Rodian Drăgoi, Tata îşi duce oasele la moară / Malomba viszi csontjait az apám

0
249
în traducerea lui Tamás Mihók / versei Mihók Tamás fordításában
în traducerea lui Tamás Mihók / versei Mihók Tamás fordításában

Ne bucurăm că Tamás Mihók, el însuși poet, și-a găsit timp să-l traducă pe Rodian Drăgoi, pentru că el a meritat mult mai mult decât a primit în timpul vieții. Îi vom cinsti memoria prin ceea ce-i plăcea mai mult în viață: să citească dar și să creeze poezie. Noi astfel înțelegem a-i cinsti posteritatea. (Fitralit)

Rodian Drăgoi (1951–2018), poet. A debutat la o vârstă fragedă, fiindu-i recunoscut talentul pe când avea doar cincisprezece ani. A publicat volumele și ciclurile: Tulbure ninsoare (Editura Albatros, 1981), Către iarnă (Editura Albatros, 1984), Fotografia absenţei mele (Editura Amurg Sentimental, 2001), Poeme de trecere (Editura Deliana, 2006), Lumină de mireasă (Editura Muzeul Literaturii Române, 2007), Către iarnă (ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Rafet, 2017). Tot în 2017, îi apare la eLiteratura antologia lirică Tata, Minodora și trandafirul, aceasta constituind și sursa prezentelor traduceri.

Rodian Drăgoi (1951–2018), román költő. Nagyon fiatalon mutatkozik be első verseivel, már tizenöt évesen elismerik tehetségét. Verseskötetei (a címeik magyar fordításában): Zavaros havazás (Albatros Kiadó, 1981), Tél felé (Albatros Kiadó, 1984), Hiányom fényképe (Amurg Sentimental Kiadó, 2001), Átkelési versek (Deliana Kiadó, 2006), Menyasszonyi fény (A Román Irodalmi Múzeum Kiadója, 2007), Tél felé (második, javított és bővített kiadás, Rafet Kiadó, 2017). Ugyancsak 2017-ben jelenik meg az Apa, Minodóra és a rózsa című versgyűjteménye (eLiteratura Kiadó), mely a jelen fordítások forrásművét képezi.

DragosteSzerelem
Un copil speriat şi flămând
îşi tăia o felie din lună

o fată cu adolescenţa în plete
a căzut visătoare în barca dragostei lui

cineva încrusta cuvinte urâte
în gardurile ude de întuneric

copilul a trebuit să-şi pună pelerina
pentru a se apăra de muşcăturile cuvintelor

după un timp a încercat
barca dragostei spre ziuă
Egy karéj holdat vágott magának
a megéhezett félénk gyermek

szerelemi csónakjába esett ábrándozva
egy kamaszhajú leányzó

a sötétség áztatta kerítésekbe
valaki csúnya szavakat vésett

köpenyét a gyermek magára kellett hogy húzza
védekezzen a szavak harapásaitól

majd szerelemi csónakját
ki is próbálta irány napkelte
NoapteÉjszaka
Noaptea îşi întinde
braţele ei negre

luna îşi apleacă
fruntea peste ape

un lan de tăcere
creşte peste tot

câinele din curte
muşcă-acum din somn
Az éj kinyújtja
fekete karját

víz fölé hajlítja
homlokát a hold

hallgatások táblái
nőnek mindenütt

már álmokba harap
a kutya az udvaron
ParalelăPárhuzam
Câinele rupe lanţul tăcerii
otrăvind aerul
cu urlete

eu stau cufundat într-o lume
aşteptându-mi o zi
când să-mi pot saluta
speranţele
A kutya elszakítja a hallgatás láncát
vonítva megmérgezi
az eget

én más világban merülten
várom azt a napot
amikor végre üdvözölhetem
reményeimet
Undeva departeValahol messze
Cerul e gata să cadă în somn
arborii îşi liniştesc umbrele
speriate de singurătate

fiecare casă naşte un drum

undeva departe
fântâna stăruie
întoarcerea ulciorului
Az ég álomra kész
A fák megnyugtatják árnyékaikat
félnek a magánytól

új utat szül minden ház

valahol messze
egy kút unszolja korsóját
hogy térjen haza
Tata îşi duce oasele la moarăMalomba viszi csontjait az apám
Tata îşi duce oasele la moară
apoi îşi bate sângele în grindă

vântul doboară iar o întrebare
ninge tăcut şi alb dintr-o oglindă

o nuntă fără miri se-ntâmplă în pământ
prin lacrima mea trece o pădure

mă bea cu sete cel care nu sunt
cuvintele vin noaptea să mă fure
Malomba viszi csontjait az apám
majd vérét a gerendához szögezi

újabb kérdést ver le a vihar
csöndesen és fehéren hull a hó egy tükörből

a földben jegyespár nélküli lagzi
könnyeimen átfut az erdő

szenvedélyesen kortyol engem az aki nem vagyok
este meg betörnek értem a szavak

Lasă un răspuns