Întâlnirea cu vechile și noile traduceri literare

0
104

Simpozionul nostru din luna noiembrie 2019 a constituit o interesantă și rodnică analiză a retraducerii în domeniul literaturii, așa cum a fost ea gândită și propusă de diferiții traducători de literatură de la noi din țară și din străinătate. Manifestarea – concepută împreună cu Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București – s-a dovedit o idee de bun augur, nivelul academic punându-și amprenta asupra naturii prezentărilor și discuțiilor.

A fost un gen de întâlnire care – din perspectiva complexității, diversității, nivelului și duratei sale (s-a desfășurat pe mai bine de douăsprezece secțiuni, vreme de două zile) – n-a mai avut loc până acum la noi în țară pe această temă.

Salutară s-a dovedit și ideea de a invita nu doar profesori universitari, cercetători și traducători din Capitală și din țară (Cluj-Napoca, Craiova, Iași și Constanța), oameni care au realizat retraduceri din literatura universală în limba română sau care au analizat aceste opere pertinent, aplicat, ci și profesori și traducători din străinătate. De ce? Pentru a vedea dacă aceleași opere, retraduse în alte limbi decât româna, ridică probleme asemănătoare, dacă istoria retraducerilor diferă, cum se confruntă traducătorii din alte țări cu acele opere etc. Și am aflat multe lucruri deosebit de interesante din Norvegia, Ungaria, Cehia, Grecia etc.

Compararea diferitelor traduceri ale aceleiași opere în perioade diferite a fost de natură să dea naștere unor analize deosebit de valoroase, profunde. Am aflat că, la începuturile activității de traducere, în lipsa unor specialiști care să cunoască temeinic limbile-sursă, se preferau traduceri din terțe limbi, fenomen cauzat și de insuficiența instrumentelor lexicologice, a dicționarelor, care să ușureze munca traducătorului. Unele tălmăciri de pe vremuri erau astfel deosebit de stângace sau incorecte.

Unul dintre lucrurile frapante reieșite din expuneri și discuții a fost modul cum s-au poziționat traducătorii de literatură în raport cu antecesorii lor, atunci când erau retraducătorii unor opere. Unii au apreciat și au scos în evidență cu generozitate și deosebit de aplicat eforturile, de multe ori remarcabile, ale celor dintâi traducători ai operei, alții au încercat mai degrabă să-și justifice munca – retraducerea –, minimalizând uneori, din nefericire, adesea traducerile anterioare. Alții, cu mare delicatețe, nici măcar n-au făcut referiri negative la traducerile mai slabe de pe vremuri, insistând cu entuziasm doar asupra descoperirilor făcute în munca lor pe tărâmul retraducerii. Trebuie subliniat însă faptul că marea majoritate a abordărilor au fost deosebit de profesioniste, sine ira et studio, apreciindu-se valoarea înaintașilor în această minunată, dar grea profesiune, cea de traducător literar.

Friedrich Schleiermacher: Über die verschiedenen Methoden des Übersetzens / Despre feluritele metode de traducere, ediție bilingvă, apărută sub egida Fitralit, în octombrie 2019, Editura Brumar, Timoșoara

Ne bucurăm că am reușit să îmbogățim acest Simpozion cu o premieră, un eveniment de primă mână pentru Fitralit: primul eseu cu de o importanță majoră despre teoria traducerii. Este vorba de un amplu studiu, o lucrare fundamentală despre traducere, scrisă în urmă cu peste două secole de filosoful și teologul german Friedrich Schleiermacher: Über die verschiedenen Methoden des Übersetzens / Despre feluritele metode de traducere, ediție bilingvă, traducere de Viorica Nișcov, studiu introductiv de Victor Ivanovici, apărută octombrie 2019, la Editura Brumar, în colecția „Scrieri despre teoria traducerii”, coordonată de prof. emerit dr. Radu Toma și prof. emerit dr. Victor Ivanovici. Această lucrare a apărut sub egida Fitralit.

Cum sublinia și Victor Ivanovici în cadrul lansării de la începutul lunii noiembrie 2019, niciun teoretician al traducerii nu poate să scrie vreun studiu fără a cita sau măcar a se referi la această lucrare fundamentală.

Am rămas – în calitate de organizator și participant la acest simpozion despre retraducere – cu convingerea că fiecare participant, dar și o bună parte din audiență a plecat cu o mai profundă înțelegere a fenomenului de retraducere și că s-a convins de necesitatea acestei modalități de reîmprospătare a literaturii universale pentru cititorii contemporani, mai ales în ce privește traducerea teatrului.

Și, așa cum amintea într-un alt articol din acest număr un coleg de breaslă, am rămas și cu un sentiment special, acela de „antract convivial”, care ne va ține de urât până anul viitor, când ne vom apleca din nou asupra pasiunii noastre de zi cu zi, de noapte cu noapte – traducerea literară.

P.S. Ne bucurăm că, recunoscându-se valoarea materialelor prezentate la Simpozionul internațional din 4–5 noiembrie 2019 despre retraducerea literară, prestigioasa revistă România literară va publica câteva dintre contribuțiile noastre.

Lasă un răspuns