Din frumoasa culegere bilingvă de poezii galiciano-portugheze – alcătuită și transpusă în limba română de către Cristina Petrescu și Dan Caragea și publicată elegant de Editura Eikon anul trecut (vezi și prezentarea autorilor de către Cristina Petrescu aici: https://www.fitralit.ro/wp-admin/post.php?post=19348&action=edit și câteva gânduri despre poezia galiciano-portugheză ale lui Dan Caragea aici: https://www.fitralit.ro/wp-admin/post.php?post=19359&action=edit – antologatorii au ales un număr de cinci poezii în original, ca și transpunerea acestora în limba română, pe care avem bucuria să vi le prezentăm. Ne întoarcem cu sute și sute de ani în istoria poeziei vestului îndepărtat al Europei, pentru a descoperi lirica ce înflorea în vocea menestrelului. Artistul se însoțea mereu de muzică și, uneori, se găsea chiar alături de muza sa. (Fitralit)
* * *
Bernal de Bonaval
[A dona que eu am’e tenho por senhor]
A dona que eu am’e tenho por senhor
amostrade-mi-a, Deus, se vos en prazer for,
senom dade-mi a morte.
A que tenh’eu por lume destes olhos meus
e por que choram sempr’, amostrade-mi-a, Deus,
senom dade-mi a morte.
Essa que vós fezestes melhor parecer
de quantas sei, ai, Deus!, fazede-mi-a veer,
senom dade-mi a morte.
Ai Deus! que mi a fezestes mais ca mim amar,
mostrade-mi-a, u possa com ela falar,
senom dade-mi a morte.
Bernal de Bonaval
[Pe doamna ce-o iubesc și e stăpâna mea]
Pe doamna ce-o iubesc și e stăpâna mea
arată-mi-o tu, Doamne, dacă e voia ta,
de nu, Tu moartea dă-mi-o.
Ea care-n ochii mei e pururea lumină
și pentru care plâng, fă, Doamne, ca să vină,
de nu, Tu moartea dă-mi-o.
Pe-aceea cui i-ai dat făptura cea mai dragă
din câte-am cunoscut, fă să o văd întreagă,
de nu, Tu moartea dă-mi-o.
Doamne, ce m-ai făcut nespus să o iubesc,
arată-mi unde oare eu pot să îi vorbesc,
de nu, Tu moartea dă-mi-o.
traducere de Dan Caragea
* * *
D. Dinis
[Proençaes soem mui bem trobar]
Proençaes soem mui bem trobar
e dizem eles que é com amor;
mais os que trobam no tempo da flor
e nom em outro, sei eu bem que nom
ham tam gram coita no seu coraçom
qual m’eu por mia senhor vejo levar.
Pero que trobam e sabem loar
sas senhores o mais e o melhor
que eles podem, sõo sabedor
que os que trobam quand’a frol sazom
há e nom ante, se Deus mi perdom,
nom ham tal coita qual eu hei sem par.
Ca os que trobam e que s’alegrar
vam eno tempo que tem a color
a frol consig’e, tanto que se for
aquel tempo, log’em trobar razom
nom ham, nem vivem [em] qual perdiçom
hoj’eu vivo, que pois m’há de matar.
D. Dinis
[Știu provențalii bine a cânta]
Știu provențalii bine a cânta
și zic că li-i de-amor cântul tocmit,
dar cei ce cântă-n timpul înflorit
și nu-n alt timp, o știu cu-ncredințare:
nu poartă-n piept un chin așa de mare
ca ăst ce-l port pentru stăpâna mea.
De cântă ei și știu a-și lăuda
stăpâna din belșug, meșteșugit,
îmi pare că e lucru-adeverit
că cei ce cântă când e câmpu-n floare
și nu-nainte, Domnului iertare,
nu au chin ca al meu de-a îndura.
Căci cei ce știu cânta și desfăta
în timpu-n care floarea a plăsmuit
culoare, de îndat’ ce-i isprăvit
timpul acest, cântul lor nu mai are
temei, și nu cunosc așa pierzare
cum trăiesc eu, ce morții mă va da.
traducere de Cristina Petrescu
* * *
Nuno Fernandes Torneol
[Levad’, amigo, que dormides as manhanas frias]
Levad’, amigo, que dormides as manhanas frias
tôdalas aves do mundo d’amor dizia[m]:
leda m’and’eu.
Levad’, amigo que dormide’las frias manhanas
tôdalas aves do mundo d’amor cantavam:
leda m’and’eu.
Tôdalas aves do mundo d’amor diziam,
do meu amor e do voss[o] em ment’haviam:
leda m’and’eu.
Tôdalas aves do mundo d’amor cantavam,
do meu amor e do voss[o] i enmentavam:
leda m’and’eu.
Do meu amor e do voss[o] em ment’haviam
vós lhi tolhestes os ramos em que siíam:
leda m’and’eu.
Do meu amor e do voss[o] i enmentavam
vós lhi tolhestes os ramos em que pousavam:
leda m’and’eu.
Vós lhi tolhestes os ramos em que siíam
e lhis secastes as fontes em que beviam;
leda m’and’eu.
Vós lhi tolhestes os ramos em que pousavam
e lhis secastes as fontes u se banhavam;
leda m’and’eu.
Nuno Fernandes Torneol
[Vă trezeați, iubite, zori reci se iveau]
Vă trezeați, iubite, zori reci se iveau,
păsările lumii de amor grăiau:
voioasă sunt.
Vă trezeați, iubite, reci zori se zăreau,
păsările lumii de amor cântau:
voioasă sunt.
Păsările lumii de amor grăiau,
la amorul vostru și al meu gândeau:
voioasă sunt.
Păsările lumii de amor cântau,
de amorul vostru și-al meu glăsuiau:
voioasă sunt.
La amorul vostru și al meu gândeau,
voi tăiat-ați ramul unde se-odihneau:
voioasă sunt.
De amorul vostru și-al meu glăsuiau,
voi tăiat-ați ramul unde poposeau:
voioasă sunt.
Voi tăiat-ați ramul unde se-odihneau
ș-ați secat izvoare unde ele beau:
voioasă sunt.
Voi tăiat-ați ramul unde poposeau
ș-ați secat izvoare unde se-mbăiau:
voioasă sunt.
traducere de Dan Caragea
* * *
João Airas de Santiago
[Tôdalas cousas eu vejo partir]
Tôdalas cousas eu vejo partir
do mund’, em como soíam seer,
e vej’as gentes partir de fazer
bem que soíam, tal tempo nos vem!
Mais nom se pod’o coraçom partir
do meu amigo de mi querer bem.
Pero que home part’o coraçom
das cousas que ama, per bõa fé,
e parte-s’home da terra ond’é,
e parte-s’home d’u gran[de] prol tem,
nom se pode parti’lo coraçom
do meu amigo de mi querer bem.
Tôdalas cousas eu vejo mudar,
mudam-s’os tempos e muda-s’o al,
muda-s’a gente em fazer bem ou mal,
mudam-s’os ventos e tod’outra rem,
mais nom se pod’o coraçom mudar
do meu amigo de mi querer bem.
João Airas de Santiago
[Văd toate-n lume gata-a părăsi]
Văd toate-n lume gata-a părăsi
rostul a ce obicinuiau să fie,
mulți părăsesc, din câți se-arată mie,
binele lor ‒ ce vremuri or urma!
Dar inima nu poate părăsi
pe-al meu iubit ce binele îmi vrea.
Sunt mulți ce părăsesc cu inima
ce ei iubesc, aș face jurământ,
și-s mulți ce părăsesc al lor pământ,
și-s mulți ce părăsesc ce le pria,
nu poate părăsi ea, inima,
pe-al meu iubit ce binele îmi vrea.
Văd tot pe lume gata a se schimba
se schimbă vremi și tot ce se aține,
se schimbă oameni-n al lor rău sau bine,
se schimbă vântul și tot restu-așa,
dar inima nu poate a schimba
pe-al meu iubit ce binele îmi vrea.
traducere de Cristina Petrescu
* * *
Afonso Anes Do Cotom
‒ Ai meu amig’e meu lum’e meu bem,
vejo-vos ora mui trist’e por en
queria saber de vós ou d’alguém
que est aquest’ou por que o fazedes?
‒ Par Deus, senhor, direi-vos ũa rem:
mal estou eu, se o vós nom sabedes.
‒ Mui trist’andades, há mui gram sazom,
e nom sei eu porquê nem porque nom;
dizede-mi ora, se Deus vos perdom,
que est aquest’ou por que o fazedes?
‒Par Deus, ai coita do meu coraçom,
mal estou eu, se o vós nom sabedes.
‒ Vós trist’andades e eu sem sabor
ando, porque nom sõo sabedor
se vo-lo faz fazer coita d’amor;
que est aquest’ou por que o fazedes?
‒ Par Deus, ai mui fremosa mia senhor,
mal estou eu, se o vós nom sabedes.
‒ Mui trist’andades [vós] e nom sei eu
o por que [é, e] poilo nom [mi é lheu],
dizede-mi-o, e nom vos seja greu,
que est aquest’ou por que o fazedes?
‒ Par Deus, senhor, ai mia coita e [mal] meu
mal estou eu, se o vós nom sabedes.
AFONSO ANES DO COTOM
– Iubite, al meu bine, steaua mea,
prea trist vă văd și tare mult aș vrea
să-mi spuneți voi sau poate-altcineva
ce se întâmplă, ce-i astă purtare?
– Stăpână, spun cu-adevărat ceva:
de nu știți voi, eu nu am alinare.
– Prea trist sunteți, ce mare suferință,
nu știu de ce, cum oare-i cu putință,
spuneți acum, cer Doamne-ngăduință,
ce se întâmplă, ce-i astă purtare?
– Stăpână,-i chin în toată-a mea ființă,
de nu știți voi, eu nu am alinare.
– Prea trist sunteți, iar eu, cu gând pustiu,
tot rătăcesc, căci nu am cum să știu
dacă simțiți al dragostei chin viu;
ce se întâmplă, ce-i astă purtare?
– Stăpână mândră, sincer ca să fiu,
de nu știți voi, eu nu am alinare.
– Prea trist sunteți și totuși nu știu eu
oare de ce vă văd așa mereu,
spuneți-mi dară, nu vă fie greu,
ce se întâmplă, ce-i astă purtare?
– Stăpână, jale-i în sufletul meu,
de nu știți voi, eu nu am alinare.
traducere de Laura Carasievici
