Traducerea literară – un hobby sau o profesie, un meșteșug sau un act de creație?

0
318

– Scurtă reluare de subiect –

Maria Berza
Maria Berza

Nu cred că mai este cazul, după ce a trecut atâta vreme și au avut loc numeroase comentarii și luări de poziție, să mai insistăm prea mult cu discuții pe tema meșteșug/act de creație, în ceea ce privește definirea traducerii literare, pentru a stabili identitatea profesională și statutul autorului de traduceri de literatură.

Se cuvine însă, cu atât mai mult, să se stăruie în continuare pentru introducerea în nomenclatorul meseriilor și a profesiei de traducator literar, fără de care o bună parte din cultura omenirii ar fi rămas inaccesibilă celor pentru care limba de origine a unei opere nu ar fi fost totodată și cea maternă, sau o limbă străină cunoscută.

Recunosc însă, pentru a face doar o scurtă referire la subiectul pe care nu doream să-l mai reiau,  că am admirat nivelul replicilor domnului Adrian Săhlean, întristându-mă vehemența fără drept de replică, aproape bilioasă, greu de înțeles din partea unui distins profesor de literatură, cu care domnul Radu Toma a socotit de cuviință să plaseze traducerea literară în categoria meșteșugului, făcând din traducător în mod peiorativ un ”meseriaș”, argumentând și cu o sumă de comentarii adeseori forțate. De fapt doar tonul și sprânceana superior ridicată au fost neplăcute. Altfel, nu aș vedea ceva negativ în definiția cu pricina, există chiar mult adevăr, e o chestiune doar de abordare și de atitudine, căci este vorba, până la urmă, de o denumire perfect onorabilă, ca să nu mai vorbim de faptul că despre o exprimare cu har într-o limbă sau alta se spune adeseori apreciativ că e ”meșteșugită”.  Dar cum traducerea este de multe ori  interpretare, ce avem oare mai la îndemână decât muzica pentru a ilustra această definire? Dacă tot ne aflăm aici, ne putem gândi cu mare ușurință la cel puțin câțiva lutieri, sau să le zicem meseriași, Guarnieri bunăoară, ori Stradivarius, ce au știut să îmblânzească lemnul și să pretindă corzilor acele sunete de o grație incomparabilă. Ei asta au fost, ce-i drept la un nivel neegalat. Dar, ca să rămânem pe tărâmul muzicii și mai precis, al viorii, să fie oare Menuhin, Oistrah, Tomescu, Capuchon, niște scripcari, dacă e să ne oprim la nivelul meșteșugului? Să facem totuși diferența. Ce echivalent ar putea avea ei pe tărâmul traducerilor? Nume ca Murnu, Levițchi, Duțescu, Vulpescu, Zeletin, sau Antoaneta Ralian, Micaela Ghițescu și atâția alții, fără de care am fi mult mai săraci, mai scorțoși, mărginiți și mai lipsiți de nuanțe. Oare meșteșugari, sau creatori? Ambele, aș zice.

Până la urmă, nu ne revine decât să tratăm cu aceleași instrumente de evaluare atât creația literară originală – proză, dramaturgie, lirică, eseu – cât și traducerile. Există – și știm  lucrul acesta foarte bine – proză literară, lirică și eseuri, dar și traduceri deopotrivă, strălucite, bune, acceptabile sau proaste, chiar ilizibile, ori care stârnesc de-a dreptul râsul. De ce unele să fie neapărat creație, iar celelalte, indiferent de calitatea lor, doar meșteșug?  Spunând aceste lucruri nu mă simt câtuși de puțin un

– 2 –

traducător în tranșee, gata să apăr cu orice preț un domeniu care mi-e drag, o îndeletnicire pe care o socotesc de fiecare dată un privilegiu și o sărbătoare.

Traducerea literară este definită şi drept  transpunerea  într-o altă cultură a unei opere originale. Prin urmare, de ce este nevoie aici, în afară de cunoaşterea culturii respective, pe care, desigur, traducătorul literar o are, sau se presupune că o are? De găsirea ritmului, culorii şi nuanţelor, a melodiei frazei, a atmosferei, a situării exacte în epocă, a corespondenţei precise, dar neforţate, a cuvintelor, pentru ca cititorul să se poate bucura pe deplin de bogăţia şi sensurile lecturii sale, deşi aceasta este mediată. Este vorba de acel ritm interior şi acea tonalitate potrivită, în aşa fel încât versiunea din limba ţintă să producă acelaşi tip de impresie sau de emoţie.

Este aşadar traducerea literară meşteşug creativ, sau creaţie meşteşugită?

Lasă un răspuns