Mare bucurie. Mare satisfacție. Un proiect care a fost împlinit. Teamwork. A apărut la începutul lunii aprilie a doua carte sub egida Filialei București – Traduceri Literare a ”Uniunii Scriitorilor din România” (Fitralit). Este vorba de antologia bilingvă de poezie a scriitorilor maghiari orădeni, intitulată „De mâine pe azi”/„Holnapról mára”, volum tipărit de editura revistei orădene Várad în colaborare cu Fitralit.
Întreg acest proiect a început printr-o discuție pe Messengerul de Facebook cu Mihók Tamás, în luna lui cuptor 2016; îl cunoscusem cu puțină vreme înainte, când i-am publicat câteva poezii traduse din limba maghiară în română în revista noastră. Am vrut să văd dacă este nu numai un bun traducător literar, ci și dacă e un organizator la fel de bun. Am zis să încerc marea cu degetul. Așa că i-am încredințat o mai veche idee a mea, și anume de a traduce poeți maghiari de la noi din țară în limba română – o intenție pe care n-o împlinisem de vreo 15 ani. Se putea oare, cu sprijinul unui tânăr poet și traducător maghiar să se împlinească acest deziderat? Discuțiile au continuat zile întregi tot pe Messenger și mi-am dat seama că Tamás este un foarte bun organizator și, pe deasupra, era încântat de idee. Pe parcurs aveam să-mi dau seama că este și demn de încredere. La fel ca și Kemenes Henriette, cea care i-a fost mâna dreaptă în punerea la punct a tuturor detaliilor întâlnirii noastre de lucru, dar și în munca pentru publicarea cărții prezentate aici. Am cerut sprijinul Consiliului Județean Bihor, cum a sugerat el. Citisem că orașul Oradea are o absorbție de vis, 98,5% din fonduri europene! Mi-am zis că astfel de oameni gospodari, de pe malurile Crișului Repede, vor aprecia un proiect de valoare, cultural, care, de fapt, este dedicat culturii lor. Căci aveam intenția să traducem chiar poete și poeți maghiari din Oradea sau din județul Bihor. Și workshopul să-l facem tot acolo. Am vorbit apoi cu George Volceanov și l-am întrebat dacă ar fi de acord să coordoneze, în toamna lui 2016, un atelier de traducere literară la Oradea, în care să aducem față în față autori maghiari și pe traducătorii lor timp de trei zile și în a patra să facem Colocviile de Traduceri Literare pentru întîia oară afara Bucureștiului, tot la Oradea. Am găsit în George Volceanov un alt entuziast, așa că ni s-a alăturat excelentul traducător nu numai din engleză, ci și din maghiară. Ne-am dat seama că fondurile nu ne ajung și am apelat personal la Béla Markó, poet la rândul lui, colegul meu în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, nu numai politician și senator, iar în scurt timp am primit sprijinul prin Fundația Communitas. Așa că la sfârșitul lunii noiembrie 2016, în mai puțin de patru luni după inițierea proiectului, au început la Oradea: atelierele de traducere literară a poeților bihoreni. Cu sprijinul ”Muzeului Memorial Iosif Vulcan” – un partener foarte serios și săritor, a fost poetul și managerul acestei instituții, dl. Ioan F. Pop – și al ”Muzeului Ady Endre” – managerul Imre Zoltán e un om dedicat spiritualității și poeziei maghiare. La sediile celor două instituții de cultură sus-amintite au avut loc atelierele de traducere literară. De la București au venit George Volceanov, Alexandru M. Călin și subsemnatul, de la Sfântu Gheorghe a sosit Fülöp Zsigmond, din Cluj-Napoca, Bertóti Johanna, iar la Oradea ne aștepta Mihók Tamás (de astă dată în postură de traducător), iar de la București ne însoțea în gând și faptă Skultéty Sándor. Aceștia au fost traducătorii textelor.
La Oradea ne-am dat seama că propunerea mea, și anume de a traduce și un poem al lui Petőfi Sándor nu-i o idee bună, pentru că activitatea lui literară nu a avut de-a face cu Oradea. Voiam să localizăm foarte limpede selecția: numai orădeni. Așa că s-a luat hotărârea ca Ady Endre să-i ia locul, mai ales că a a locuit în orașul de pe malurile Crișului Repede, mai mult, a fost unul dintre întemeietorii grupării literare A Holnap („Ziua de mâine”). George Volceanov își aduce aminte de Janus Pannonius și o superbă poezie a acestuia despre despărțirea de Oradea, așa că-l provoacă pe Alexandru M. Călin să traducă un fragament din poezia lui Janus Pannonius din limba latină a Evului Mediu, cunoscând pasiunea, dar totodată și rigurozitatea tânărului traducător pentru respectarea metrului în limba română. Atelierele au fost realizate în stilul Volceanov, adică nu separat, ci toată lumea a fost în aceeași încăpere, iar atunci când se ivea o problemă de traducere, toți încercau să dea soluția adecvată, atelierele transformându-se de fapt într-un brainstorming la care puteau participa și necunoscătorii de maghiară, așa cum sunt eu. Am lucrat împreună cu Bertóti Johanna pe textele traduse din opera poetei maghiare Fábián Judit. După încheierea atelierelelor, am prezentat în cadrul Colocviilor de Traduceri literare – organizate și cu sprijinul doamnei Brândușa Doca, bibliotecară la Biblioteca Universitară din Oradea chiar în sediul acestei instituții, așa cum puteți vedea și în filmarea acestui eveniment (https://www.fitralit.ro/04-12-2016-video-colocviile-de-traduceri-literare-27-bland-curge-koros-cris/ ) munca desfășurată în atelierele de traducere literară de la Oradea. Am scris pe larg despre experiența traducătorilor la aceste ateliere în numărul 14 al revistei noastre (fiecare traducător ne-a oferit câte o poezie sau două din cele traduse, pentru a le publica în ”Revista de traduceri literare” și, totodată, ne-a povestit despre experiența acelor zile intense – vezi cele șase articole care încep cu editorialul nostru: https://www.fitralit.ro/29-12-2016-atelierele-de-traducere-literara-de-la-oradea/ ).
Cel mai important lucru însă a fost, atunci când am sugerat după Colocvii că ar fi bine ca această muncă să nu se piardă și traducătorii să continue munca lor, – să se traducă mai multe poezii din fiecare autor contemporan. Spre lauda sa, dl. Szűcs László, redactor-șef al revistei Várad, n-a stat deloc pe gânduri și a spus că vrea să publice antologia. Ne-am bucurat deosebit de mult și, cu sprijinul FITRALIT, dar și al Fundației Communitas, care iarăși ne-a sărit în ajutor, iată că am dus la bun sfârșit acest proiect: Janus Pannonius – tradus din limba latină, respectând metrul de Alexandru M. Călin, Juhász Gyula transpus în română tot de Alexandri M. Călin, Ady Endre – în traducerea lui Skultéty Sándor, fiecare din aceștia trei cu câte un poem de colecție; dintre poetele și poeții contemporani au fost traduși în limba română: Kinde Annamária, de Skultéty Sándor, Szűcs László, de George Volceanov, Gittai István, de Fülöp Zsigmond, Kemenes Henriette, de Mihók Tamás, Fábián Judit, de Bertóti Johanna și Ozsváth Zsuzsa, de Mihók Tamás.
Pe 30 aprilie 2018 va avea loc lansarea antologiei, coordonată de către Mihók Tamás, chiar la Oradea.
