουν
αν κιόλας
πήγε η ώρα που σημαίνει,
αν εκπυρσοκροτεί,
αν το βαρέλι, μοιάζοντας αγέλη, ανοίξανε,
αν ήρθαν αιχμηρά φορώντας κράνη,
ακόλουθοι του θύρσου,
αν καλπάζει ο πανικός στα φρύγανα,
στα κόπρανα του χρόνου η τέφρα μένει
(δεν είμ’ εγώ, εδώ,
δεν είμ’ εγώ)
τα σύνορα η φλόγα θα χαράζει
με τη διάλεκτο των τηλεγραφημάτων:
«τι κρίμα να καεί,
γι’ αυτά η καρδιά μου εσπάραξε,
γι’ αυτά αιμορραγεί»
κι ορίστε τα τοπία που σ’ αρέσουν:
σκαμμένη χαρακώματα
η φύση, σαν κόκκινη πληγή
που δεν θα κλείσει,
το πρόσωπο χωρίστηκε στα δύο
και σε κοιτά ο κρατήρας του θανάτου
σ’ αδέσποτα σκυλιά τα κρέατά του,
που ήδη αποσυντίθενται, σερβίρει
παράφορος χασάπης της εθνικής
και θούριας αγάπης
(τον εαυτό τους γνώρισαν
τα φίδια
έρποντας
κι οι χοίροι απ’ το σβέρκο
στη σφαγή)
***
peisaje care îți plac
dacă deja
a trecut ora care bate,
dacă explodează,
dacă butoiul, semănând cu o turmă, l-au deschis,
dacă au venit purtând căști ascuțite,
însoțitorii tirsului,
dacă panica galopează în hățișuri,
în fecalele timpului cenuşa rămâne
(nu sunt eu, aici,
nu sunt eu)
granița flacăra o va trasa
în dialectul telegramelor:
„ce păcat să ardă,
de asta inima mea s-a sfâșiat,
de asta sângerează“
și iată peisajele care îți plac:
săpată în tranșee
natura, ca o rană roșie
care nu se va închide,
fața despicată în două
iar craterul morții se uită la tine
la câini fără stăpân, cărnurile tale,
deja descompuse, servesc
un entuziasmat măcelar al odei
de țară și dragoste
(s-au cunoscut pe ei înșiși
şerpii
unduindu-se
și porcii după ceafă
spre abator)
*S-a născut la Atena în 1981. A studiat literatura și științe umaniste digitale la King’s College din Londra. Cărțile sale de până acum: Lumea așa cum am venit și am găsit-o (Kedros, 2001), Pe granița interioară (Polis, 2011, Premiul pentru debut al revistei Diavazo), Sindromul Stendhal (Polis, 2013, Premiul „Iorgos Athanas“ al Academiei din Atena) și teba memphis e-gyp-tos (Polis, 2020). Poeziile sale au fost publicate în antologii și traduse în șapte limbi. Două melodii pe versurile sale au fost incluse în albumul lui Thanos Mikroutsikos „În ceața vremurilor“ (2017). Traduce din engleză și își publică textele în mediile electronice, dar și cele de tipar.
