Întâlnirea filmată la Biblioteca Metropolitană București
miercuri, 31 ianuarie 2024
Cum este să-ți petreci o bună parte din viață traducând un singur autor, pe marele prozator albanez Ismail Kadare, până acum, treizeci și două de volume de proză scurtă și romane – plus încă trei, pregătite de tipar…
cum este să-l cunoști în tinerețe, din întâmplare, pe când studiai la Tirana și-ți apare dinainte – pe atunci – tânărul prozator, într-un regim totalitar de tristă amintire, când cuvintele trebuiau să fie măsurate, trebuia să calci cu grijă, să frazezi înțelept, dar să spui totul…
cum este să-l cunoști pe acest adevărat tezaurar de talent literar, dar și un om cu totul aparte, care știe însă să-și păstreze o distanță față de oricine, chiar și față de traducătorul tău de-o viață, Marius Dobrescu, care, cu oareșce ciudă, spune că „în Franța s-a tradus tot, mai mult decât am tradus eu“, ca și cum ar fi fost un fel de concurs de frumusețe în care câștigătorul ia totul…
cum este să te formezi ca intelectual traducând un astfel de autor…
cum este să trăiești ani de zile în Albania comunistă a lui Enver Hodja, care patrona o societate închisă, ai cărei prieteni se puteau număra pe jumătate dintre degetele unei mâini?
Toate acestea le aflăm de la un povestitor înnăscut, Marius Dobrescu – cel mai talentat și serios traducător de literatură albaneză de la noi din țară -, care ar trebui să-și scrie amintirile într-un volum care va stârni cu siguranță interesul atât intelectualilor, cât și istoricilor perioadei comuniste din Europa, căci a cunoscut o lume despre care noi știm atât de puțin.
Am fost deosebit de onorați, cu acest prilej, de participarea la colocviu a Excelenței Sale, doamna Enkeleda Mërcuri, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Albaniei în România, și a doamnei Arlinda Morava, atașat cultural al Ambasadei Albaniei la București – și, totodată, o foarte apreciată soprană.
