N-avea de unde să știe Nazar – (care a sfârșit tragic, s-a înecat într-un lac din Ucraina, în anul 2009), un poet ucrainean de un deosebit talent, autorul unor poezii abstracte, un om cu un har de netăgăduit, uneori confruntând lumea cu absurdul existenței – prima poezie din acest grupaj va putea fi interpretată nu ca un raport de independență față de o ființă, ci, în aceste zile de asuprire a Ucrainei, ca o declarație de neatârnare față de invadatorii ruși, cruzi și nemiloși. Care ruși afirmau până de curând, sus și tare, că sunt frați ai ucrainenilor, dar acum îi privesc, prin declarații ale președintelui Rusiei și ale clicii din jurul său, drept naziști, un popor care „s-a vândut Vestului corupt“, mai mult, un popor care nu există, oameni care trebuie șterși de pe fața pământului. Mă bucur că l-am cunoscut pe Nazar în anul 2007, că am avut privilegiul de a face un performance alături de el la Viena, în frumosul „Salon“ condus de Bernhard Widder și Friedrich Schmidmair, o vreme, până la trecerea sa în neființă, și de Chris Loidl, bun prieten al său. Cu generozitate, ne-a tradus textele din ucraineană Maria Hoșciuc. (Peter Sragher)
***
чи ти бавиш мене чи нудиш
залежить від мене
чи ти любиш мене чи не любиш
залежить від тебе
чи мені на тому залежить
голосую за незалежність
de mă amuzi sau de mă plictisești
depinde de mine
de mă iubești sau de nu mă iubești
depinde de tine
de-mi pasă de asta
votez pentru independență
* * *
отаке-то на сім світі
на цьому нібито білому світі
такі дурацькі правила гри –
/ а загадай свої мудріщі
чи здужаєш сам їх дотримати? /
și-uite așa-i pe lumea asta
pe lumea asta parcă largă
niște reguli de joc atât de stupide –
/ adu-ți aminte de propriile-ți reguli înțelepte
oare vei fi în stare să le respecți tu însuți? /
* * *
МЕТА-СТРОФА – СЛОВО-ТВОРЕЦЬ
якщо
споконвіку було слово.. і слово було бог
то слово теологія – тавтологія?
тобто богослов’я є те-саме-слов’я?
чи слово наше є саме те слово
що творить людину
за своїм образом і подобою?
і слово стає тілом?
і словесність наша є божественністю?
SCOP-STROFĂ – CUVÂNT-CREATOR
dacă
la început era cuvântul… și cuvântul era dumnezeu
atunci cuvântul teologie – tautologie?
adică învățătura lui dumnezeu e același cuvânt?
oare cuvântul nostru e tocmai acel cuvânt?
care îl creează pe om
după chipul și asemănarea sa?
și cuvântul devine trup?
și literatură noastră e divinitate?
* * *
зараз як пірну
у спомини
про передчуття
натхнення
imediat mă voi cufunda
în amintiri
despre presimțiri
inspirație
* * *
ой не буду будити
бо сам добре знаю:
засинаючи лягаю
на високу хвилю
і тоді пливу собі
морем див –
видив уяви
потім
на берег яви
викинутий
затуляю
вікна моєї душі
від очей моєї хати
щоб ненароком не врекли
чи пак не засліпили
ще не проявленої плівки сну
nu te voi trezi
căci singur știu bine:
mă culc adormind
pe un val înalt
și-atunci înot
pe marea minunilor –
rodul imaginației
apoi
pe malul realității
aruncat
închid
ferestrele sufletului meu
de ochii casei mele
pentru ca din greșeală să nu deoache
sau poate să nu strice cu lumina
filmul încă nedevelopat al visului
__________________
* Nazar Mychajlovyč Hončar (1964–2009), născut la Lviv, a fost poet, eseist, artist vizual conceptual, performer, traducător din belarusă, tătară (din Crimeea), polonă și germană (Günter Grass, Christian Loidl, Christian Uetz ș.a.). A fost cofondator al grupării lirice a anilor optzeci denumită LuHoSad, a cărei idee esențială era revitalizarea tradiției ludice baroce și a concepțiilor futuriste în poezia ucraineană de la începutul secolului al XX-lea. A fost coordonator și participant la mai multe proiecte artistice internaționale. A obținut mai multe burse în Germania, Polonia și Austria. I-au apărut nouă volume de poezie (ultimele postum), printre care: Lies dich. Performative Dichtungen und Lyrik (Citește-te. Performance-poetry și poezii), Graz, 2008; Dichter noch Dichter (Poeți încă poeți), Ottensheim/Donau, 2011.
