la Institutul Liszt
Așa, dacă am sta puțin pe gânduri, ar fi trebuit să compunem ceva simfonic, eu și cu slammerul și performerul de poezie Angyal Gyuyla, măcar pentru ceva pe potriva vocii, dacă nu pentru pian și orchestră, să ne ridicăm, cât de cât, la nivelul elegantului lăcaș de cultură – Institutul Liszt din București – în care aveam să evoluăm, ca să spunem așa, folosind un termen din domeniul sportiv, pentru a doua oară la o distanță de nouă ani cu fani de acum, nu-i așa, iubitori de poezie modernissimă, veniți numai și numai pentru a asculta, a sorbi, a se
(pe atunci, domnul director al instituției, Kósa András László, director, ce surpriză plăcută, și acum, era pus în fața unei noutăți, și anume să găzduiască un maestru al slamului, dar și al performance-ului poetic, Angyal Gyula, venit de la Budapesta, pentru a participa la 1. International Slam & Sound Festival din Craiova în 2014, iar acum, pentru a lua parte la Festivalul Internațional Poezia. Poartă la Dunăre, 2023)
încânta de sunetele cuvintelor noastre alese pe sprânceană, să audieze uimiți de magia dicției perfecte, să admire mișcările născute din armonie ale brațelor noastre, care par a slobozi cuvintele în eter, dar nu, ele eliberează – într-o formă aproape perfectă a cercului spre cerurile limpezite de nori – glasul nostru făcut cuvânt, are această magică putere să salveze cerul de privirea tristă a norilor de ploaie, privirea însă a performerilor, privirea este îndreptată către public, cel care a venit să se împărtășească de primăvara sensului poetic, da, așa prinde trup poezia și nu mai este cuvânt și sunet și glas, nu ne lăsăm nici în ruptul capului și în ziua performance-ului, da, urcați pe caii galopând întru dorința de-a fi, de-a exista plenar/planetar în fața cui dorește să ne audă, vadă, privească, absoarbă cu poezie cu tot, cu poezie curată, originală, scoasă din suflet, da astfel am venit și nu ne lăsăm, nu-i lăsăm de izbeliște pe ascultători, de fapt, pe cei adunați pentru ritualul ce stă să înceapă în sala Institutului Liszt, nici gând să-i dezamăgim, și Angyal Gyula sosește îmbrăcat în costum național maghiar, aducând și civilizația meșteșugarilor de îmbrăcăminte și făuritorilor de civilizație din Ungaria odată cu el, iar pălăria cam americănească, de hillybilly din centrul Statelor Unite ale Americii unde cât vezi cu ochii crește în neștire porumbul, completează prezența lui poetică, pintenii cizmelor – pline de praful călăritului pe pământ uscat, tare potrivnic – strălucesc în ochii ascultătorilor ca aurul proaspăt scos din pământ în timpul Gold Rush din secolul XIX tot pe tărâm american, dar nu sunt pinteni de aur, ci de bronz, și nu urmăresc să atace parșiv, pe nepregătite, pe la spate, gata să rănească aerul, dar și trupuri, nu-s pinteni amenințători, ci doar meniți să strălucească în sala înfruntărilor de cuvinte, înfruntări care nu sunt pe viață și pe moarte, cu lasoul gata să țină în frâu gâtul încă liber de orice opreliști, și după ce s-a încălzit bine și stăm de vorbă cu fanii noștri sau cei pe cale de a deveni iubitori ai poeziei noastre, Angyal Gyula renunță la frumoasa haină roșie și-i vedem tatuajele care, cu siguranță au o semificație pe care n-o știm, dar putem s-o intuim.
Așa că sunt gata să curgă a bucurie, limpezi, cuvintele aidoma unei ofrande aduse iubitorilor de artă adunați la slujba noastră întru celebrarea gândului, simțurilor și imaginației.
Așa că dulcea sclavie a cuvintelor poate să înceapă.
–
* Performance cu Angyal Gyula, Budapesta și Peter Sragher, București – 27 iunie 2023 la Institutul Liszt București – Centrul Cultural Maghiar
