Bernadette Babáková, Nahnilá jablka věčné touhy / Merele putrede ale eternei dorințe

0
156
Bernadette Babáková, arhivă personală
Bernadette Babáková, arhivă personală

Bernardette Babáková își prezintă universul poetic într-o manieră deosebit de originală, pe care criticul literar Adam El-Chaar, probabil cel mai inspirat dintre exegeții poetei, o numește scenică, în care piesa jucată se petrece cu adevărat și ia chipul unei farse oarecum amare. În ea, autorul citat distinge cel puțin trei linii tematice, analitice – și accidental narative: dragoste, familie, angajament social. Dar poeta nu apelează în niciun caz la acel gen al emoțiilor superficiale, ușor de stimulat.

Ni se pare totuși ușor pripită concluzia criticului că apartenența Bernadettei Babáková la Generația X implică în mod automat pentru creația sa anumite „trăsături-tip comune tuturor sau majorității autorilor născuți în anii ’90 și marcați de stranietatea erei predigitale“, trăsături dintre care subliniază „interconectarea generală“ a existențelor și „percepția sporită a crizei“ ecologice și, mai ales, sociale. În opinia noastră, poeta iese însă în evidență prin subtilitatea criticii pe care o practică, prin surprinderea generalului în specific, printr-o ironie rafinată, dar intensă și prin asumarea curajoasă a respingerii unor reacții și poziții pe care le percepe ca neprietenoase. Pe scurt, suntem de acord că opera Bernadettei Babáková abordează crizele care îi preocupă pe majoritatea autorilor din generația sa, dar în niciun caz că s-ar înregimenta tematic sau stilistic unui trend precis formulat. Poeta are modul său extrem de personal de a se „răfui“ cu problemele pe care le ridică, le descrie sau uneori chiar le formulează, bazat pe – o recunoaște chiar El-Chaar – „menținerea unei voci poetice sangvine, energice și sobre, cu un simț cultivat al realității și capacitatea de a folosi cu multă îndemânare microscopul poetic“.

***
dneškem ti končí
vyživovací povinnost jednou pro vždy
ale mě je tak zle
a úzko a těžko mami
jsem nemocná
jsem plačící
jsem ve vězení
jsem hladová
jsem otravný odradek tvého těla
a ty budeš blahoslavená
v návštěvních hodinách
s kelímkem jogurtu stracciatella


astăzi ia sfârșit
odată pentru totdeauna obligația ta de a mă întreține
dar mi-e atât de rău și atât de greu mamă
resimt o anxietate cumplită
sunt bolnavă
plâng
sunt la închisoare
mi-e foame
sunt un odradek** enervant al trupului tău
iar tu vei fi binecuvântată
în timpul orelor de vizită
cu un iaurt cu stracciatella în recipient din plastic

***
jaro je nuda
už mě nebaví
ani ty náhlé změny při náhodném seskupení
dvojic mých přátel
jaro mě nutí propotit oblečení
které jsem si ráno špatně vybrala
kouřit cigarety v parku jen proto že svítí slunko
jaro mi na nose dělá rybí šupiny
co jindy mám jen v peněžence
cítím se rozpolceně
jednou nohou v létě
druhou v zimě
potím se jen jedním podpažím
raděj se nepotit
po jaře nebažím


primăvara e plictisitoare
nu mă mai amuză
nici măcar schimbările bruște în regrupările aleatorii ale împerecherilor
în rândurile prietenilor mei
din cauza primăverii îmi transpir hainele
pe care le-am ales greșit de dimineață
fumez în parc doar fiindcă strălucește soarele
primăvara îmi scoate solzi de pește pe nas
în general îi am doar în portofel
mă simt ruptă în două
stau cu un picior în vară
și cu celălalt în iarnă
transpir numai la o subsuoară
mai bine n-aș mai transpira deloc
nu tânjesc deloc după primăvară

***
můj život není prázdný
i přes ztrátu materiálních jistot
zbyla mi ještě hlávka zelí
je kulatá
opírám se o ni čelem, jak
o hlavu šišatého milence
váží stejně
jako novorozeně
houpám ji na loktech
v síťovce
drndala bych ji přes práh
je tichá
to mi vyhovuje
a její dotyk
uspokojivě chladný
přikládám si zelné lupeny
do míst
kde tuším srdce
jsou křehké
a zlomit je je velmi snadné
mám náruč plnou zelných listů
a počkám dokud neuvadne

viața mea nu este goală
în ciuda pierderii elementelor de securitate materială
mi-a mai rămas o căpățână de varză
este rotundă
îmi sprijin fruntea de ea, parcă ar fi
capul unui amant oval ca un con de brad
cântărește cam
cât un nou-născut
o legăn într-o plasă împletită
atârnată de coate
tot bâțâind-o aș arunca-o și peste prag
ea e tăcută
asta-mi convine
iar atingerea ei
e mulțumitor de răcoroasă
lipesc frunze de varză
pe locurile
unde simt că ar trebui să fie inima
sunt fragile
și se rup foarte ușor
am poala plină de frunze de varză
și voi aștepta până se vor veșteji

***
celý týden vybíráš kontejnery
šetrně přebíráš hnijící květák
odkrajuješ plíseň na ředkvi bílé
v sobotu v půl šesté ráno
kupuješ lahev sektu
no a co
žijeme jen jednou
proč se cítit provinile
napumpujeme to do sebe
srdce drandí
jak kobyla na pardubické
(zadek se v jistých chvílích třepe zrovna tak)

co si proženeme krevním oběhem
pro nesnesitelnou lehkost bytí
to nám nevezmou ani nezabaví

a nezapomenout na hlouposti

zazvonit na všechny paneláky a představit se jako pojišťovák
a moc se nedivit
když nás pozvou dál
na moment vystřízlivět

nezouvat se
způsobně poděkovat
posnídat


ridici containere toată săptămâna
alegi cu grijă conopida putrezită
îndepărtezi mucegaiul de pe ridichea albă
sâmbătă la cinci și jumătate dimineața
cumperi o sticlă de vin spumant
şi ce dacă
în fond o dată trăim o singură dată
de ce să te simți vinovat
pompăm în noi tot conținutul
inima o ia la trap
ca o iapă la cursele de la Pardubice
(exact așa se scutură și fundulețul în anumite momente)

nu ne vor lua și nici nu ne vor confisca
ceea ce trecem prin circuitul sanguin
pentru insuportabila lejeritate a ființei
 
și să nu uităm de prostii

sunați la toate blocurile de locuințe și prezentați-vă drept agenți de asigurări
și să nu vă surprindă prea tare
dacă vă vor invita înăuntru
pentru o clipă să vă treziți din beție

nu vă descălțați
să mulțumiți cum se cuvine
să luați micul dejun

Josef Čapek, Portretul unui rege (1920), Galeria Națională, Praga, Wikipedia Commons
Josef Čapek, Portretul unui rege (1920), Galeria Națională, Praga, Wikipedia Commons

***

oblíbila jsem si chůzi v holinách
nášlapce místo podpatků
pose
dragqueen se brodí potokem
vybírá mezi kamením
nahnilá jablka věčné touhy

a-nceput să-mi placă să mă plimb în cizme de cauciuc
cu mizerii lipite de talpa cizmei în loc de tocuri
pose
dragqueen trece pârâul prin vad
adună din pietrișul de pe jos
merele putrede ale eternei dorințe

***
ultramarín
je za mořem
tam daleko od přístavu
tam nepojedem
vezmi si raději dvoje ponožky
začni slepovat papírové modely
plachetnic z ústřižků encyklopedie lastur
sypu sůl
do ran ve vaně
praskliny ve smaltování se bolestivě zvětšují
bude zatýkat
a na stěně se udělají mapy
podávám ti fixu
napiš
hic sunt leones

ultramarinul
este dincolo de mare
acolo departe de port
acolo nu vom merge
mai bine ia-ți două perechi de șosete
apucă-te să însăilezi din hârtie modéle
de bărci cu pânze din terfeloage ale enciclopediei scoicilor
pun sare
pe rănile din cadă
crăpăturile din smalț se măresc dureros
vor fi prizonieri
pe perete vor apărea hărți
îți dau un marker
să scrii  
hicsuntleones

***
mávám na protější balkon
přichází trochu rozpačitá odpověď
to ta cizí nahá záda
a defilé podezřelých postaviček
jak z porouchaného orloje
všechny se prošly
po parapetu mého okna
a taky krmím holuby
sousedka z agresivní slušnosti
začala raději kouřit v obýváku

fac semn spre balconul de vizavi
am parte de-o reacție de jenă și surprindere
anume o spinare goală necunoscută
și parada unor personaje suspecte
ca dintr-un orologiu defect
au defilat toate
de-a lungul pervazului meu
și eu hrănesc porumbeii
dintr-o politeţe agresivă vecina
a preferat să treacă în sufragerie
și să continue să fumeze acolo

***
ještě jsme se nedohodli
jak to s námi bude
jestli je lepší se věčně
loučit a vítat
nebo co s tím
po ránu se budím
vedle někoho s ksichtem
jako pomačkaný plakát Serge Gainsbourga
to je tím městem
the capital má šmrnc
ale teď se v něm nic nesmí a tak nic neděláme

încă nu ne-am pus de acord
ce va fi cu noi
dacă e mai bine să ne tot despărțim
și împăcăm pe vecie
sau ce altceva
mă trezesc dimineața
lângă cineva cu mutra
ca un afiş mototolit al lui Serge Gainsbourg
asta din cauza orașului
the capital are glanț
dar acum nu se permite nimic pe cuprinsul său așa că nu facem nimic

***
ikonka notifikace zobrazuje plachetnici
21 stupňů ve stínu
ospalé tiché pondělí v polovině jara
po slavnosti zalehl město
tetelící se vzduch
utahaný jako servírka po dlouhém týdnu
s nohama nateklýma jak konve

nezaprší a nezaprší
vedle chrobáků obalených v prachu a pylu
lítá mi kolem hlavy 
pracovní list pro čtvrtou třídu základní školy
a na něm dva poslední odstavce 
z princezny Pampelišky


pictograma de notificare arată o barcă cu pânze
21 de grade la umbră
o zi de luni tăcută adormită pe la jumătatea primăverii
după sărbătoare orașul a fost potopit
de aerul fremătând
epuizat ca o chelneriță după o săptămână lungă
cu picioarele umflate ca niște stropitoare

nici gând să plouă
lângă gândacii de bălegar acoperiți de praf și polen
îmi zboară în jurul capului
o fișă de lucru pentru clasa a IV-a primară
iar pe ea ultimele două paragrafe
din Prințesa Păpădie


* Poeta din Cehia s-a născut în 1994. Existența ei se desfășoară între localitățile Praga, Brno și Lomnička. Studiază arte dramatice în cadrul unui program de doctorat la Academia de Arte ale Spectacolului „Janaček“ din Brno (JAMU). Lucrează în serviciile sociale. Publică în diverse reviste și pe internet, iar în anul 2021 i-au apărut două volume: proiectul colectiv intermedial Sedimente Diagnostice Wellness și volumul individual de versuri Procesul de partajare a poziției a fost finalizat.
** Odradek – personaj din opera lui Franz Kafka.

Articolul precedentDe la tot ce-i excelent, aparținând tuturor – la Domnul ©
Articolul următorPoezia barocului italian

Lasă un răspuns