Să traduci din poeta austriacă Doris Mühringer este ca și cum ai uma cursul unei ape curgătoare și apoi ai bea din ea fără să știi că este apă și că ți-este sete. Pentru că versurile ei nu folosesc cuvinte pretențioase, nu conțin expresii complicate, nu încearcă prin sofisticare să capteze interesul iubitorului de poezie, ci reușesc din puțin să dea atât de multe sufletului.
Simplitatea ajunge cel mai ușor la inimă. Doris Mühringer se apropie, fără să vrea, de meditație. Pentru că nu poate altfel. Cuvintele ei, uneori foarte puține, se apropie, câteodată, de hai-ku. Incantații, ritualuri sunt uneori poemele acestei creatoare plină de modestie, puțin cunoscută, pentru că nu și-a dorit niciodată notorietatea, ci doar să poată așterne pe hârtie cât are ea în inima ei. Și are mult, îți rămâne în suflet după primele poezii ca o prezență durabilă. Ai impresia că poeziile ei nu sunt scrise pe hârtie, ci direct cioplite în piatră.
Scriitoare austriacă )1920-2009) a urmat studii universitare, care nu au urmărit dobândirea vreunei meserii anume și n-au fost încheiate.Din 1950, liber-profesionistă. A scris poezie, proză scurtă și cărți pentru copii. A citit poezie și proză în țară și străinătate.A fost tradusă în mai multe limbi. În 1954 a primit importantul Premiu Trakl pentru poezie.Opere, printre altele: Praful deschide ochiul (1976), Păsări fără somn (1984), Dans sub plasă (1985).
Der Vogel im Mandelbaum | Pasărea din migdal |
---|---|
Kinder weinen. Der Vogel im Mandelbaum singt. Hunde heulen zur Nacht. Und der Vogel im Mandelbaum singt, und die Augen der Ungeliebten im Teich warten den Mond. Kehre heim. Sie werden dich jagen. Kehre heim, sie werden dich höhnen, wie je, dennoch kehre heim. Denn du schuldest ihnen den Ausyug, die leeren Zisternen am Weg, den Wind, die Geduld. Sie werden – vielleicht – dich nicht mehr erkennen. Aber sie werden dich steinigen, wenn du anhebst zu singen im Mandelbaum. | Copiii plâng. Pasărea din migdal cântă. Câini urlă la noaptea și pasărea din midgal cântă, și ochii celor neiubiți din eleșteu așteaptă luna. Întoarce-te acasă. O să te urmărească. Întoarce-te acasă, o să te ia în râs, ca odinioară, totuși, întoarce-te acasă. Căci le datorezi plecarea, Cisternele goale din drum, vântul, răbdarea. N-o să te mai recunoască, poate. Dar o să te lapideze, când începi să cânți în migdal. |
Masken | Măști |
---|---|
Hinter Gesichtern - Gesicht. Schau es mit Ehrfurch an, betaste es nicht. Es liegt Schweiß drauf und Tränen und neue und alte Pein, Gesichter beschützen es vor der gaffenden Meute, Gesichter schließen es ein. Die Gesichter vor dem Gesicht: schau sie mit Ehrfurcht an, verrate sie nicht. | Îndărătul chipurilor – chip. Privește-l cu venerație, Nu-l atinge deloc. E sudoare pe el și lacrimi și nou și vechi chin, chipurile-l apără de haita care se holbează, chipurile-l cuprind deplin. Chipurile în fața chipului: privește-le cu smerenie, nu le-atinge deloc. |
Erinnerung | Amintire |
---|---|
Kam, Und war auf der Erde, Wie Gras blüht. War, und ging von der Erde, wie Wind weht. | A venit, și-a fost pe pământ, așa cum înflorește iarba. A fost, și-a plecat de pe pământ, așa cum bate vântul. |
In der Finsternis singen | A cânta în întuneric |
---|---|
Im Regen Bin ich gekommen ich Im Regen bin ich gegangen ein anderer War der dazwischen im Grünen ging ich Bin der vom Grünen herausgeht ein anderer Fing eine Hindin im Grünen Heckte und herzte sie: Ich schlacht’ sie teilte und aß sie: ein anderer Aus dem Regen bin ich gekommen ich In den Regen bin ich gegangen ein anderer | În ploaie am venit eu În ploaie am plecat un altul Am fost cel care merge în mijlocul naturii eu Sunt cel care iese din mijlocul naturii un altul Am prins o ciută în mijlocul naturii Am ocrotit-o și-am strâns-o la piept: eu Am tranșat-o și-am mâncat-o: un altul Din ploaie am venit eu În ploaie am plecat un altul |