Începem cu un calambur. Probabil că emoția joacă un rol în alegerea titlului, căci nu putem vorbi de o revistă a cărei istorie are o atât de îndelungă tradiție, centenar însemnând o sută de ani, un veac, iar revista noastră nici n-a împlinit un deceniu de la primul număr, care a văzut lumea pe world wide web chiar în sala de la parter a Bibliotecii Metropolitane București, în luna octombrie 2015.
Ideea unei reviste de traduceri literare a apărut în mintea unor colegi de breaslă și filială ca urmare a faptului că nu exista niciun fel de publicație consacrată acestei frumoase meserii, pentru mulți dintre noi fiind o adevărată profesiune de credință, menită nu numai să pună în lumină importanța traducătorului și a traducerii / retraducerii literare în peisajul literar românesc, dar și pentru a-l scoate din nemeritatul con de umbră pe traducătorul literar, despre care, în multe cazuri, se vorbea foarte puțin – sau chiar deloc – la apariția unor traduceri realizate chiar de el. Uneori, numele lui era chiar „uitat“ de pe afișele de lansare a cărților la care lucrase luni sau chiar ani întregi. Se vorbea la superlativ despre autorul străin al cărui text în limba română văzuse lumina tiparului, dar se „uita“ a se aminti numele persoanei care făcuse cu putință discuția despre autor. Adesea, la dezbaterile despre o traducere literară organizată de cea mai mare casă editorială de la noi nu este invitat traducătorul / traducătoarea textului, cel / cea care-l cunoaște cel mai îndeaproape. Mai mult: în urmă cu vreo cincisprezece ani, se puteau număra pe degetele unei mâini traducătorii de literatură care apăreau pe coperta cărții alături de autorul pe care îl transpuseseră în limba română.
Nu se putea vorbi despre o abordare tratată cu seriozitate a traducereii literare, necum despre chestiuni privind teoria traducerii. Acesta este și motivul pentru care se cerea în mod imperios apariția unei reviste dedicate traducerii literare.
Înainte de toate, trebuia să concepen însă un site al nostru. Am aflat despre Victor Jalbă-Șoimaru de la Răzvan Țupa, căruia îi admiram site-ul dedicat poeziei (vezi: https://www.poetic.ro). Mi-a spus că îl concepuse împreună cu Victor. Am preluat imediat ideea, astfel că site-ul pentru revista noastră l-am gândit împreună cu Victor. Desigur, el știa cu mult mai multe lucruri despre tainele unui site online, așa că ne-a sugerat să alegem uneltele de lucru ale companiei WordPress. Cu el am conceput sigla și am decis că, dincolo de informații despre filială, uniune, vrem să publicăm, cu o frecvență lunară, exclusiv online, o revistă dedicată traducer literare. Pentru a avea un status ce atestă seriozitatea întreprinderii noastre și care totodată să aibă parte de recunoaștere, am solicitat Bibliotecii Naționale un număr internațional standard pentru reviste online (ISSN online), așa încât ne aflăm dintru început printre publicațiile acreditate online din țară. Revista a apărut constant și este gratuită, fiind finanțată din cotizațiile Fitralit.
Am conceput de la început – pe când ne ocupam de configurarea revistei – și două sigle, una simplă, doar cu elemente grafice (pe care o vedeți un pic mai sus) și alta mai complexă, care să fie marca noastră. Ne-am cumpărat un site (inițial, www.filialatradlit-usr.ro, dar din 2017 l-am simplificat, ajungând la formula www.fitralit.ro). Avem și o căsuță poștală individualizată (inițial, contact@filialatradlit-usr.ro, dar din 2017 aceasta devenind: contact@fitralit.ro). Pentru a evita reclama neplăcută, care distrage atenția de la receptarea lucrurilor esențiale pe care dorim să le comunicăm, plătim spațiul în care apar revista și căsuța poștală.
De asemenea, pentru a putea introduce materiale multimedia, Victor a avut idea de a crea un cont al Fitralit pe youtube (pentru a nu încărca excesiv site-ul nostru, toate filmările ce apar în revista se găsesc pe contul nostru de you tube; când se publică revista se face conexiunea cu acesta), iar un alt cont a fost creat pe platforma soundcloud (pentru interviurile audio, care sunt încărcate acolo; la apariția revistei se realizează conexiunea cu ele).
A urmat discuția celor câțiva care am gândit cum să fie si ce sa conțină revista, desfășurată într-un cadru relaxat, la restaurantul ”La Mama” de lângă Ateneu. S-a exprimat părerea că nu putem începe dacă nu avem cel puțin câteva numere pregătite în avans. Până la urmă, această idee n-a avut câștig de cauză, pentru că voiam să debutăm revista cât mai curând, așa că încropim revista, de aproape zece ani, număr de număr, arareori având mai multe articole pregătite în avans pentru numărul următor. Așa că revista s-a făcut și se face din mers. Și am reușit.
Cu timpul, ne-am gândit că ar fi frumos să adăugăm și câte un articol sau două din sfera artelor vizuale, inspirați de adagiul latin ut pictura poesis. Din când în când, se pot găsi și articole cu opinii politice – care nu angajează filiala, ci doar pe autorul articolului –, după cum am publicat și articole despre sport, arhitectură, reportaje despre manifestări poetice în aer liber etc.
Publicația noastră a propus și articole scrise în limbi străine: engleză, germană, italiană, chineză, ucraineană etc., unele traduse, altele nu.
În ce privește grafia, nu am fost nicidecum despotici, căci am acceptat și materialele celor care urmează cerințele Academiei Române de după 1989 și scriu cu â și cu sunt, după cum nu le-am impus să-și modifice abordarea… ortografică nici celor care scriu cu î și cu sînt. La importanta revistă Observator cultural, scrierea cu â se schimbă în î, fără ca autorul să mai fie consultat. În ce mă privește – cum eu mi-am dorit încă dinainte de ’89 să scriu, intuind probabile hotărârile Academiei Române de după ‘89 –, am fost bucuros când a fost introdusă regula scrierii cu â și cu sunt.
Trebuie subliniat cu tărie că Revista de traduceri literare este unica revistă editată de o entitate a Uniunii Scriitorilor din România (USR), Fitralit, fiind concepută și realizată exclusiv online, ceea ce-i conferă o serie de avantaje indiscutabile: nu este vorba numai despre articole, eseuri, traduceri literare care prezintă, alături de traducere, și originalul. Publicația este judicios ilustrată, noi adăugând, de fiecare dată, și o fotografie-portret a autorului / autoarei, personalizând astfel apariția, ca și ilustrații la uncle articole mai lungi. Revista noastră nu este precum varianta online a unora dintre revistele scoase de USR – care apar la o săptămână sau mai mult după ce revista respectivă a văzut lumina tiparului. Marea majoritate a acestora constituie slabe adaptări la mediul online. Doar câteva reviste sunt prezentate în format PDF, care păstrează toate elementele grafice ale originalului tipărit.
Una dintre trăsăturile distinctive importante ale Revistei de traduceri literare este caracterul ei multimedia: în diferitele ei numere, se pot regăsi interviuri realizate la postul național de radio (Radio România Cultural, Radio România Actualități, Radio România Internațional), emisiuni de televiziune (TVR Cultural), înregistrări video ale Colocviilor de traduceri literare sau Traducători literari–scriitori, de la Simpozioanele de traduceri și retraduceri literare, organizate împreună cu Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, de la alte evenimente literare (Festivalul internațional de literatură București, Poezie în iarbă etc.), ca și reproduceri de la expoziții de artă plastică ori ale unor artiști vizuali sau fotografi (K from Kafka – expoziție concepută de artista vizuală Alica Záhorská din Slovacia, fotografii de Dragoș Cristescu sau Paul Adrian Chiș), lucrări ale sculptorilor Péter Jecza sau Bogdan Nueleanu, artiști vizuali precum Sasha Meret din SUA, Per William Petersen din Danemarca sau Sirje Petersen din Estonia.
În acest număr ne mândarin că am obținut permisiunea Muzeului National de Arta Al Romaniei de a reproduce sculpturi in bronz ale lui Dimitrie Paciurea, mult indragitele mele Himere.
Ne putem mândri că, în decursul anilor, am reușit să aducem alături de revistă nume importante din peisajul literar și cultural românesc, nu numai traducători și traducătoare de literatură, printre care îi amintim pe: Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române; Stavros Deligiorgis – Profesor emerit al Iowa University; Victor Ivanovici – Profesor emerit al Universității Aristotel din Salonic; Mihai Zamfir – membru de onoare al Academiei Române; Liana Sakelliou și William Schultz – Profesori emeriți ai Univesității Naționale Kapodistria din Atena; Liviu Franga – Profesor emerit al Universității din București (UB), fost decan al Facultății de Limbi și Literaturi Străine a UB; Tim Parks – Profesor asociat la Istituto Universitario di Lingue Moderne din Milano și scriitor; Janet Malcolm – eseistă la The New Yorker și The New York Review of Books – SUA; Andy Willoughby – fost lector la Durham University – Marea Britanie; Chris Tănăsescu – performer și cercetător la Galway University – Republica Irlanda, dar și mulți traducători și traducătoare de literatură, studenți, masteranzi și doctoranzi, dintre care se vor alege, sperăm noi, viitoarele personalități care vor transpune literatura universală în limba română.
Să nu uităm însă că în acești ani revista a contribuit, măcar în parte, la recăpătarea demnității profesiei de traducător literar.
*
Sub egida Fitralit au văzut lumina tiparului nu mai puțin de nouă volume de poezie ale unor poeți și poete din Europa.
Amintim, de asemenea, apariția, în excepționala traducere a Vioricăi Nișcov, a studiului amply, conceput de filosoful Friedrich Ernst Daniel Schleiermacher Über die verschiedenen Methoden des Übersetzens / Despre feluritele metode de traducere, studiu introductiv de Victor Ivanovici, Colectia de Teoria Traducerii 1 a Fitralit, Editura Brumar, Timișoara, 2019.
O altă realizare editorială a Fitralit a fost publicarea, în traducerea Mariei Bălașa, sinologă, a schițelor socio-psiho-filosofice Petrecere de unul singur a scriitorului chinez contemporan Lao Ma, iar la începutul acestui an, în Colecția de Poezie a Fitralit, a văzut lumina tiparului, într-o ediție de lux, traducerea integrală a sonetelor lui Mihai Eminescu în limba engleză, într-o ediție bilingvă cu un bogat aparat critic tot bilingv realizate de Diana Cârligeanu aka K.V. Twain.
*
Revista de traduceri literare a pledat constant pentru calitate. Analizele publicate privitoare la traducere, retraducerea litrarară, în unele cazuri a retroversiunii literare, – unele chiar în forma unor mici studii de specialitate – au fost realizate cu înalt profesionalism, cum n-o face aproape niciuna dintre revistele literare ale USR. Contribuțiile în domeniul teoriei traducerii au urmărit, și ele, menținerea unei ștachete înalte a traducerii, retraducerii și retroversiunii literare.
Am căutat permanent să contribuim la mai buna definire a rolului atat de semnificativ a traducătorului literar în peisajul literar contemporan din România.
*
Ne-am propus permanent să sporim numărul colaboratorilor de valoare: universitari, licențiați, masteranzi, doctoranzi, tineri traducători literari etc. Cu toate că revista este editată de Fitralit, nu ne-am limitat la contribuția membrilor filialei noastre, ci am invitat zeci de alți colaboratori din București, din țară si din strainatate să publice la noi.
Viitorul ne va spune dacă întreprinderea noastră, făcută cu multe sacrificii, dar și cu multă pasiune și dedicație, a dat roade.
