Vă prezentăm nu mai puțin de trei analize ale unor hispaniști cu privire la o excelentă carte despre teoria traducerii semnată de către Victor Ivanovici, volum apărut în limba spaniolă în Mexic în anul 2022. O carte, după cum veți vedea după lectura celor trei cronici aplicate, care ar merita pe deplin să fie tradusă în limba română. Celelalte două cronici la găsiți în acest număr al revistei noastre: https://www.fitralit.ro/29-02-2024-calea-de-la-teorie-la-poetica-traducerii și https://www.fitralit.ro/29-02-2024-cand-se-traduce-se-creeaza. (Fitralit)
***
Din punctul nostru de vedere, în calitate de cititor, cartea anului 2022 este lucrarea semnată de profesorul Victor Ivanovici1 de la Universitatea din București și Universitatea Aristotel din Salonic.
Cartea, publicată în Mexic, are o structură formată din două secțiuni: A. Texto y traducibilidad, cu subtitlul Boceto de una traductología contrastiva, și B. Hacia la poética de la traducción, cu subtitlul Supuestos y premisas, la care se adaugă ADDENDA, care cuprinde patru studii pe diverse teme de traductologie, o consistentă Bibliografie de profil (zece pagini!) și Anexos.
Ca disciplină științifică, traductologia dispune de o literatură teoretică îmbogățită în ultimele decenii într-un mod impresionant. O disciplină care, „spre deosebire de altele”, nu poate fi separată de practica traducerii.
În definiția lui Victor Ivanovici, traducerea este o artă, în dubla accepție a cuvântului: creație și totodată meșteșug, iar demersul pe care îl întreprinde se înscrie, din punct de vedere științific, în perspectiva contrastivității. O perspectivă de strictă utilitate didactică și cu variații dictate de limbile în contact: limba-sursă și limba-țintă.
Interesante sunt punctele de vedere teoretice ale autorului privitoare la gramatica erorilor și cele de natură lexico-semantică, ilustrate – didactic și contrastiv – cu exemple din neogreacă, spaniolă și română, la care se adaugă uneori și trimiteri la alte limbi moderne. Bogata sa experiență de cititor al literaturii de specialitate și de profesor de traductologie transpare din bogata listă de situații comentate, de cazurile de omonimie interlingvistică, de paronimie parțială sau de falși prieteni.
Lucrarea este un foarte util îndrumar practic pentru traducători, având însă permanent prezentă o prețioasă încărcătură teoretică. Este prima lucrare care introduce, după știința noastră, conceptul de stilistică funcțională în aceeași deschidere contrastivă pe care autorul o precizează încă de la primele rânduri ale studiului său.
Subcapitolul III. Para un modelo estilístico contrastivo (La estilística literaria al servicio de la traducción) este secțiunea cu cea mai mare întindere din cartea lui Victor Ivanovici. Este pentru prima oară când, într-o lucrare de traductologie, se acordă stilisticii (contrastive) o atenție deosebită și i se recunoaște o atât de specială însemnătate.
Concepută simetric, partea a doua a cercetării are trei subcapitole, ca și prima. Cele trei subcapitole sunt consacrate unor diverse aspecte privitoare la poetică și la relațiile acesteia cu traducerea și cu receptarea textelor literare tălmăcite.
La întrebarea „Ce este traducerea”, autorul răspunde că aceasta „se convertește” în „Cum este traducerea”, unde „cum este” se poate citi și într-o a doua cheie: „Cum se face?” Ca știință, traductologia este rezultatul – în primul rând – al dezvoltărilor teoretice bazate pe practica traducerii. Tot așa, multiplele contribuții și sugestii teoretice ale lui Victor Ivanovici au ca punct de plecare analizele din perspetiva poeticii a unor celebre texte poetice, analize cu temei în asimilarea creatoare a bibliografiei de profil.
Foarte interesantă ni se pare interpretarea pe care Victor Ivanovici o dă modelului propus de Jakobson referitor la comunicare: în relația cu textul-sursă, traducătorul este un destinatar, iar pentru limba-țintă, el devine emițătorul mesajului. Iar analizele, din perspectiva stilisticii sau a poeticii, pe care le inserează în lucrare, pentru a-și argumenta deschiderile teoretice pe care le propune, sunt realizate pe texte elaborate în diverse limbi: spaniolă, greacă, franceză…
Fără doar și poate, unul dintre merite este valorificarea cu o remarcabilă inteligență a lucrărilor de referință din istoria trecută și actuală a traductologiei. Iar asocierea la lucrările teoretice a opiniior – profunde și de mare rafinament – despre traducere ale unor scriitori ca Borges sau Octavio Paz este o inițiativă demnă de a fi subliniată.
Cartea lui Victor Ivanovici este o desfășurare științifică de erudiție în materie de lingvistică, literatură, retorică și poetică, o lectură extrem de plăcută și de interes major pentru orice traducător și traductolog. Scrisă în spaniolă, lucrarea merită să fie tradusă în română – și în toate limbile de cultură.
1. Victor Ivanovici, De la teoría a la poética de la traducción, Universidad Autonoma de Puebla, 2022, 336 p.
