Sigur că cei care citesc acest titlu al unui articol de opinie vor spune că Sragher a înnebunit, pentru că salută acel act care a dărâmat Guvernul Ilie Bolojan, că Sragher a devenit suveranist șoșocar, simionist, mai rău: un călingeorgist convins, gata să compromită Uniunea Scriitorilor din România, că Sragher nu mai scrie articole de „opinie“, ci a început să gândească că „o pinie“ e singularul de la „mai multe pinii“ (așa cum îmi povestea Tantieni, mătușa mea care a bătut suta de ani, că afirmau unii sus și tare că ar fi singularul și pluralul cuvântului „opinie“), așa că a devenit aproape analfabet funcțional după ce păruse că este, cât de cât, normal.
Adevărul este însă că la început de mai, PSD, AUR, și unii din PACE etc. au doborât guvernul Ilie Bolojan with flying colours, cum ar zice englezii. PSD are o experiență aparte de pe vremea fostului prim-ministru și fostului pușcăriaș Liviu Dragnea în a doborî propriile guverne, când nu mai erau de niciun folos intereselor personale, când nu mai executau ca niște marionete ucazurile de la vârful partidului-stat, așa, pe față, fără niciun fel de remușcări, adică ce-ar fi să-mi dau un pumn în c…ie, dar nu contează, că Jean boxează și Jeanina tricotează, tot ieșim noi bine, dar, vezi Doamne, s-au înșelatără.
Victoria lui Ilie Bolojan prin moțiunea de cenzură este reprezentată de eliminarea miniștrilor și secretarilor de stat PSD din guvernul din care făceau parte, a prefecților, pentru că n-l mai voice pe Ilie Bologna, că-i adusese în… sărăcie pe baronii locali ai PSD, că nu mai veneau bani gratis – fără nicio răspundere a utilizării lor – din partea guvernului, că nu mai rămâneau în funcție niște incapabili, rude sau prietenari, puși doar să încaseze salariile grase și să facă politica dictată din Bulevardul Kiseleff fără crâcnire – nu-i așa, n-ai nevoie nici de bacalaureat ca să devii prim-ministru -, că în premultele agenții conduse de fapt de partidul-stat nu-și mai aveau locul persoane numite pe sprânceană, care dovedeau că n-aveau niciun fel de competență în domeniu etc. Toată încrengătură de interese clientelare pesediste, întreaga clică construită cu greu, în decenii, era pe cale să se prăbușească din pricina „nemernicului“ de Ilie Bolojan, care a dovedit că știe să guverneze conform principiilor meritocrației, a sarcinilor împlinite, a responsabilităților asumate, a modestiei ridicată la rang de lege, a onestității în raporturile cu coaliția cu care semnase un contract, așa că toate aceste ”manii”, aceste ”deficiențe” ale lui Ilie Bolojan deveniseră pentru PSD nesuportat.
PSD n-a reușit să-l dea pe brazdă pe Ilie Bolojan, așa cum le reușise cu alți președinți liberali precum Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu-Quintus, Crin Antonescu, Klaus Iohannis, Alina Gorghiu sau Nicolae Ciucă.
Așa că i-a venit mănușă victoria lui Ilie Bolojan – paradoxal – printr-o moțiune de cenzură care, în loc să-l înfrângă l-a eliberat de miniștrii, secretarii de stat și prefecții PSD care puneau bețe în roate la măsurile de austeritate, la reforme. În loc să-l debarce din fruntea PNL – mișcare care nu I-a reușit – i-a întărit încrederea marii majorități a PNL, în afară de grupul obișnuit să coabiteze și / sau să facă afaceri cu PSD, aceia care – împreună cu alții, au dus partidul (aliat cu PD) de la 31,77 în Senat și 31,33 în Camera Deputaților la alegerile parlamentare din 2004 la 14,28 % în Senat și 13,20 % în Camera Deputaților în anul 2024. Și care acum vrea să câștige în justiție ceea ce a pierdut pe calea alegerilor democratice în sânul PNL.
De aproape două luni de zile, Guvernul demis Ilie Bolojan poate guverna – este adevărat, limitat, fără a putea da ordonanțe de urgență –, dar poate propune legi Parlamentului și, slavă Domnului, legile importante pentru PNRR și SAFE, dar nu numai, au trecut în aceste aproape șaizeci de zile prin Parlament. Tot ”mărețul” PSD, jocund la două capote, se declară pro-NATO, dar
împotriva SAFE, creând, pentru cine privește scena politică atent, un absurd demo de o piesă de Eugen Ionescu. Ca și oamenii care, ca să fie ”popular” spune unde trebuie ce vrea să audă fiecare, chiar dacă afirmațiile lor se contrazic perfect.
Și lui Nicușor Dan putem să-i mulțumim că a ales prim-miniștri desemnați fără șanse da a primi voturile necesare în Parlament, dovedindu-se un novice în politica dâmbovițeană – de unde tragem concluzia că matematica nu are întotdeauna fundamentul în politică –, deoarece a desemnat funcția de prim-ministru candiați la această demnitate, care nu aveau șansa de a aduna sufficient voturi în Parlament. Președintele țării a venit, fără să-și dea seama sau să vrea, în ajutorul lui Ilie Bolojan, prelungindu-i interimatul, în care prim-ministrul demis lucrează intens împreună cu miniștrii PNL, USR și UDMR, fără presiunea baronilor și clicii PSD, pentru a reduce deficitul, pentru a continua reforma în domeniul administrației, pentru ca România să poată ia cât mai mulți bani din PNRR, etc.
Primul pro-ministru desemnat s-a… resemnat, fără să ajungă în fațan aleșilor națiunii, fiind retras de șeful statului, iar al doilea s-a… veștea-jit în Parlament. Primul prim-ministru desemnat care nu a întrunit voturile Parlamentului în 36 de ani. Așa cum merită trădătorii de partid, să primească din timp lecția istoriei sau oare lecția moralei?!?
Așa că PSD și AUR, dar și Nicușor Dan i-au făcut un mare serviciu Guvernului Ilie Bolojan, toate calculele, intrigile și socotelile îndărătul ușilor închise s-au evaporat în vipia verii, așa că prim-ministrul demis poate lucra acum, nestingherit de mârșăviile unui partid toxic, dar și eliberat de influența partidului legionar și pro-rus AUR.
Poate lucra, mai ales că vacanța parlamentară sosește din 1 iulie, și șansele de a se forma un guvern care să treacă de votul aleșilor nu par la ora actuală prea mari.
Dovadă de caracter, Ilie Bolojan, jucat la ruleta rusească de președintele țării, de trădătorii din PNL, de PSD și AUR, se dovedește a fi mai… rezilient, ca și programul european de care se ocupă cu acribie și chemare împreună cu cabinetful său, decât intrigile din jurul său. Se apără doar cu adevărul spuselor sale și prin puterea rezultatelor palpabile obținute într-un an de zile.
Vae victis.
* Acest articol de opinie nu reprezintă punctul de vedere al Filialei București–Traduceri literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit), și nici punctul de vedere al Uniunii Scriitorilor din România. Articolul reprezintă exclusiv opinia autorului.
