FITRALIT: 4–5 noiembrie 2019

0
28

Simpozionul de Retraducere Literară organizat pe 4 și pe 5 noiembrie de Fitralit a fost o tentativă temerară a lui Peter Sragher de a demonstra că se poate.

Ce să se poată, mă întrebați? Se poate face. Lucra. Mișca. Acționa. Veni cu idei noi. Și poate că cea mai bună veste în legătură cu acest eveniment este faptul că a avut loc. Că a existat inițiativa de a-l organiza. Și că ea s-a concretizat.

Mircea Dan Duță © foto Peter Sragher
Mircea Dan Duță © foto Peter Sragher

Departe de mine gândul de a bagateliza sau minimaliza însemnătatea altor aspecte legate de acest proiect. Tocmai pentru a îndepărta această ipoteză, le voi enumera în cele ce urmează, în mod convențional:

1. Este vorba despre primul eveniment de acest tip de la noi, aici nemaiexistând până acum o atare inițiativă. Este și cazul, de altfel: la noi nu este luată în serios nici măcar traducerea ca atare, tălmăcitorul nu are parte nici măcar de un statut oficial sau de un cod în nomenclatorul profesiilor. Așadar, cui și de ce să-i pese de re-traduceri, dacă nici măcar traducerile (să le spunem „inițiale”? „ca atare”? „as such”?) nu au parte de prea multă atenție? Păi, să le luăm pe rând: Cui – răspunsul e destul de simplu și, de fapt, a și fost dat: de exemplu, lui Peter Sragher. De ce, n-aș fi în stare să vă răspund. Întrebați-l pe el.

2. La un nivel superior, este prima dată când retraducerii i se acordă nu numai (o) importanță (oarecare), ci una la nivel științific. Altfel spus, nu ne adunăm pentru a număra ce s-a tradus de două sau de trei ori, eventual pentru a „ghici” de ce s-a întâmplat chestia asta, ci pentru a căuta și a oferi acestei chestiuni o cauză și un răspuns științific, argumentat ca atare. Multe dintre comunicări au avut, într-adevăr, un nivel științific demn de tot respectul, analizând nu numai existența retraducerilor, ci și motivele – literare și extraliterare – care au dus la apariția lor. De remarcat tendințele de a explica acest fenomen la nivel sociologic și uneori chiar antropologic. Aș remarca, (nu numai) pe acest plan, complexitatea și conținutul deosebit de interesant al comunicărilor prezentate de George Volceanov, Alexandru Skultéty, Ioana Costa, Gabriela Creția și Sorin Paliga.

3. Se poate remarca, de asemenea, implicarea masivă a tinerilor în desfășurarea evenimentului: tineri cercetători, absolvenți, studenți sau pur și simplu entuziaști (dar de un nivel profesional demn de tot respectul) au fost prezenți nu numai în calitate de sprijin logistic al simpozionului, ci și ca participanți activi, referenți, colaboratori și chiar autori de foarte interesante comunicări științifice. În acest context, chiar dacă voi fi – probabil, pe bună dreptate – bănuit de subiectivism, nu pot să nu remarc aportul deosebit al tinerilor Alexandru Iacobson și Sebastian Stan, studenți la Boemistică, la panelul dedicat retraducerilor din creația lui Havel, panel pe care am avut onoarea de a-l organiza și coordona în cadul simpozionului.

4. Nu este de neglijat nici faptul că, în cea mai mare parte a timpului, spațiul rezervat spectatorilor a fost plin, așadar inițiativa și-a atins chiar și cel mai dificil dintre țelurile aferente unor evenimente de acest fel: impactul la publicul (mai mult sau mai puțin) larg. Iar dacă se poate invoca faptul că a fost vorba despre un public specializat – atunci, așadar, a priori limitat. Fie. Un simpozion de retraduceri nu se adresează consumatorilor de telenovele. Nu că am avea ceva împotriva acestora, dar fiecare gen de activitate își are propriile grupuri-țintă și categorii de „consumatori” interesați. Din rândurile acestora, simpozionul despre care vorbim aici i-a convins pe suficient de mulți – și nu trebuie să scăpăm din vedere acest aspect. 

5. O condiție esențială a oricărui simpozion este acoperirea unei palete suficient de largi de cazuri. Proiectul FITRALIT a îndeplinit cu prisosință și acest postulat, comunicările prezentate referindu-se la retraduceri din literaturile italiană, franceză, engleză, americană, germană, cehă, polonă, rusă, greacă veche, latină etc.

6. Așa cum trebuie, simpozionul a conținut și un moment de lansare de carte. A fost tradus în limba română și publicat la editura Brumar un titlu fundamental pentru domeniul căruia i-a fost consacrat întregul eveniment: Friedrich Schleiermacher, Über die verschiedenen Methoden des Übersetzens / Despre feluritele metode de traducere (traducere și note de Viorica Nișcov, cu un studiu introductiv de Victor Ivanovici).

7. Nu aș putea încheia succinta trecere în revistă a celor mai importante dintre elementele legate de acest simpozion fără a remarca dinamismul și profesionalismul moderatorilor principali Liviu Franga și, din nou, Peter Sragher, precum și buna organizare a întregului eveniment, lipsită de orice fel de sincope sau disfuncționalități.

Dincolo de toate aceste aspecte obiective și peste care nu s-ar fi putut trece în cazul niciunui material privitor la evenimentul de care ne ocupăm aici, observațiile mele mai mult sau mai puțin subiective au în vedere, în primul rând, atmosfera relaxată, de comunicare deschisă si sinceră, care a caracterizat întregul eveniment, senzația de sinceritate și autentic care a domnit în permanență pe parcursul celor două zile ale lucrărilor, o anumită formă de entuziasm aproape studențesc (și o spun în înțelesul cel mai frumos al cuvântului), generator de energie și inițiativă, o formă de adevărată camaraderie colegială între participanți, independentă de diferențele de vârstă, experiență și grad sau nivel profesional. Iar la ceasul concluziilor nici aceste aspecte nu se cuvin neglijate.

Lasă un răspuns