Oľga Gluštíková – Despre Sfânta Frustrare

, and |Atelierul traducătorului literar, Nr. 28, Revista de Traduceri Literare

O seară magică – poezie din Slovacia și România la Bratislava, 22 ianuarie – când Oľga Gluštíková  își prezintă cartea abia apărută. Totul începe cu un ritual aproape magic: mai multe dintre cărțile ei, așezate pe o masă neagră, cu o copertă albă, la lumina albă din sala Restaurantului Nervosa, poeta le presară cu semințe și ce pare a fi pământ, căci nimic nu este sigur, nu din cauza cuvintelor polisemantice, ci din pricina atmosferei de semiobscuritate, iar semințiele și pământul ar fi, poate, menite să prevestească primăvara în acea răcoroasă, împlinită de ninsoare zi, dar Ol’ga nu se lasă în ruptul capului și continuă să presară cu atenție, cu delicatețe, chiar cu un zâmbet pe chip, primăvara, rostind abia auzit cuvinte în slovacă sau o fi o limbă tainică, oricum eu nu înțeleg, dar par să intuiesc sensul cuvintelor, cum că Dunărea tot e aproape și o să vadă ce face ea, cum pregătește totul pentru o primăvară de vis și o să abată câtă apă este nevoie, pentru ca semințele ei, care oricând pot fi cuvinte, să rodească și să devină frumusețe. O frumusețe frustă ne propune poeta slovacă, unde există mereu în poeziile ei o punere în abis a problemelor aparent simple, dar care devin obiect al meditației profunde, dincolo de cotidian, care ne trec prin inimă aidoma unor săgeți care nu ucid, dar care te fac să sângerezi, să sângerezi un gând, un sentiment. Și sângele poate deveni oricând idee pentru Oľga Gluštíková . (Peter Sragher)

traducerea poemelor: Adriana Furíková și Mircea Dan Duță

Spisovateľka Elena (48):

I.

pýtajú sa, o čom

budú ďalšie moje knihy:

 

o čase a o mojich ústach

sú v nich prvé mŕtve zuby

 

o tom ako som za jednu noc

zo záclon ušila pridlhé

svadobné šaty

 

o tom, aké dcéry

majú numizmatky

 

o kúpaní dieťaťa a mame

čo sa podobala na otca

 

II.

pýtajú sa, čo po nás zostane:

 

zapisovanie tela

nedokonalé cykly

nevyrovnané zuby

červené rukopisy:

 

po domácom pôrode

dieťa zabalené

do kuchynskej utierky

 

Elena, scriitoare (48 de ani)

I.

ei se întreabă despre ce voi scrie

în următoarele mele cărți:

 

despre timp și despre gura

în care mi-au apărut primii dinți morți

 

despre rochia de mireasă exagerat de lungă

pe care într-o noapte

am cusut-o dintr-o perdea

 

despre acelea dintre fiice

care s-au măritat cu numismați

 

despre scăldatul copilului și despre mama

care semăna cu tatăl

 

II.

ei se întreabă ce vom lăsa în urma noastră

 

însemnările de pe trup

ciclurile imperfecte

dinții inegali

manuscrisele roșii:

 

și după nașterea la domiciliu

un copil înfășat

într-un prosop de bucătărie

 

O svätej Frustrácii (20):

 

musíme povedať, že jej predchodkyne

boli lekárky, vojačky, snajperky

treťorodičky, upratovačky aj kuchárky

 

a ona: od detstva akoby netelesná

len trochu antropomorfná

trochu humanoidná

 

vždy v ťažkom rozpoložení

 

umývaná šampónom bez vône

už v detstve odstrihnutý vrkoč

 

pri jedení rybacej konzervy

myslí na svoje beztvárie

 

s obavou, že sa stane mužom

ihneď po odložení podprsenky

 

Despre Sfânta Frustrare (20):

 

trebuie spus că acelea dinaintea ei

au fost doctorițe, ofițerese, lunetiste

mame cu trei copii, femei de serviciu și bucătărese

 

iar ea: din copilărie parcă lipsită de forme

doar un pic antropomorfă

un pic umanoidă

 

întotdeauna încruntată

 

s-a spălat numai cu șampon fără arome

au tuns-o scurt încă din copilărie

 

iar acum, mâncând pește la conservă,

se gândește că nu are forme de femeie

 

temându-se că de îndată ce își scoate sutienul

se va transforma în bărbat

 

 

Spolubývajúca o Eme (22):

 

sťažuje sa mi

že sa zafarbili sukne – a pritom vie

že na rozdiel od našich predchodkýň

ich nemôžeme oprať v riekach

zafarbili sa

a večer potom sedíme pod otvoreným oknom:

hovoríme o mesačných bremenách

s rozopnutým telom ako kozmonautky

s malými krokmi do kúpeľne, v stave?

– stále v beztiažovom stave

a neprestávame sa smiať, že v jedno ráno

opäť vstaneme z mŕtvych: celé pomýlené

prepočítané a predčasné

z kaluže vlastnej narúžovanej

krvi

 

Colega de cameră despre Ema (22):

 

mi se plânge

că i s-au pătat fustele – deși știe

că spre deosebire de străbunele noastre

noi nu le putem spăla în apele râurilor

ni s-au pătat fustele

și apoi seara ne așezăm sub fereastra deschisă

vorbim despre povara lunară

cu trupul imponderabil precum ale femeilor-cosmonaut

îndreptându-ne cu pași mărunți către baie – oare am rămas?

– lipsa de gravitație persistă

și nu ne oprim din râs, căci într-o dimineață

vom reînvia complet zăpăcite,

pripite și premature

din băltoaca propriului sânge

mânjit în roz

Ⓒ Horea Sălăgean - Tehnică mixtă pe pânză

Ⓒ Horea Sălăgean – Tehnică mixtă pe pânză

Marína (18) o padajúcej hviezde:

 

v noci medzi dvomi a tromi

padal meteorit – iba záblesk

a mama mi prezradila

že presne toľko trvá byť vieš čím…

 

že vie podľa starkej

že v nej tiež postupne

čosi oťažieva

čosi na spadnutie

 

maternica

ako prastarý kameň

 

Marína (18) despre o stea căzătoare:

 

noaptea între orele două și trei

a căzut un meteorit – o străfulgerare și atât

iar mama mi-a mărturisit

că exact atât durează să rămâi știi tu cum…

 

că știe din spusele bunicii

că și în ea crește

ceva tot mai greu

ceva ce stă să cadă

 

uterul

ca un bolovan străvechi

 

Irina (14) o vnútornostiach:

 

štyri noci za sebou

sa v spánku sťahujem:

 

panelák plný sutín

vlhký dom s výkladom

ponurá miestnosť za tržnicou

 

vo dne – v krajine s vojakmi

ležia ruky, nohy, vlasy

na uliciach oddelené od tiel

delia moje detské izby od domova

 

žlté pančuchy sú domov

pre moje ešte nerozvinuté

dievčenské

telo

 

Irina (14) despre interioare:

 

de patru nopți încoace

mă tot mut în vis:

 

un bloc plin de moloz

o casă igrasioasă cu vitrină

încăperea sumbră din spatele talciocului

 

pe timp de zi – într-un peisaj cu soldați

zac pe jos smulse din trupuri

mâini, picioare, smocuri de păr

și separă camerele mele de copil de restul casei

 

ciorapii galbeni sunt casa

trupului meu de fată

încă

neîmplinit

 

O RYBÁCH A RODOCH

(BIOLOGICKÉ CYKLY)

 

Martina (30) o vystúpení z rodokmeňa:

 

už tri desať ročia sledujem svoj rod:

svetlé vlasy / úzke panvy / krivé chrbtice

 

píšem potom básne – plná gravitácie, zapletená

do katastrálnej mapy, viac krát uložená

na miestnom cintoríne / smrť všadeprítomná /

 

tak kde ste, moje menovkyne:

šelesty, depresie, zubné vady

kde ste, všetky trampoty s rodom

keď svoju sukňu vláčim

v blate po zemi

 

DESPRE PEȘTI ȘI NEAMURI

(CICLURI BIOLOGICE)

 

Martina (30) despre desprinderea din arborele genealogic:

de treizeci de ani încheiați îmi analizez neamul:

păr deschis la culoare / bazin îngust / șira spinării strâmbă

 

apoi scriu poezii – îmbibată cu gravitație, rătăcită

pe harta cadastrală, de mai multe ori depusă

în cimitirul local / moartea omniprezentă /

 

 

așadar, unde sunteți, voi, cele ce-mi purtați numele:

sufluri sistolice, depresii, defecte dentare

unde sunteți voi, toate problemele familiale

atunci când îmi frec fusta

prin noroiul de pe jos

 

Share this Post:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.